Clenii de toamna

– Alo! Dane, ce faci maine Mergem la clean?
– Nu-i cam rece? Vezi ca-ti bate iarna la usa!
– Haide mai, nu mai tii minte ce cleni mari am prins anul trecut?
– OK! Mergem!
– Cu a mea sau cu a ta?
– Cu a mea ajungem cu o ora mai iute! Te iau la 6 fix.

Asa ca iata-ne din nou la drum, dis-de dimineata, catre unul din lacurile de acumulare de pe valea Somesului Mic. A mai venit un amic, asa ca eram trei, deci puteam deja sa testam o multime de variante in cautarea solutiei optime. Schimbul de informatie mi s-a parut intotdeauna esential, iar de cand telefonia mobila a luat avant acesta a devenit mult mai facil. In timp ce ne umflam barcile si faceam planul de atac se aude la doar cativa metri de mal: “Pleosc!” Taci ca-i bine, sunt la suprafata, avem sperante! Sariturile pestilor ne insufletesc si parca dam mai repede la pompa. Deja ardem de nerabdare sa lansam nalucile in asteptarea atacurilor ce ne umplu corpul de adrenalina. Pentru multi dintre noi pescuitul s-a transformat intr-un drog teribil, nedetectabil la controalele anti-dopping, o boala incurabila ce ne duce pe langa apele tarii aproape la fiecare sfarsit de saptamana.

Zorii ne gasesc punand barcile pe apa de o limpezime inimaginabila, asa cum doar pe lacurile de munte poti gasi. Ziua ne intampina cu o ceata groasa de nu vedeai bine varful barcii. Bine ca nu era chiar rece: un grad peste zero! Mai stau cateva minute pentru o mica plimbare in lungul malului, o incercare de recunoastere a conditiilor de moment pe care o fac de fiecare data. Parca de pe mal secretele apei se dezvaluie mai usor, desi capturile sunt mai facile atunci cand esti pe apa. Gasesc cativa cleni mici in apropierea unor crengi scufundate, amortiti si fara chef. Mai incolo, pe langa niste stanci, patruleaza un banc de pestisori de 3-4 cm. Ma apropiu de ei cat sa-mi dau seama ca este puiet de boistean din anul acesta.

Pentru inceput mi-am montat doua lansete de spinning si incep o trena lenta, paralela cu malul. Pe una dintre lansete am pus un vobler Cozma C3 de 3 cm, cu barbeta in S, vobler ce evolueaza foarte aproape de suprafata apei. Ii dau cam 20 m de fir, pentru a fi sigur ca nu coboara prea mult. Pe cealalta pun un Salmo H4SDR-GS de 4 cm, vobler ce plonjeaza la adancime mare, si ii dau vreo 50 m de fir. Incerc astfel sa mentin voblerele la adancimi extreme, unul la suprafata si altul la adancime, pentru a determina zona de hranire a pestilor. Culorile voblerelor le aleg cat mai naturale atunci cand pescuiesc la suprafata, unde vizibilitatea este foarte buna, respectiv culori tari, contrastante, cand incerc la mare adancime, acolo unde lumina ajunge cu greu si culorile se estompeaza. Am luat cu mine, in barca, si lanseta de musca, mulineta si cutiile cu muste artificale, in speranta ca vremea imi va permite sa prind cativa cleni si prin aceasta metoda, parca mai incitanta.

In primele 20 de minute de vaslit nu am avut nici un atac, chiar daca am schimbat de cateva ori viteza de deplasare a barcii si distanta fata de mal. Din cauza lipsei de reactie a pestilor m-am decis sa schimb putin tactica: trena lunga am micsorat-o la 40 m, ridicand astfel voblerul cu circa jumatate de metru, iar pe trena scurta am pus un Cozma C5 de 4 cm cu barbeta dreapta care sper sa coboare la 1.5 m adancime. Schimbarea se dovedeste inspirata, prinzand destul de repede doi bibani si un clean prea mic pentru a face cunostinta cu juvelnicul, toti pe Cozma. Intre timp ceata se mai ridicase asa ca il vad pe Dan, langa malul opus, ridicand cu minciogul un clean frumos. O multime de intrebari imi incoltesc in minte: “la ce l-o fi prins?”, “mai are si altii?”, “cum o fi atacat?”, etc.

