Pastravul
Denumire stiintifica: Salmo trutta fario
Raspandire
Mai este denumit de pescari si “indigenul” si este cel mai raspandit in raurile din Carpati, comparativ cu ceilalti pastravi, cu lostrita ori lipanul. Fiind pretentios fata de conditiile de mediu, avand nevoie de ape limpezi si reci a caror temperatura sa nu treaca de 17-18 grade, bogate in oxigen, pastravul s-a restrans considerabil urcand spre paraie si izvoare.
Descriere
In conditii obisnuite pastravul indigen ajunge la 20 cm in cel de al treilea an (dimensiune admisa la pescuit). In mediu prielnic cresterea este mult mai rapida, pestravii trecand de 20 cm in mai putin de 2 ani.
Functie de capacitatea biogenica a raului, pastravii ajung cam la aceeasi dimensiune in acelasi timp.
Coloritul obisnuit este brun-masliniu pe spate, deschizandu-se spre pantecul alb-murdar. Flancurile sunt stropite mai mult in partea superioara de o multime de pete brun inchis, de forme neregulate, printre care se disting mici stelute rosii cu margini tivite in alb-galbui, ce coboara spre partea ventrala.
Faptul ca pastravul prefera sa-si pastreze locul de vanatoare este confirmat de variatiile ce apar in coloritul diferitelor exemplare.Limpezimea apei si gradul de expunere a albiei (ori de acoperire a malurilor cu vegetatie), natura fundului si dezvoltarea florei subacvatice sunt factori care determina modificari ale coloritului. Mimetismul este unul din mijloacele de aparare ale pastravului.
Daca fundul este pietros, apa de 2-3 palme, albia lipsita de vegetatie pe maluri, coloritul va fi mai deschis, verzui, usor masliniu pe spate, cu pete inchise mai slab conturate, care coboara si pe flancuri.
Comportament
In prima vara puietul sta mai mult in locuri ferite si in grupuri mici, insa, pe masura ce creste, “distanta” intre pastravi creste si ea, din al doilea an devenind vanatori solitari.
Comportamentul indigenului este caracterizat de voracitate si teama. Indigenul se hraneste cu orice mica vietate ii trece prin preajma.Falcile puternice sunt pline cu dinti, ochii mari dispusi lateral le permit supravegherea unui camp larg.
Fara sa se departeze de ascunzatoarea aleasa, pastravul isi delimiteaza un teritoriu de vanatoare : o fasie nu prea lata paralela cu directia curentului. Deoarece teama il tine aproape de fundul apei sau de bolovanul sub care sa se ascunda in caz de pericol, pastravul pandeste de acolo, dintr-o pozitie care sa-l fereasca de curent, asteptand orientat in susul apei sa ii vina hrana.Lungimea si latimea fasiei aparate depind de adancimea apei, de limpezimea acesteia, de posibilitatea de a vedea prada sau presupusul dusman. Intr-o apa putin adanca, usor tulbure, spatiul controlat se restrange la zona din imediata apropiere a ascunzatorii.
Viteza curentului este un alt factor de care depinde suprafata teritoriului de vanatoare, intr-o apa repede pastravul neavand timp sa culeaga decat ce-i trece prin preajma.
De asemenea, este foarte importanta luminozitatea si expozitia albiei; in locuri luminoase, deschise, pastravul se va feri sa vaneze prea departe, mai ales in timpul zile, pe cer senin.
Toamna, o data cu racirea apelor, pastravii se pregatesc de boiste.Maturitatea sexuala o ating la 2-3 ani, masculul mai repede decat femela. Coloritul lor devine mai aprins, teama instinctiva dispare, la fel si foamea.In aceasta perioada pastravii urca in grupuri mici spre locurile adapostite, cu apa mai domoala, uneori ajungand in apele foarte mici ale izvoarelor.Boistea are loc incepand din luna octombrie si dureaza pana pe la mijlocul lunii noiembrie, cand temperatura apei ajunge la 7-8 grade. Femela depune 2000 – 4000 icre / kgcorp, mai multe in apele cu o capacitate biogenica ridicata si mai putine in cele mai sarace in hrana si mai reci. Puietul iese din icre prin lunile martie-aprilie, dupa ce icrele au acumulat 350 – 400 grade-zile.
Dimensiune minima legala: 20 cm
