Stiuca la naluci mari

In prezentul articol, vom face cunostinta cu tehnicile pescuitului stiucii, utilizand naluci mari, in viziunea specialistului Dave Kelbrick, care recunoaste ca numai “barbatii adevarati” vor putea face fata acestui gen de pescuit, ce impune manuirea unor voblere… de 30 cm lungime!

Marimea ESTE importanta… si la fel si ustensilele!

Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegi (inveti) este ca pana si stiucile de dimensiuni modeste vor musca la naluci mari. Dave Kelbrick marturiseste ca a prins stiuci de 2-3 kg la naluci avand “aproape” aceeasi lungime cu a lor!

Dave Kelbrick incepe descrierea ustensilelor necesare cu… firul. E vorba de multifilamentul “Power Pro”. Orice altceva, mai putin bun decat acesta, va duce in cazul formarii “perucii” (incalcirii) firului pe mulineta la… pierderea nalucii in timpul zborului de lansare. Datorita greutatii sale excesive, naluca ne va spune „adio!�?. Pentru majoritatea nalucilor mari, Dave recomanda un fir de 35 kg rezistenta, in timp ce pentru cele cu adevarat monstruoase si… “urate” el recomanda fir de 45 kg rezistenta! Aceste multifilamente au diametre cu mult mai reduse decat “mono”-urile, te ajuta sa nu-ti irosesti naluca la lansare si iti transmit cu fidelitate pana si cele mai mici miscari ale stiucii intepate.

Al doilea lucru descris de Dave, este struna de otel, care trebuie sa fie musai foarte rigida. Strunele obisnuite pot plesni usor in timpul lansarii nalucii. Strunele puternice, rigide, vor oferi o mai buna actiune a nalucilor in apa, favorizand miscarile laterale ale acestora.

Pentru cei care nu au inteles inca, lanseta folosita va fi de tip “casting”, iar mulineta de tip “baitcasting”

Frantura de pelicula: Dave Kelbrick iubeste naluca “Bulldawg Mag Dawg”, un fel de mega-twister, hidos, de peste 30 cm lungime, recunoscand ca nu stie de ce stiucile le prefera uneori cu indarjire numai pe acestea. Twisterul este apoi aruncat, brutal, catre imensitatea de apa a lacului. Dupa aterizarea zgomotoasa si asteptarea perioadei de timp necesare nalucii sa ajunga in apropierea fundului apei, Dave incepe o recuperare uniforma si foarte lenta. Dupa numai trei secunde, are prima muscatura.

La eliberarea capturii sale, Dave reaminteste ca stiucile iubesc acest gen de recuperare lenta, la adancime, a uriaselor twistere.

Executarea lansarilor

1. tine lanseta cu doua maini (stanga pe cotor jos si dreapta sus, in apropierea mulinetei), adu naluca la un metru de varful lansetei, aseaza-ti picioarele la 60 cm departare intre ele, cu cel drept putin mai in spate decat cel stang. Apasa cu degetul mare garda pentru a debloca firul si apoi, tot cu degetul mare apasa firul pe tambur;
2. inalta lanseta si ridicand-o deasupra ta, du-o inspre inapoi peste umarul tau drept, in pozitia “ora 10”;
3. efectueaza un elan, printr-o miscare de 30 cm spre spate a lansetei, urmata de o puternica accelerare spre inainte, schimbandu-ti piciorul drept inspre in fata, impingand cu mana dreapta si tragand cotorul lansetei inspre tine cu cea stanga;
4. cand lanseta ajunge in fata, cu varful orientat spre “ora 2”, elibereaza firul de sub degetul mare si permite tamburului sa elibereze fir sub actiunea inertiei imprimate nalucii, dar mentine contactul cu tamburul, prin usoara presare a acestuia cu degetul mare pe tot parcursul zborului nalucii;
5. fii gata sa franezi tamburul, tinand lanseta in continuare la “ora 2”, in caz ca acesta are o miscare prea rapida;
6. dupa aterizarea nalucii pe apa, cu degetul mare, actioneaza garda mulinetei, amorsand-o;
7. coboara varful lansetei si, dupa caz, incepe sa smuncesti varful acesteia inspre in-jos, mulinand sau asteapta ca naluca sa se scufunde, daca e vorba de o naluca de adancime.

Tehnica recuperarii nalucilor mari

Nu toate nalucile mari sunt recuperate (retrieving) sau mai bine spus “lucrate” in acelasi mod. Unele evolueaza mai bine cand sunt recuperate cu viteza constanta, altele cand sunt smuncite inspre noi sau doar “zvacnite”. Dar indiferent de tipul nalucilor folosite, acestea trebuie mai intai lansate la apa. Acest lucru presupune o indemanare specifica. Principala problema ce apare la cei mai putin experimentati, este ca la lansarea nalucii, prin faptul ca tamburul se va invarti cu o viteza mai mare decat cea a inertiei imprimate firului, vor apare groaznicele “peruci” (“overruns”), sau incalceli ale firului de pe mulineta. Pentru a limita acest neajuns, modelele de mulinete mai avansate au un dispozitiv de franare, pe baza de magneti, ce va ajuta tamburul sa se roteasca la o viteza pre-stabilita prin amorsarea franei respective. Incepatorilor le este recomandat sa regleze acest tip de frana pe o putere mai mare, la inceput. Apoi, pe masura ce vor capata experienta, frana se poate slabi.

