06/21/2018

Bolboci – La pastrav in septembrie

Totul a inceput, de fapt a reinceput in august cind unchiul meu (si partenerul meu de pescuit) mi-a facut cadou o lanseta Extrem Trout si o mulineta Abu Garcia. Microbul s-a trezit la viata dupa 13 ani de letargie.

Fiind din Brasov si in zona nefiind, din pacate, un lac cu pastrav, am luat in vizor lacul Bolboci. Numarul de telefon de la Ocolul Sivlic Moroieni l-am gasit in 2 minute (mare descoperire Internetul asta!) am sunat si o doamna amabila imi spune ca se poate pescui pe lac si ca autorizatia pentru o zi costa in jur de 15-20 lei. Imi fac calculele si programez o iesire solitara pe 9 septembrie.

Plec de dimineata spre Sinaia si dupa un drum aglomerat ajung pe la 8 la cota 1000, intre Sinaia si Moroieni. Cum nu mai fusesem pe acolo de vreo 7 ani si nu stiam citi kilometri mai sint pina la Ocol am inceput sa ma stresez ca n-o sa ajung la timp ca o sa plece seful de ocol sin u-l mai gasesc si bat drumul de pomana. Doamna cu care vorbisem cu o zi mai inainte mi-a spus sa fiu acolo la 8. Deja ma gindeam ca tot dau o fuga pina la lac chiar daca n-o sa am autorizatie de pescuit; macar o plimbare sa fac. Dar n-am intirziat prea mult. La 9 fara un sfert aveam autorizatia de pescuit si chitanta de 20 de lei si o problema: ei m-au dat autorizatie doar pe Ialomita in amonte de lac cu specificarea clara sa nu ma prinda pe lac; fara alta explicatie. Am zis bine si asa macar o sa pescuiesc.

Drumul destul de rau dar ajung la baraj pe la 10 (TICO e cea mai buna masina de teren!). Opresc in stinga barajului sa arunc un ochi pe lac; lacul oglinda, nici un val, nici o adiere de vina, limpede. Dupa un sfert de ora de privit imi dau seama ca lipsea ceva: pestii. Nici unul cit de mic, nici o saritura nimic. M-am gindit ca s-au speriat de un camion care duduia acolo. In masina sis pre coada lacului. Mai opresc in vreo 2-3 locuri poate vad ceva pesti, dar nimic in continuare. Doar o pereche de rate undeva departe. Ajung in coada lacului dupa ce trec cu emotii de cele mai mari hirtoape de pe drum si ma opresc dupa pod. Ma intorc pe pod pe jos cu speranta ca acolo dau si de pesti. Nimic. Din locul din care in urma cu 13 ani vedem pastravi care mai de care mai zglobiu si nici nu puteam sa-I numar pe toti acom vedeam doar un bidon in nisip.Asta e, au auzit ca vin la pescuit si s-au ascuns.

Si acum problema mea: eu eram pregatit de o zi de spinnig pe lac si cind colo am ajuns pe un rau de 8m latime si nu prea adinc. Incerc niste Cozma dar nu sint multumit de evolutia lor; binenteles nici urma de peste. Incerc o rotativa, la fel, fara success desi locurile erau promitatoare; apa poate prea limpede dar si firul era de 0.14. Mai cotrobai prin “cutia cu maimute” si ma uit sa vad ce muste am. Nu am avut niciodata scule speciale de musca, dar am pescuit mai demult cu muste ude, unele facute de mine pe genunchi, cu improvizatii (si citeva chiar au fost atractive). Aveam in total vreo 10 diferite. Aleg o nimfa si una uda (o cafenie cu hackle negru) si cu o boaba de plum in capat incerc sa pacalesc vreu peste. Surpriza mare la a treia aruncare, mai mult am vezut decit sa simt muscatura, apare primul indigen. Cel din prima fotografie. 21 cm. Adica bun de pastrat.

Dar … Poate o sa-l prind si la anu. Mai urc putin, ajung la un alt loc, o bulboana si apa intra sub un bolovan. De acolo trebuie sa iasa ceva. Dupa vreo 6 incercari nereusite de a pune mustele unde trebuie, o adiere de vint ma ajuta si mustele intra sub bolovan. Al doilea. 24cm. Fara fotografie de data asta si pestele fiind destul de ranit se opreste in rucsac. Imi dau seama ca am gasit cafenia cistigatoare pentru riul si conditiile din ziua aia. Mai urc putin la cea mai mare bulboana din zona. Incercari nenumarate dar nimic. Nu-I nimic, o sa ma intorc dupamasa si poate incerc un wobler. Urc pe riu, si intr-un loc umbros cu apa plata si bolovani mari arunc o data. Al treilea. Frate cu al doilea. In 45 de minute al treilea era present. Deja ma gindeam ca ziua e perfecta. Dar dupa citeva secunde pastravul scapa. Si scapa cu tot cu musca. Atunci parca a inceput sa ploua. Era singura musca de felul ala.

