Trei zile si trei nopti cu pastravani

E vara turbata si ne pregatim sa atacam apa preferata. Undeva in creierul muntilor e o forta ce ne atrage fara drept de apel. Un rau turbat, cu ape cristaline face carnea pe noi sa tremure si pedala acceleratiei sa se lipeasca de podeaua masinii. De data asta lasam motocicletele acasa si mergem cu masina. Bun si asa, ca altfel e prea multa adrenalina.

Dupa vre-o 700 de km ajungem la locul de campare. E noapte si raul susura la cativa metrii de foc. Atacam o “caramida” de vin si ne imbatam ca porcii urland cuvinte de dragoste si promisiuni nebanuite raului ce ne tine companie.

Dimineata la prima tentativa de lumina ma trezeste o sete magistrala si o durere de cap pe masura. E ceata si frig. Ta tarasc pana la apa si ma adap ca o vaca in flacari direct din rau. Gandul ca trebuie sa intru in apa rece ca ghiata pe frigul asta ma face sa merg tiptil la masina si sa-i urlu la urechea partenerului de pescuit: “Scoala Gruie nu dormeste , mars in p…ula prinde peste!”
Cipri, ca asa a fost botezat banditul, dispare in adancurile sacului de dormit mormaind cuvinte abjecte la adresa familie din care provin. Il doare viata!

Aprind focul si nu ma las pana nu il trezesc pe Cipriot. Ne spalam pe dinti cu ramasitele vinului din seara precedenta si pornim la pescuit. In jos, ca toti pescaricii au batut apa in sus. Hehheehhe… suntem jmecheri!

Rapala CD5 e pornirea. Culoarea pastravului indigen sau “brown trout” cum ii zic habarnistii de aici.
Prima traversare a raului si caisele raman amortite. Dece dracu nu mi-am adus neoprenul?! Apa e al dracu de repede si noi a dracu de infrigurati. Nimic nu te trezeste mai repede decat o traversare ca asta. Cand ajunge apa la brau, si curentul te impinge pe pietrele pline de alge … ai senzatia ca la fiecare pas o sa te ia apa sa te arunce in cascada de mai jos… In fine , am trecut!

Dardaim ca elecrtocutati si lansam in prima bulboana, cu un ranjet pe fata stiut numai de adevaratii maniaci. E al dracului de frig. Lasa ca in 2 ore o sa ne coacem de cald. Nici cum nu e bine. Hop! Atac! pastravioru fuge in curent si incearca sa se lase greu. “Hai la tata miculutule ca nu esti demn de batalie”

Juma de kil sa aiba curcubeul, si e frumos foc! Ii strecor un pupic pe botic si pestele se stamba … deh, si betivanii astea… Cu grije il strecor in undele cristaline si in il urmaresc din priviri cum dispare in peisajul subacvatic.

“Or inceput Bulane! ” Ii strig la Cipriot, dar el e preocupat cu scoaterea la aier al unui pistruiat, deci ii se falfaie de aberatiile mele. Trecem apa din nou si ajungem la alt loc. Apa e repede si adanca. Raul se ingusteaza si se arunca printre bolovani turbat. Hehhehe… loc perfect pentru un monstrulet de “brown trout” sau indigen… in fine. Arunc in diagonala umpicut in sus ca sa aiba voblerul timp sa ia adancime. Sia iar, si iar, si iar…. nimic. “Nu-s acasa!”

Arunc in josul apei departe si joc vobleranul aproape pe loc. Im mijlocul valtorii stop cadru. El e! Cand ataca “mama lui Stefan cel Mare” ia direct fir de pe mulina. Hehehehhe… Trebuie sa ma opresc si sa explorez fiecare senzatie a luptei ca tare fain e!

Ma iau dupa el in josul apei si recuperez din firul pierdut. El face greseala sa o ia in susul curentului iar eu zambesc malitios cu ganduri murdare: “obosestete singur fraierica”. Incepe programul artistic de “lumanari” si suna de parca arunca americanii porci din avion direct in apa raului. E curcubeu. Negru de furie s-a colorat in culorile razboiului si nu vrea sa lase nici un centimetru de la el. Din pacate pentru el oboseste mai repede decat mulineta mea il aduc la mal. Cu grije ii scot ancoara din bot si il tin in apa rece sa-si revina. Cipriotul e prea departe sa vina sa ma faca celebru cu o poza asa ca relaxez strasnoare si pestele pleaca agale. Sa fi avut vre-o 2 kile jumate… si oricum nu e poza deci nu aveti cum sa ma contraziceti! Sic!

