Mai exista stiuca in balti ? Unde mai poti prinde o stiuca “adevarata” ? – intrebari pe care si le pune orice pescar de rapitor. Iata ca Arrow a venit sa confirme faptul ca se poate inca, mai exista balti adevarate in Romania unde pescarul de rapitor sa mai poata avea satisfactia unui pescuit la stiuca.
Citeste articolul “Concurs Medgidia”
Iarna a cuprins intreaga parte de nord a Coastei de Vest. Mai toti avem inca barcile inca asezate pe remorci. In cazul in care nu ne-a apucat deja moleseala de dinainte de hibernare, nu avem decat sa ne scoatem barcile din garaj, sa le agatam de masina si sa ne indreptam spre sud pentru a o partida adevarata de pescuit la salau.
Citeste articolul “Salaii din Sud”
Discutia despre cat de (ne)sanatos este sa consumi carnea de peste a fost initiata de vest-europeni, obsedati de ideea de produse ecologice. Ne vine acum greu sa credem, dar in anii ’70-’80 marea majoritate a apelor lor erau adevarate cloace, lazi de gunoi pt industria chimica si petrochimica. Cam pe atunci, din vremurile in care ecologia era inca in scutece, s-au pus bazele acestei teorii, azi usor desuete. E drept, occidentalii considera si in prezent pestii de apa dulce ca fiind necomestibili. Din fericire, lucrurile s-au ameliorat si vechile clisee au inceput sa fie incet, incet demitizate.
Citeste articolul “Cat de periculoasa poate fi carnea de peste?”
Acum vreo cativa ani, intr-o dupa-amiaza senina de vara, in timp ce ma hurducaiam teribil pe drumul Tarcaului, doi flacai de la munte imi fac semn discret in timp ce ies veseli dintr-o gradina: “Ardeluta!?”, deslusesc pe buzele celui din dreapta. Desi nu-mi prea sta in obicei sa iau “autostopisti”, opresc. Cu ceva interes insa: prima iesire de anul asta aici, raul tulburel, aveam nevoie de ceva informatii. Baietii, pastravari cu rame, carabete, coada de boistean si din cand in cand cu niste muscoaie luate de pe la rusi, erau in tema, asa ca m-am felicitat pentru stationarea scurta.
Citeste articolul “La pastrav pe raul Tarcau”
Stiuca, esocidul preferat al romanului (nu de alta, dar in apele dulci din spatiul carpato-danubiano-pontic altul n-are) este un peste relativ raspandit, in ciuda intentiilor exterminatoare ale unor conationali mioritici. Pe de alta parte nici imaginile romantioase din vechile tratate de ihtiologie, cu stiuci atinse de crunta boala a batranetii, azilante in orice ochi de apa care nu seaca vara, capata in zilele noastre parfum de nylon si istorie veche. Din pacate, stransa astazi intre menghina balizelor straine si dorinta de imbogatire a unor asa-zisi “prieteni” autohtoni, Delta a incetat sa fie mult cantata patrie a stiucilor mari. Situatie in care te poti trezi ca prinzi la fel de mult peste scaldand naluci la gurile Dunarii ca in varianta, infinit mai comoda, a pescuitului in cada. Iata de ce o scurta trecere in revista a locurilor unde mai putem da peste aceste adevarate relicve vii ale istoriei deltaice contemporane capata accente de necesitate. Va veti astepta poate la descrieri de genul: cum intrati in lacul Isac, al doilea golf spre stanga, la 10 metri de mal, cu oscilante bicolore de 5 cm. Nici pe departe! Este trist ca in ziua de azi o insemnata parte a talentului unui pescar consta de fapt in multitudinea locurilor de pescuit pe care le cunoaste. Dupa ce am indrumat insa, naiv si cu buna intentie, zeci de oameni spre cele mai productive locuri, si mai ales dupa ce am constatat efectele total nefaste ale increderii mele absolute, imi asum riscul de nu le mai numi exact. Sunt sigur insa ca cei care aleg Delta ca destinatie periodica pentru a lua parte direct la framantarile primordiale ale vietii si nu neaparat pentru succese rasunatoare, vor gasi imediat echivalentul pe teren.
