Mos Craciun cu reni si … cleni

Pescuitul Cleanului. Pe cat de frumos pe atat de controversat. Scriu aceste randuri atat pentru cei ce urmaresc cu predilectie acest peste dar numai pana toamna tarziu cat si pentru cei care inca nu a avut placerea sa-l intalneasca (Piticu ma intreba la un moment dat razand cu gura pana la urechi: “Ce e domle cleanul asta ? E peste sau o stare de fapt?” …).

Ma aflam sambata, 24 decembrie la Sibiu, sa-mi petrec Craciunu’ alaturi de sotie si viitorul pescar de spinning care cica-mi seamana si poarta titulatura oficiala de fii-miu.

Plecasem de vineri seara din Bucuresti si ca orice om serios, am pus in portbagaju’ masinii si o lanseta de spin si geanta cu “giugele” ca deh, nu se stie niciodata ce napasta ma loveste si trebe sa pecuiesc impotriva vointei mele.

O vreme moale afara, cald, putin innorat, vant nici cat sa zburleasca pana rebela a vreunei zburatoare racite.
Unshpe metri, adica … pinalti! Deja imi trecea prin fatza ochilor imaginea unui pescar pe malu Oltului dintr-o poza care ma fascinase si pe care o vazusem demult in cartea despre pescuit a lui Zoltan Kaszoni. Intrasem in fibrilatie.
Era deja ora 10 si-mi anunt consoarta ca lipsesc vreo doua ore sa invatz niste voblere sa inoate. Nu protesteaza ca stie ca–s dus cu pluta si-mi da liber 3 ore in total .

Dau intai o fuga pe la magazinul de pescuit de pe Mihai Viteazu – intotdeauna gasesc acolo cate ceva de calitate si mai imi iau un vobler Cotton Cordel – incalec pe Cielo si cap compas Oltul … Nu stiam nimic despre cum e apa, daca se prinde sau nu … deci “neve” total.

Ajung rapid (nu stiu de ce intotdeauna drumu’ de dus la pescuit e mult mai scurt si dureaza infinit mai putin decat cel de intoarcere).

Am gasit un peisaj de poveste, cu maluri imbracate de o zapada imaculata, si inca necalcate de vreun pescar desi de obicei acolo era plin de “baboiari” si “carasari”, specii deosebit de dragi mie. De altfel, ce nebun mai merge la pescuit in Ajunu’ de Craciun?

Apa era deosebit de crecuta (mai tarziu am aflat ca barajele din amonte fusesera deschise ca urmare a spargerii digurilor de la Ocnele Mari), un curent nebun, … deci foarte greu de pescuit. Orice lansare se sfarsea cu voblerul purtat rapid in mal.

Nu-i nimic imi zic, chiar si asa nu-mi pare rau ca am venit. Cu toate astea speram macar sa prind “un biban si doua tzacuri” cum plastic se exprimase odata un peskarici cu roba.

Cand dau de astfel de ape crescute si cu un curent puternic, caut in mod special cleanul in mal, “intre adidasi” cum se spune, in orice loc unde apa e putin mai linistita si nu obliga pestele sa inoate in curent ca disperatu’ ca sa nu ajunga la Ramnicu Valcea. Daca exista si un obstacol scufundat in apa (bolovan , crengi…) cu atat mai bine. Sunt de altfel singurele locuri care pot oferi in astfel de onditii sansa unor capturi …

Ca echipament aveam un Cabela’s XML de salau, cam par de felul lui, dar pe asta pusesem primul mana la plecare. Mulineta am luat-o din greseala pe cea care avea pe ea fir textil (un power pro de 8 lb) si nu subtirimile de mono cu care vroiam initial sa pescuiesc. Ca sa fie tacamu complet mi-am uitat acasa si vesta cu multe buzunare, agrafe, snapuri, etc.
Asta e,… colorez cu markerul negru 2-3 metri din textilul galben, si pun un Salmo Hornet Sinking nr 4. Macar voblerele le luasem cu mine.

Merg tiptil de-a lungu malului ca Indianu Talpa Iute si ajung la un loc de unde mai mereu prind cate ceva. Lansez intai foarte scurt in mal si la a 2-a recuperare am un atac de-mi ia manivela mulinetei din mana. Lupta scurta, e la apa libera si nu are prea multe sanse. Minciog n-am, da am un batz ca un par si cu textilul nu mi-e frica asa ca-l aterizer rapid cu o volta din apa direct pe malul inalt, in zapada. E total contraindicat, “taraneste”, e din categoria “don’t try this at home”, dar alta solutie n-aveam. Cocheteaza cu chilul si are o gura de-i mai incapea lejer inca un vobler si o Havanna de-aia culturala de-a lu’ Cornel Dinu.