Incep sa ma uit in jur si sa analizez informatiile la care aveam acces, lasand pentru mai tarziu o intalnire cu el. Malul meu era cu mult pamant si vegetatie, cu panta destul de lina, celalalt era un povarnis de pietre destul de mari, curate. Schimb si eu aria de patrulare si ma apropiu de o zona cu stanci abrupte, mergand perpendicular catre mal si incetand vaslitul la circa 25 m de acesta pentru a lasa barca sa se deplaseze in liniste spre locul unde sper ca voi gasi ceea ce imi doresc. Incep sa pescuiesc “la mana”, tot cu voblerul C5. La a treia lansare un atac puternic ma scoate din amorteala si firul pleaca in jos. Ma felicit in gand, inca o data, pentru noua mea achizitie, o mulineta mica, de 15, a carei frana lucreaza impecabil, oferindu-mi placerea unui dril superb. Desi aerul e rece, cleanul lupta ca vara si nu se lasa decat cu greu adus langa barca. Se pare ca apa nu s-a racit inca. Iau cleanul in mana si il simt cald. Il invidiez: mie mi-au inghetat urechile, iar ceata de dimineata s-a dovedit taioasa ca un cutit. Cuprins insa de euforia primei capturi mai insemnate uit de orice neplaceri si lansez din nou, atent la tot ce se intampla, cu simturile ascutite la maxim pentru a sesiza orice atac, oricat de firav. Zece minute de inactivitate ce mi se par o vesnicie ma fac sa schimb naluca si sa pun un C3, un vobler cu nuante galben-maronii, culori ce mi se par mai potrivite acum cand ziua si-a intrat pe deplin in drepturi. Un clean pare ca atat a asteptat si ma face fericit de la prima aruncare. O fi frate cu cel de mai devreme! Dar parintii?

In continuare schimb destul de des locul, orientandu-ma mai mult spre zonele cu stanci sau spre cele cu pomi cazuti in apa, crengile acestora oferindu-le o buna ascunzatoare rapitorilor. La fiecare schimbare de loc ies cu barca la vreo 50 m de mal si apoi ma apropiu incet de acesta. Daca nu am nici un atac in 10-15 lansari, atunci renunt la locul respectiv si merg mai departe. Totusi, ziua se arata destul de productiva, aproape fiecare loc oferindu-mi cu darnicie unu-doi cleni, mai mici sau mai mari. Din cand in cand mai dau si de cate un biban, din pacate destul de “subtire”, chiar daca lupta frumos, zmucind necontenit, chiar si dupa ce este scos din apa. Renuntand cu totul la ideea de trena imi schimb si voblerul de pe a doua lanseta punand un Dawn YC de 3 cm. Pe masura ce avansam spre sezonul rece prefer tot mai mult voblerele Dawn pentru bataia lor mai deasa si pentru ca “joaca” la o viteza de recuperare mai lenta, potrivita amortelii specifice temperaturilor joase. Evident ca reglajul din inel permite modificarea tipului de evolutie, dar asta este alta poveste. Dau alternativ cu cele doua bete fara sa constat diferente semnificative ale numarului de atacuri, semn ca pestii sunt inca destul de activi.
La un moment dat ne intalnim toti trei, prindem barcile una de alta si stam “pret de o tigara” la povesti, analizand cele intamplate, nalucile incercate si efectele lor asupra vietuitoarelor acvatice. Ne lamurim astfel in privinta zonelor preferate de bibani, de cleni mici sau de cei mai mari.

Catre pranz ceata se imprastie cu totul si soarele incepe sa ne incalzeasca molcom. Sperand la un plus de adrenalina imi montez lanseta de musca si pun o musca uscata. Desi in aer nu se vad insecte, clenii sunt atrasi de soare la suprafata apei si nu se sfiesc sa atace mustele mele mincinoase. Un “Red Tag” pe carlig de 12 pare sa fie exact ceea ce le place si pentru mai bine de o ora se dezlantuie festivalul. Nu apuc bine sa asez musca pe apa si atacuri furibunde improasca stropi argintii in aerul rece. Din pacate multi sunt destul de mici, dar foarte buni pentru a-mi face mana. Printre ei mai apare si cate unul mai “imbracat”, sarit de 30 cm. Apoi se potolesc brusc, ceea ce ma face sa ii urmaresc mai jos, cu streamere lestate. Reusesc si acum cateva capturi, toti frumosi. Intr-un loc dau de un banc de bibani indragostiti subit de stremerele mele. Nu sunt deloc sfiosi, insotindu-si fratii pana langa barca, incercand parca sa le ia “mancarea” din gura. Dar ziua se apropie de sfarsit, asa ca ma indrept spre mal, fericit ca am demontat inca o data mitul “sezonului inchis”, ca am prins multumitor in aceasta perioada cand altii desfac mulinetele si le ung pentru a le lasa in debara peste iarna.

La mal ne povestim aventurile, capturile scapate (cele mai mari, evident). Ma bucur ca am prins toti destul de multi pesti. In euforia momentului, multumit de darurile pe care lacul mi le-a oferit si de data aceasta, eliberez o parte din pestii care s-au pastrat in buna stare in juvelnic.

E bine sa avem ce prinde si alta data!