Prima partida la stiuca!

Ei bine, confrati pescari, se zice ca pe lumea asta toate au un inceput, chiar si pescuitul la rapitor dupa ce ai fost pescar de crap, mai mult sau mai putin de competitie (asta ca sa fiu sigur ca articolul meu genereaza cantitatea corecta de polemici).

Desi pescuiesc la rapitor din februarie 2007, din nefericire, ca in orice domeniu, binenteles ca sunt prea multe specii de pesti, prea multe tehnici, prea multe tipuri de scule, atat de multe incat un incepator se pierde pur si simplu in detalii si ajunge prea usor sa neglijeze lucrul cu adevarat important: pescuitul propriu zis ……
Din fericire, si cu o mare sansa, eu am avut un mentor bun, asa ca mi-am dedicat tot sezonul 2007 rapitorului ,sarind oaresice etape preliminare si incercari nereusite.

Curios lucru, am pescuit numai dupa salau si somn, la jig si vobler, uitand complet de primul peste prins la naluca artificiala si care practic m-a indreptat catre aceasta ramura, stiuca. Ce importanta are ca eu de fapt intentionam sa prind salau la plastic, sau ca nu am avut nici un tzac de salau pentru ca numai dumnezeu stie pe unde se plimba jigul (pe fundul apei, nu, cu siguranta!!!) , important a fost ca dat ceva, ceva care era foarte mare, si care dupa o spectauloasa lumanare a catadicsit sa taie elegant lasandu-ma cu ochii in soare si cu sufletul gol ……
Totusi, situatia nu putea fi decat temporara, nu de alta, doar ca salaul nu se lasa gasit in perioada asta, de somn ce sa mai vorbim ….

In atare circumstante, postul periodic de informare al lui Cristi “WildDanube”, cu stiuci multe, mari etc …. prinse in nu’s ce loc de care doar auzisem pe internet, a picat cum nu se poate mai bine ….. Decizia de a merge si eu “weekendul urmator” a fost luata instantaneu, fara ezitari, fara deliberari, si fara a consulta consoarta , lucru care nu s-a dovedit tocmai benefic, dar asta se va afla mai tarziu. A urmat o serie lunga de telefoane pentru referinte (scuzele mele catre Cristi , care s-a dovedit a fi un personaj deosebit in general , si un tip chiar super in particular) , si o serie si mai lunga pentru a gasi un partener “din scurt”.

Ca sa nu o mai lungim, vineri 1 februarie, am decolat in tromba de la scarbiciul parasit fara “remuscari” in jurul orei 5, iar pe la 8 juma parcam cu grazie la Murighiol. Acu’ nu va apucati sa faceti medii orare, ci imaginati-va ce era in sufletul nostru de am mers asa.

Prima impresie, destul de ok, parcarea de la Murighiol plina de masini de Bucuresti aranjate frumos ca sardeaua in cutie, inspira clar incredere pentru cele 2 zile in care “trasurile” personale urmau sa stea parasite, iar cei 2 barcagii ai pontonului Anastasia, destul de tineri, pareau si ei simpatici si in cunostinta de cauza …. 20 de minute de mers cu Laguna de 5 metri echipata cu 15 caiu si condusa cu mana sigura in ciuda beznei totale ce ne incojura, si iata in sfarsit faimosul ponton. Aici, surprizele placute continua cu o cabina care poate satisface orice exigenta iar in partea superioara un salon chiar comfortabil, si cina care astepta imbietoare …. Mi-am zis: “Daca si pescuitul e pe masura …..” Ei bine chiar a fost !

Prima zi am pescuit pe una din incintele complexului Uzlina, la care am ajuns dupa aproximativ o jumatate de ora de mars, si care s-a dovedit locatia perfecta pentru un ageamiu in ale “linguritului” . S-a pescuit pe apa relativ adanca, 2.5-3 metri, cu linguri grele 16-22 grame care sa poate fi jucate pe fundul apei, iar cele mai castigatoare s-au dovedid lingurile Gipo, irlandeza de 16g argint si “paleasca” de 19 grame tot argint. S-au pus pe mal 21 de stiuci (eliberate, evident!) si inca alte 14 prezentari ratate, ce-a mai mica in jur de 2.5 kg , cu media pe la 4 kg, si 3 piese la 6 kg, ghidul si profesorul nostru Serban avand evident partea leului , cu 12 bucati puse pe mal…

Sincer, nu am inteles foarte multe despre tipul asta de pescuit in prima zi, mai ales ca, neincrezator in abilitatea tablelor astea ciudate de a prinde peste pe recuperare liniara cum era recomdarea lui Serban pentru zona respectiva, am incercat tot timpul sa le imprim o miscare de fierastrau (ce surpriza, de altfel ) si culmea culmilor !!! Stiuca ataca pe cadere, exact cand lasam lingura sa “falfaie” usor spre substrat… Dar Serban lua una dupa alta, recuperand liniar !!!!!!

Abia a doua zi, pescuind pe alta incinta cu apa mult mai mica, undeva din canalul Dunavat, am inteles care era problema : “dintoasa” ataca pe recuperare liniara, doar ca oscilanta respectiva trebuia sa treaca liniar pe adancimea care trebuie !!!!!!! In apa de doar 1 metru mi-am dat seama exact pe unde evolua naluca mea, si ca stiuca nu ataca intre ape ci doar langa substrat, exact pe unde taraia recuperand lent dom’ profesor tablele alea obosite . Evrika !!!!!!!!! Acum stim ce trebuie sa facem !!!!! o data cu descoperirea asta epocala, au urmat vreo 7 “dintoase” , ceva mai mici de data asata ca asa era “modelu'” pe incinta.

Cu mare bucurie, ii impartasesc lui Serban descoperirea epocala, iar raspunsul lui sec nu intarzie : “Stai linistit Nea’ Tonica, ca alte dati tre’ sa ii joci tabla intr-un metru de apa , altfel nu o ia ” …… Dezumflare totala pe subsemnatul !!!!!! Iara ca la salau ? Iara ba mananca la mic, ba la mare , ba la verde ba la albastru ?1?! Nimic nu e sfant pe lumea asta ????????

Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa, si cineva care chiar isi da silinta sa inteleag nitel ce face, si trage cu ochiu la ghid binenteles, se prinde cam ce trebe facut sa pacaleasca macar o dintoasa . E frig, de abia s-a dezghetat, si nu e fata activa ? Trebuie cautata pe substrat. Care depinde cum se prezinta : e bradis, sunt nuferi, e curat ? daca e bradis, orice incercare sa pescui mai pe fund, e evident compromisa …. daca sunt nuferi, agati constant naluca …. daca e curat, ai tendinta sa pescui prea sus cu lingura …. E soare sau nu ? Cu ce dai, cu galben, argint sau nichel ? cu dungi sau solzi ? Incerci un “slider” ce o mai fii si aia , pt ca ai fost sfatuit de Nea Victor Oana, care este “profesor” in pescuitul stiucii ? Uffffff …… Se pare ca nu e asa simplu ….

Dar ma resemnez, pentru ca de fapt prima mea partida la stiuca nu a fost nici pe departe un fiasco, cu destui pesti prinsi, in conditii de cazare si masa excelente la pontonul Anastasia, si imi notez mental la ce sa fiu mai atent data viitoare. Nu se poate sa ma prind eu cum e cu stiuca asta !!!!!!

Ps: Continuarea povestii, cum am descoperit secretul lingurilor mici, si cum in fine chiar am prins stiuca la Salmo Slider ( pe care acum il recomand cu caldura oricui) in articolul urmator “Toni strikes back – la Anastasia !!!! ” ….