Soarele inunda valea si se lasa o caldura de transpira si pietrele. “Ce dracu m-am imbracat asa gros?” Scot o tigara din sapca (singurul loc mai uscat…. pe langa gluga unde este aparatul foto) si ma relaxez pe un bolovan. Urmeaza ore de mers, zeci de traversari, cateva trante si mii de lansari fara rezultat.
Apa se incalzeste pisalau. E mica, limpede si calda. Nu e castigator. Intr-o bulboana se vad pastravanii letargici, iar apa e atat de curata incat ti se pare ca sunt suspendati in aier. La apa mica din capatul bulboanelor cativa amarati de pastravi mici muscaresc fara prea mare interes.
“…nu-i acasa nimenii, or murit toti omenii!” Caldura mare. Pornim inapoi si schimbam planul. La cateva zeci de kilometrii in aval e varsarea unui raulet mai mic, iar eu cred ca apa e mai rece in el si sansele mai mari. Zburam spre noul loc!

Pe dumul forestier pe care am intrat e un semn “Logging trucks!” Nu il bagam in seama si bagam viteza taind curbele. Vad in zare pe valea unde e drumul un nor de praf ce se apropie furtunos. Urlu ca disperatu la Cipriot: “sari in sant baaaaaa!” El baga masina in sant exact in momentul in care din curba iese un monstru de tir incarcat cu busteni imensi si cu o viteza dementa trece pe langa noi. Daca ramaneam pe drum ne lua din plin. Radem ca dementi, dar bucutele ne-or transpirat. O luam mai finut si ajungem la locul de pescuit.

Apa e mai mare aici si plina de alge care se prind de vobler. Enervant. Pe partea cealalta a raului se vede celalalt raulet cum se varsa. Incitan si excitant loc, dar nici o trasatura. Trecem de la CD5 la CD3 si insistam . Nimic. Seara rosie de vara si nici un peste. Intr-un final agat un pastrav trecut de kil si il tin de halit. Il prajum in folie de staniol si unt, dar iar exageram cu stropitul cu vin si adormim ebrietati cu gandul la ziua urmatoare si noul raulet descoperit.

Dimineata uramam acelasi ritual de trezire. Din nou durere de cap si sete, injuraturi si frig, apa traversata in torent, tranta invigoratoare si BINGO. Suntem pe apa cea noua! Nici o trasatura. Schimb CD5 cu CD3 din nou. Apa e o idee mai rece dar scazuta si cristal. Valea e mai ingusta si mai mica, parca e o miniatura la raul cel mare. Bulboane adanci din loc in loc si repezisuri abrupte.
Nu mai am idei…. ce dracu sa fac? Poate fir mai subtire…. Draci! Cercetez cutia cu maimute… poate o rotativa… o lingura… un twister…. hai sa pun un Cozma! De ani de zile le am in trusa si nu am prins nimic la ele. Hmmmmm… de 7 sau de 9cm?… Raulet mic… apa cristal …vobler de 9? Rad si cu curu daca prind ceva.

Pun un Cozma de 9! Arunc in bulboana si lovesc voblerul de stanca de pe partea cealalta. Apa nu are 10 m latime, dar e adanca bine. Mi se pare tare ciudat si nasol sa pescuiesc asa. Numai pleoscul facut de vobler cand a cazut a fost prea mare pt asa o apa mica si cristal, cum dreacu sa prind ceva!

Pornesc recuperarea cu o zmucitura ca sa fac voblerul sa plonjeze la adanc. Hmmm… a intrat mult mai jos decat celalalte vcoblere. Nu-i mai vad culoarea turbata si parca ma simt mai bine. Varful botei bate ca disperatul sub asa presiune…. heheheh …. nu-i de lauda!

Atac! Culmea! Nu se poate! Cineva ia fir in disperare. Si e mare! Nici nu a mai avut sens intepatul. Bota era curbata deja de la vobleroi, iar la atac am pierdut direct fir! Hmmm… Pestele scapa dupa cativa metrii de fir castigati. Nici nu imi vine sa ii zic la Cipriot ca iar rade de mine. Si asa o ras destul cand a vazut ce vobler pun la bataie. O sa zica ca mint.

Strang frana mai tare. Inca o aruncare, de data asta mai confidenta. Opresc voblerul chiar langa peretele de stanca. Smucesc si recuperez incordat. Bang! Atac! Intep si incepe dansul. Pestiocul o ia in josul apei cu lumanari. Eu fug dupa el. Curba stransa la stanga si firul se indreapta spre un tufis. Eu sar in apa ca sa largesc curba…. tare e sa lupti cu peste mare pe raulet mic!

Ajung langa pastrav intr-o bulboana mai jos, taman unde pescuia Cipri. Scot bestiuta, o admiram, poze , chesti etc… Pastravanu se intoarce la casa lui subacvatica si Cipriotul cu ochii beliti baga ghiara in trusa mea si isi aloca un Cozma de 9. Parca la bota lui arata si mai nasol monstruozitatea de vobler (sic). Se da caldura la maxim dar nu mai conteaza. Noi luptam cu pastravi capitali, intr-un peisaj de vis:

Si prindem:

Si prindem:

Si prindem:

Si-am incalecat pe-o sa si v-am zis povestea-asa!