Pina pe la 14 cind am batut vreo 2 km de rau si am incercat aproape toate mustele pe care le mai aveam, nu am reusit decit sa mai vad un pastrav fugind sa se ascunda sub niste crengi. Am ajuns la un loc cu apa mare si limpede. Incerc prin toate cotloanele, pe linga toti bolovanii: nimic. Cu coada ochiului vad miscare aproape de fund. Arunc mustele in asa fel incit sa-i treaca pe la nas, vedeam si mustele in apa (aveam una mica si neagra in virf) si-l vad ca vine spre ea dar se opreste si se intoarce la locul lui. Ceva nu i-a placut deci. E timpul sa iau o pauza. Ma retrag incet la soare, un sandvich, o banana si un ceai din termos ma refac. Leg si ultimele muste, una mica in varf (o viespe) si una mai deschisa si mai mare. Ma apropiu incet de rai, pestele tot acolo. La prima aruncare nu s-a intimplat nimic desi cred ca am aruncat aproape perfect. Enervat putin ma gindesc sa arunc aproape drept in capul lui. Arunc. Miscare in apa. Intep. Si dupa 20 de secunde ii fac o poza. 26cm. La anu si la multi ani.

Era tirziu deja. Am mai urcat putin mai mult sa mai vad ceva locuri decit sa pescuiesc. Pe la 16 ma hotaresc sa cobor. La vale mai pescuiesc doar in citeva locuri, cu gindul la bulboana cea mare. In drum ma interpeleaza un cetatea cu cizme de cauciuc si ma intreaba cum de pescuiesc in peroiada de prohibitie sau am vreo intelegere cu cei de la Parc (National Bucegi). L-am lamurit cum e cu prohibitia si cind a auzit ca am si autorizatie a facut ochii cit cepele. Am coborit vreo 100 de metri impreuna eu mai dind pe ici pe colo. Am mai prin unu de vreo 15 cm la care acel cetatea, vazind ca-I dau drumul zice cam neconvins ca era cam mic. Poate a invatat si el ceva despre cum trebuie avut grija de pastravi. Poate nu. Eu sper ca da si poate mai povesteste si altora de ciudatul pe care l-a vazut pe riu.

Era spre ora 17 cind ajung la bulboana. Si nimic. Pina acolo, in locul in care am pierdut musca de success, am mai prins unu de vreo 25 cm. Il pastrez si pe asta, nu mai am timp de poza. La bulboana nimic. Nici la wobler (Cozma sau altele) nici la oscilanta. Putin suparat string tot si merg la masina. Mai aveam drum lung pina la Brasov, mai ales ca vroiam sa merg pe Dichiu si nu mai fusesem niciodata pe acolo. Arunc o ultima privire din coada lacului poate vad ceva miscare dar nimic. Ma intrebam daca nu cumva nu mai e peste deloc, poate au golit lacul mai demult si n-a ramas nimic.

Gata ajunge pentru azi, ma urc in masina si la vale. Dar lacul mi-a facut cu ochiu. Opresc linga un stilp de current electric si cobor la lac. Mai intii fara undita. Urc inapoi, iau undita si cobor. Era spre ora 19 nimeni prin zona si m-am gidit sa lansez de vreo doua ori. Nimic. Nici o urma ca ar exista peste in lacul asta. Dupa 20 mde minute inapoi la masina si valea spre casa. Inainte de baraj e un loc cu vedere buna asupra lacului. Tot mai stau cinci minute, probabil ultimele cinci din anul asta cind stau linga lacul Bolboci, sa termin ceaiu din termos si sa fac o poza.

Total nereusita. Dar si ultima pentru ca bateriile n-au mai avut putere sa porneasca aparatul inca o data. Ma intrebam chiar daca poza asta a reusit.

Si acum vine cireasa de pe tort. Stind cu fundul pe masina vad pastravul.De fapt Pastravul. Cel mai mare pastrav pe care l-am vazut; nici la pastravarii n-am vazut un peste asa de mare.Estimez 80 cm. Poate mai mult sau mai putin nu conteaza. L-am vazut din acelasi loc din care am facut ultima poza. Deci are balta peste. Anul viitor.

Am plecat spre Brasov, dupa una dintre cele mai frumoase zile de pescuit la pastrav. Drumul inapoi mai rau decit la venire. Ma intrebam de ce se uita cei din camioane sau dei jeep-urile de pe drum asa curiosi la TICO-ul meu. Apoi am inteles. Categoric drumul de la Zanoaga la Cota 1000 peste Dichiu este cel mai rau drum pe care am fost vreodata! Sper sa merg si la anu pe acolo.