Citeste articolul “Delta sub zodia Esox”
– Alo! Dane, ce faci maine Mergem la clean?
– Nu-i cam rece? Vezi ca-ti bate iarna la usa!
– Haide mai, nu mai tii minte ce cleni mari am prins anul trecut?
– OK! Mergem!
– Cu a mea sau cu a ta?
– Cu a mea ajungem cu o ora mai iute! Te iau la 6 fix.
Citeste articolul “Clenii de toamna”
E vineri seara si printre povestile despre pescuit ne uitam la Seinfeld – cei cativa pescari suficienti de “bolnavi” sa mergem si iarna la muscarit. Ne-am strans la Paul sa stabilim tactica si locul unde vom pescui sambata: Ciurtuci – nu, am mai fost weekendurile astea, Somesul Rece – nu se poate obtine autorizatie fiind inchis pentru pescuit, Crisul Repede e prea departe si e posibil sa fie crescut. Ramane Somesul Cald, suficient de mare ca debit, valea pitoreasca si larga permite soarelui sa o scalde in voie, singura problema e cu o portiune de drum extrem de solicitanta pentru masina mai ales daca zapada nu a fost indepartata cu plugul. Mai exista riscul sa ninga din senin astfel ca poti ramane impotmolit, numai bun de pus la iernat, zile intregi. Sa riscam, sa nu riscam, stam in continuare la taclale consultand previziunile meteo pe net. Cele ale romanilor nu sunt sigure, mai tot timpul au fost pe dos asa ca ne uitam pe euronews si pe unguri. Vremea pare sa fie buna asa ca in afara de frigul ce ne va incerca, nimic, nici chiar alegerile presedintelui nu ne pot sta impotriva.
Citeste articolul “Somesul Cald”
Soarele nu se ridicase inca la orizont, o bruma de vreo 20 de centimetri plutea deasupra apei ceea ce ingreuna vizibilitatea balizelor care indicau canalul navigabil.
Cei 40 de cai in plina forma ai motorului Yamaha ne impingeau rapid spre amunte. Ajunsi linga “insula taurilor” am scos camera ca sa mai filmez o data salturile spectaculoase ale labanilor. Nu stiu de ce, pe linga aceasta insula, in fiecare dimineata, labanii dau un spectacol facind salturi de mai mult de un metru inaltime. Fac de la unul la sase salturi. Nici odata mai mult de sase. In fiecare dimineata am numarat salturile labanilor. Nici unul nu a depasit sase salturi. Philippe Pagnoux, ghid de pescuit, mi-a dat explicatia “stiintifica”: nu stiu sa numere decit pina la sase.
Citeste articolul “Surprize in Delta Ebro”
Duminica 18.09.2005 – Desi sambata soarele ne-a incantat cu razele sale, ca intotdeauna cand planifici o zi de pescuit pentru a doua zi, sansele sa fie la fel de frumos sunt aproape nule. Cel putin in cazul meu este o teorema verificata in ani si ani de pescuit. Si cu toate acestea, optimismul nu m-a lasat prada norilor ce s-au adunat duminica de dimineata desupra Clujului. Am ezitat putin deoarece ceilalti nu prea mai aveau chef de iesit, dar in nici un caz nu aveam de gand sa-mi petrec una din putinele zile libere in fata televizorului.
Citeste articolul “Somesul Cald, Doda Pilii”
Totul a inceput, de fapt a reinceput in august cind unchiul meu (si partenerul meu de pescuit) mi-a facut cadou o lanseta Extrem Trout si o mulineta Abu Garcia. Microbul s-a trezit la viata dupa 13 ani de letargie.
Citeste articolul “Bolboci – La pastrav in septembrie”