Fleoscaisem locul rau asa ca las cleanu in zapada si plec mai departe hotarat sa ma intorc. Mai bat vreo 100 de metri de mal cu locuri stiute, dar nimic. Firul se subtiase langa snap si trebuie sa rup si sa refac. Neavand cu ce sa tai, am rontzait ca disperatu la atze de mi-a venit acru.
Refac intr-un tarziu si ma intorc din nou la locul cu pricina. Lansez mai departe ca prima data curentul imi duce voblerul razant cu cracile scufundate si incep recuperarea lenta in amonte (voblerul lucra stand aproape pe loc) astaptand in orice moment poticneala care sa-mi confirme ca voblerul s-a agatat in butuci (asa-s eu pesimist).

Se opreste. Incepe pomelnicu de preacuratzi si multpreafericiti, cand imi dau seama ca …misca! Trag de el voiniceste ca de haturi, stiind ca daca nu-l scot din craci cat mai rapid n-am nici o sansa.

Frana caraie, trag de el contra curentului, vine greu…(simteam in bat cum se poticnea de cate o craca)…, dar cu mult noroc scapa din crengile scufundate si–l aduc la apa libera. Eram convins ca e stiuca, dar dupa 2 sprinturi, cand il scot la aer si ne uitam galesh unu la altu, e un clean. E mai mare ca primul. Face figurile de rigoare cu incercari de fuga in mal dar nu tine si oboseste. Trag un loz: repet figura cu parabola din apa drept pe mal si echipamentu tine (batzul fusese de altfel testat prin vara de Todi si nu cedase la incercari mai grele ca asta).

Cleanul are un chil jumate si sta pe zapada langa primul. Le fac rapid o poza (mie cu ei nu are cine, ca e pustiu).

Fortez norocu si pun un Vibrax nr. 4 doar doar scot si-o cumatra de acolo. Se agata de la prima lansare in crengile respective ( il uram deja pe ala care scosese faza cu ulcioru’) si decid ca mai bine stric locul decat sa las tribut bunatate de rotativa “Made in Finland”.

Incalec increngatura, sunt deja deasupra apei cu riscul major de a face baie, si batai disperat din lanseta (daca ar fi fost cineva pe acolo se cocosha de ras) pana scapa rotativa tasnind spre cer.

Strang si plec, timpul deja expirase. Cand sa ies cu masina de pe drumul de tara, un baiat cu Cielo de Olt realizeaza prea tarziu ca, carosabilul ii parasise masina si se propteste intr-un parapet, blocand drumeagul. Vine politia, acereu’ cu tractarea …deranj grupa mare…

“Domle ne pare rau da pana nu il ridica astia de la ACR nu puteti trece” imi spune politistul … Parchez in spatele masinii de politie, imi iau batzul si cobor din nou la Olt ca doar nu era sa pierd vremea. Stiam un loc frumos si pe acolo, da’ vreme de 10 minute cat am scaldat un Cozma nu convinsesem pe nimeni. Apa crescuta transformase locul respectiv in suvoi si se pare ca clenii se mutasera de acolo.
Ma intorc…, intre timp se eliberase drumul. Ma vede politistul mai bine. Veneam agale cu lanseta in mana, in blugi, uzi de la genunchi in jos si in niste pantofi cam de oras, cu ochelari de soare si manusi cu degete taiate …

Ramane ca la Dinamo – FC Arges 0-1 si cand isi revine intreaba:
– Domle dta ai fost la pescuit?
– Stiu ca va e greu sa credeti dar … Da.
Tace cateva secunde. Intreaba iar:
– Cum domle? Iarna? … Azi de Ajunu’ Craciunului!!!!!! Nu e nimeni la pescuit…
– Da…, azi. Stiu ca e greu de crezut dar, …da, azi … Alte cateva secunde de tacere. Revine:
– Si cum domle la pescuit? Imbracat asa?
Raspund cu o ridicare din umeri sugestiva, asa ca intr-un final:
– Domle da de unde sunteti ?
– Din Fagaras , da azi’ vin din Sibiu (bulversarea cred ca era totala eu avand numere de Bucuresti la masina)

Clatina din cap, se urca in masina si se indeparteaza usor. Totusi nu se poate abtine, da drumul la megafon si ma intreba prin statie de rasuna valea:
– Domle, da cum … nici de cizme de cauciuc nu aveti nevoie?
– Iarna, nu … poate la vara

Am ramas astfel cu o frumoasa si oarecum haioasa partida de pescuit, cu ceva capturi, (fiecare decide daca e mult sau putin) pe o vreme in care multi prefera sa stea in casa invocand venirea iernii si deci oprirea pescuitului.
Nu e asa, si cleanul mi-a demonstrat inca o data ca ataca artificialele si iarna si lupta inca cu putere.

Ma asteptam ca pestii sa fie mofturosi, sa-i prind numai cu monofilament subtire si sa am succes cu voblere recuperate incet si cu bataie marunta si discreta ca amplitudine.

I-am prins pescuind cu fir textil la un vobler relativ mare si cu o bataie puternica de vibra lanseta.

Concluzia? Doar Bunutzu stie ce e in creierasul mic si gelatinos al unui peste. Important e sa pescuiti. Sau adaptand un indemn celebru: Pescuiti, Pescuiti, Pescuiti!!! … chiar si iarna.

Articol locul 1 la Concursul “Bertilure va premiaza”, luna Decembrie