Tehnici de pescuit – Pastravul de lac

Intre pestii rapitori pastravul ocupa un loc special. O specie nobila si foarte selectiva chiar si pe lac, intr-un biotop cu totul nou, unde s-a adaptat extrem de bine. In conditii de hrana abundenta atinge dimensiuni impresionante, de obicei insa se prind exemplare intre 500g si 1,5 kg, exemplare care ofera driluri greu de uitat.

Echipamentul de pescuit cu naluci face parte din categoria usor (light) sau usor-mediu (medium-light), cu puteri de aruncare intre 2-9 grame sau 3-15 grame. Acest echipament este cel mai potrivit pentru exemplarele normale.
Sintetizand experienta unui grup destul de numeros de pescari, lansetele cele mai folosite sunt cele de 2 – 2,4 m lungime si putere intre 2 si 20 g, cu actiune de varf dar nu foarte rapide totusi, construite din materiale foarte flexibile. Pentru voblere si rotative mai potrivita ar fi o lanseta cu actiune moderata. Actiunea de varf este necesara pentru a putea intepa la distanta mare (20-25m) cu fire de 0,18-0,25 mm diametru.

Indiferent de tehnica folosita, firul transparent (clear) sau apropiat de culoarea apei este bine sa nu fie prea elastic deoarece rateurile la intepatura sunt foarte frecvente, mai ales la distante mari.
Pe scurt despre mulineta: este bine sa fie un model de calitate: sensibila, sa permita lanseuri la distanta si obligatoriu sa aiba o frana ireprosabila.

Locurile de pescuit sunt cele clasice – zona cozilor de lac, pragurile si obstacolele din zona de mal, cu observatia ca fiecare lac are particularitati si variatii mari de adancime.

La pescuitul pe lac, atunci cand nu putem pescui din barca, folosind sonarul, inclinatia malurilor si muchiile versantilor tradeaza zonele in care pastravii patruleaza. Astfel, pentru ca lacurile de munte sunt lacuri de baraj, adica vai ale muntilor umplute cu apa, constitutia malului se regaseste si sub apa. Un mal abrupt tradeaza o adancime mare a apei chiar langa mal, o intrare lenta a plajei in apa ne indica o apa cu adancime crescand lent.
Cele mai bune zone de pescuit sunt golfurile, eventual formate de varsarea raurilor in lac. Aici, apele cu o adancime de 5-6 m reprezinta zonele cele mai bogate in hrana, pe care pastravii le prefera mai des atunci cand nivelul lacului este in crestere. In locurile cu apa adanca, imediat langa mal, pot fi capturate exemplare mari, exemplare care se ridica dupa naluca de la nivelul de patrulare de 4-6 m sub suprafata.
Ocupate de pastravi sunt si zonele in care vedem brazi scufundati in apa, sau zonele cu praguri in care apa coboara de la 2-3 m la 5-6 m adancime. Nu ocoliti aductiunile, si orice zona in care se varsa in lac un parau.

Tehnici de pescuit

Primavara la deschiderea sezonului, apa fiind foarte rece, metabolismul incetinit al pastravului determina scurtarea perioadelor de hranire, viteza si hotararea cu care acesta va ataca nalucile.

In aceste conditii este recomandabila folosirea unor oscilante cu grosimi medii (0,7 – 1 mm), adaptate bineinteles la grosimea firului, fir care influenteaza capacitatea acesteia de plutire precum si posibilitatea de a imprima un traseu marcat de opriri care dau timp pestelui slabit sa atace. In zonele cu apa mai mica, sau acolo unde observam ca pestii se misca destul de aproape de suprafata, pot fi folosite voblere “suspending”, cu ajutorul carora atacul poate fi stimulat prin accelerari rapide, urmate de opriri care pot dura mai multe zeci de secunde.

Nu de putine ori atacul vine dupa o oprire de 20-30 de secunde. Bineinteles ca viteza de tractiune nu trebuie sa fie neaparat lenesa, poate fi chiar mare, dar urmata de acele pauze care dau timp de atac si simuleaza deruta pestisorului urmarit.

In sezonul cald si la inceputul toamnei, pastravii devin din ce in ce mai puternici si agresivi, linguritele oscilante sau voblerele de suprafata putand fi recuperate intr-o maniera mai agresiva, cu scurtarea duratei de oprire. In perioada de hranire intensa, folosind lanseuri oblice la 4-10 m distanta de mal, pastravii au atacat voblerele la 5-6 m distanta de mal, la o adancime de 20-50 cm . Atacurile au fost declansate de tehnica de pescuit fara opriri si cu viteza foarte mare de recuperare.

