Volta din canale

De la renumitele canale ce se impletesc in tara morilor de vant si pana la ceea ce intanim aici sigur ca exista o mare diferenta, dar cei ce inca mai beneficiaza de aceste minunate ecosisteme, ar trebui sa le pretuiasca mai mult.

Lipsa interesului pentru agricultura si implicit pentru irigatii din ultimii ani, a facut ca multe din aceste canale pline de viata sa ajunga, in urma colmatarii, mici firicele de apa bogate, dar in acelasi timp sufocate de vegetatie. Exista insa zone unde amenajarile piscicole sau alte activitati colaterale au facut ca aceste canale sa prospere si sa formeze mici ecosisteme aproape perfecte, pline de viata. Aici putem intalni pesti carora le place apa oxigenata, limpede precum si vegetatia abundenta.

Trecand prin bancurile de rosioare, babusti, obleti, platici, carasi si crapi, ne vom opri asupra unui gen de pescuit mai putin agreat din cauza dificultatii si a riscului mare de pierdere a nalucilor: Pescuitul stiucii pe canale la artificiala.

Multi dintre noi au trecut prin experienta lansarilor la punct fix, prin culoare stramte si evolutii de numai cativa metri la marginea vegetatiei, dar putini sunt aceia care au ales sa ramana, sa insiste, sa perfectioneze si sa practice un pescuit care cere precizie, dibacie, atentie, mult talent dar si un echipament de cea mai buna calitate.

Pentru practicarea unui astfel de pescuit avem nevoie de:

– un costum de neopren salopeta sau soldare, pentru a putea penetra sectoarele unde vegetatia si namolul fac aproape imposibila abordarea culoarelor
– o lanseta de 2,4-2,7 m cu actiune rapida sau foarte rapida pentru lansari pecise si intepari prompte
– o mulineta usoara de calitate, cu diametrul tamburului mare, care sa usureze lansarea dar in acelasi timp rezistenta la socurile generate de nenumaratele acatari si totodata descatari din vegetatie prin contre scurte si puternice din lanseta
– fir de preferinta textil, care sa reziste la minim 10 kg, la o grosime de pana la 0,20
– recomand struna, pe care si-o poate confectiona fiecare din materiale de foarte buna calitate, pe care le gasim in magazinele serioase (a se evita strunele groase, plasticate si rigide, existente pe piata)
– gama de naluci folosite poate fi extrem de variata, lasand imaginatia fiecaruia sa lucreze, de la rotative, oscilante, voblere, popere, silicoane, pana la streamere

Pescuitul in sine necesita, dupa cum am mai spus, foarte multa precizie in lansari si o tehnica desavarsita, de maestru, in jocul nalucii.

Totul incepe de la apropierea discreta de culoarul pe care dorim sa-l abordam si deplasarea prin vegetatia densa, fara a ne trada prezenta. Pozitionarea in raport cu locul unde dorim sa lansam, trebuie sa permita o evolutie curata a nalucii, pe toata lungimea cursei, fara ca acorele sa se incarce. Putem lansa departe, de-a lungul canalului, acolo unde vegetatia permite, sau scurt dar deosebit de precis, in ochiurile de apa brazdate de vegetatie, urmand de multe ori culoare nu tocmai liniare, pline de obstacole inselatoare. Evolutia nalucii si conducerea ei prin labirintul viu al canalului, face diferenta. Artificiala noastra trebuie sa lucreze imediat ce a atins luciul apei, la o viteza de recuperare cat mai mica, cu stopaje dar si accelerari scurte si nervoase, din varful vergii.

Maiestria consta in evitarea obstacolelor intalnite de-a lungul traseului ales, fara a deranja vegetatia si implicit, fara a trezi suspiciuni in randul stiucilor. De obicei, atacurile survin la primele lansari, pe cadere sau la prima accelerare, de aceea trebuie sa fim pregatiti in orice moment pentru a nu fi luati prin surprindere.

Prezentarea trebuie sa fie cat mai naturala, dar in acelasi timp cat mai discreta, cu stoparea nalucii prin infranare, inainte ca aceasta sa atinga apa, atenuand astfel impactul. Sunt recomandate naluci in general usoare, care pot fi evoluate la o viteza de recuperare cat mai mica, dar care sa permita lansari cat mai precise.

Cele mai indicate culori sunt cele contrastante, care atrag atentia si, de cele mai multe ori declanseaza atacul. In alegerea culorii, trebuie sa tinem cont de intensitatea luminii, turbiditatea apei, natura substratului si prezenta vegetatiei.

Locurile tipice unde vom cauta stiuca sunt:

– portiunile de canal unde aglomerarile de vegetatie incetinesc cursul, formand ochiuri de apa linistite, unde atacul poate surveni din orice directie
– zonele unde canalul este mai lat, cu precadere in jurul insulelor de vegetatie existente, care-i incetinesc, pe alocuri cursul
– sectoarele unde canalul coteste si permite abordari in lung de mal
– buza trestiilor de pe malul opus, prin lansari perpendiculare cu evoutie pe verticala, imediat ce naluca a atins luciul apei
– confluentele cu alte canale, alte structuri, eventuale caderi de apa, mori sau in jurul podetelor

Drilul in asemenea conditii trebuie sa fie cat mai scurt, cu evitarea aglomerarilor de vegetatie si fara a face prea multa galagie la scoaterea pestelui din apa. De multe ori putem prinde intr-un loc relativ mic, mai multe exemplare, dar totul este ca deranjul provocat sa fie cat mai mic.

Daca vegetatia permite, se poate pescui in acest fel tot sezonul, insa perioadele cele mai bune cand randamentul este maxim, sunt primele zile reci de toamna sau primavara, imediat dupa depunerea icrelor. Orele care nu trebuiesc ratate sunt cele de dimineata, cand naluca noastra este singura tinta posibila care se deplaseaza prin apa, iar o data cu aparitia primelor pale de vant, animatiei boisteanului si razelor soarelui, randamentul scade simtitor pana la lasarea serii, cand atacurile incep sa se intensifice din nou. La o partida reusita se pot prinde multe stiuci, de aceea fiecare trebuie sa dea dovada de sportivitate, retinand cat mai putine exemplare.

Pescuitul pe canale este un pescuit dificil, care ne solicita atentia, ne dezvolta precizia, ne ascute simturile si ne permite sa descoperim detaliile a ceea ce inseamna spinning, pentru a simti cu adevarat fiorul pe care ni-l da volta stiucii din canale.