Nalucile.
Cele mai populare si utilizate sunt nalucile metalice: rotative si oscilante. Avantaje: pretul scazut, exploreaza o zona de adancime mai mare, se lanseaza cu usurinta. Dezavantaje: Rotativele – rasucesc firul, au o actiune uniforma si nenaturala; oscilantele – cand sunt manuite cu opriri repetate si joc pe verticala sunt foarte atractive dar datorita detensionarilor firului creste frecventa rateurilor.

Marime: rotative: nr. 2-3, culori mai putin agresive sau luciu metalic oxidat; oscilante: 3-7 cm lungime, cu greutate de 6-10 gr, de obicei modelele inguste si nervoase dau cele mai bune rezultate. Formele clasice obisnuite pescuitului la stiuca, manuite cu indemanare, au dat rezultate surprinzatoare.
Lingurile oscilante cele mai folosite sunt de obicei modele inguste si curbate pronuntat, cu suprafata lucioasa sau cu diferite modele de solzi.
Culorile clasice care au dat rezultate oriunde: cupru, argintiu – argintat oxidat catre fumuriu, galbene oxidate. Exista si exceptii in care linguri nichelate au prins pe apa foarte limpede.

Pastravul la vobler
Sezonul la pastrav s-a deschis deja, primii pastravi sunt deja in albume sau pe site-uri, dar mai ales in sufletele pescarilor. Cu totii stim ca pastravii, si in special indigenii sunt pesti selelctivi cu vederea foarte buna, care, in conditii de hrana abundenta cum este cazul lacurilor de acumulare, se hranesc intens in anumite perioade de timp. In rest… prezentari, urmariri si intrebari.

In apa limpede a lacurilor, lingurile oscilante sau rotative pot parea nefiresti ca stralucire si comportament, desi in unele perioade tot acestea pot da rezultate foarte bune. Voblerele se diferentiaza de celelalte naluci prin naturaletea vibratiei, a formei si coloritului, precum si a stralucirii. Pentru ca majoritatea pestilor stau in zona litorala, zona unde se gaseste hrana cea mai abundenta mai ales pe la mijlocul verii, folosirea voblerelor ar putea fi cea mai potrivita, pastravul neezitand sa se ridice de la nivelul de patrulare la voblerele.

Voblerele cele mai potrivite sunt cele care au urmatoarele caracteristici:

 

    • Culori naturale;

 

    • Nu genereaza straluciri nefiresti in apa limpede;

 

    • Ofera posibilitatea de a da timp de atac dupa o miscare accelerata;

 

    • Ofera posibilitatea de a stopa voblerul fara ca acesta sa coboare in zonele cu structuri;

 

    • Sunt asemanatoare cu hrana naturala

 

Vibratia.
Voblerele din spuma sau plastic cu densitate mica au dovedit ca prind mai bine in ape limpezi si pe un vant cel mult moderat.

Vibratia discreta atrage mai mult pastravul indigen, iar cea puternica pe cel curcubeu, comportamentele fiind determinate de accuitatea vizuala accentuata sau de o receptionare a virbatiilor mai redusa, in functie de caracteristicile speciei.

Se pare ca pastravul de lac prefera in special voblerele cu densitate mica (ex. Rapala, Salmo, Down noua generatie) din balsa sau spuma, care au o evolutie mai naturala in apa foarte limpede.

Pastravul curcubeu, mai activ si adaptat unor ape usor opace, avand linia laterala mai dezvoltata, este atras de vibratiile mai puternice emise de materiale dense ca plastic sau combinatia plastic si bile.
Marimile cele mai folosite masoara de obicei 5-7 cm, dar pot fi folosite si modele de 8-9 cm, atunci cand culorile voblerelor sunt mai putin stralucitoare. Modelele cele mai populare se scufunda de obicei 0,5-2m, in cazul celor plutitoare sau suspending. Voblerele cu barbeta supradimensionata, cu vibratie extrem de puternica, in ciuda faptului ca evolueaza in zona de patrulare de 4-6 m adancime, nu am auzit sa dea rezultate in lacurile de la noi.

Voblerele sinking cu scufundare lenta pot fi folosite de asemenea in zonele cu adancime mica-medie, cu observatia ca au o vibratie mai putin pronuntata decat a celor plutitoare sau suspending, putand fi insa lansate la o distanta mai mare.

Cele mai populare voblere la pescuitul pastravului de lac sunt cele din modelul minnow, care imita pestii hrana. Aceste voblere au de obicei o forma alungita, cu colorit natural, imitand pe cel al boisteanului, al puietului de pastrav indigen sau curcubeu.

Alte combinatii de culori care au dat rezultate bune in lacuri diferite: spate albastru, flancuri albe/sidefii; spate rosu/carmin flancuri cupru/sidefii; imitatii in diverse nuante cu spate negru/gri si flancuri alb/sidefii; fire-tiger (verde-portocaliu aprins-negru).

Nuantele si culorile voblerelor pot fi alese in functie de limpezime sau culoarea apei, datorate fundului lacului si luminozitatii din timpul zilei.