Al doilea lucru, putin incomod celor incepatori, este pozitia mainilor pe mulineta si lanseta. Dupa ceva antrenamente, acestia vor constata ca mulineta “multiplicator” se va “cuibari” in causul palmei, intregul ansamblu mulineta – lanseta devenind brusc deosebit de familiar si confortabil.

Apoi, incepatorul, va constata dupa o vreme, ca a pescui cu acest tip de ustensile, utilizand nalucile mari, este singurul mod posibil a o face… mai ales cu anumite tipuri de naluci ce trebuiesc smuncite, din varful lansetei, inspre in-jos.

Tipuri de NALUCI

Voblere mari (big plugs) – acestea, in marea lor majoritate, sunt flotante in repaos. Pentru a le aduce la adancimea dorita e nevoie de cateva mulinari in forta, dupa care, restul recuperarii lor va fi la latitudinea pescarului.

Cateodata, o recuperare in linie dreapta, constanta, se dovedeste a fi cea mai de efect. Insa, de cele mai multe ori, nu strica sa pui ceva imaginatie in “lucrarea” nalucii tale prin stratul de apa. Incearca prin accelerare brusca, urmata de incetinire, apoi de cateva pauze si de cateva scurte scuturari (zvacniri), toate cu scopul de a trezi stiuca din letargie.

In apa mica, sau cand pescuim deasupra ierburilor sub-acvatice (sau altor formatiuni ce pot constitui un adapost ideal pentru stiuca), stopam mulinarea si permitem voblerului sa se ridice la suprafata; adesea atacul stiucii va avea loc imediat dupa ce naluca a ajuns deasupra apei. Daca atacul n-a survenit inca, dupa o scurta pauza, smunceste scurt varful lansetei inspre in-jos, sau scutura-l de cateva ori; miscarile subtile astfel induse nalucii noastre, vor declansa atacul stiucii ce se aflase pana atunci in urmarirea acesteia.

Naluci mari cu paleta rotativa (spinnerbaits) – Aici lasi naluca sa se scufunde, apoi smuncesti lanseta inspre in-jos si mulinezi cateva ture de manivela pentru a simti vibratiile paletei ce intra prompt in actiune. Restul recuperarii se va desfasura la viteza constanta… dar nu pierde din vedere ca la o mulinare mai rapida, naluca va avea tendinta sa se ridice spre straturile superioare ale apei si viceversa.

Intr-o apa rece si adanca, recuperarile foarte lente vor fi cele productive. Lucreaza-ti naluca la o viteza minim necesara cat sa simti vibratiile paletei aflate in rotatie si permite nalucii sa atinga usor fundul apei, in salturi, ca sa starneasca mici tulburari ale matretei de pe fund sau ale particulelor existente (nisip, mal, pietris fin, etc.).

“Bucktails” – sunt combinatii de spinere (rotative) ce se sfarsesc intr-o coada de plastic si sunt desemnate pentru prezentarea lor sub imediat luciul apei, ba chiar pentru crearea unui “val” in momentul inaintarii lor prin patura superficiala a apei. Pentru aceasta metoda, varful lansetei se va mentine cat mai sus posibil. O recuperare mai rapida va oferi o evolutie mai accentuata nalucii, dar atentie, aceste naluci nu sunt destinate recuperarilor foarte rapide.

“Jerkbaits” scufundatoare – Acestea sunt un fel de voblere care nu au nici un tip de actiune “pre-fabricata” (prin existenta unor barbete, ca la voblerele uzuale) si care sunt terminate in cozi flexibile. Aceste bucati inerte de lemn sau plastic, vor fi lasate sa se scufunde pana la fundul apei, dupa care va urma recuperarea lor in salturi (prin smuncirea lansetei cu varful inspre in-jos si mulinare, urmata de o noua smuncire). Cu cat recuperarea va fi mai rapida, cu atat naluca se va inalta in straturile superioare ale apei, asa ca, daca doresti o evolutie a ei in apropierea fundului apei, incetineste recuperarea. Aceste naluci, pot fi determinate sa lucreze in adancime si prin adaugarea de greutate suplimentara, insa acest lucru va diminua cumva din mobilitatea pe care le-o putem noi imprima prin smucituri. Nalucile stil “delfin” (dolphin) necesita o recuperare mai “agresiva”, in timp ce acelea de tip “alunecator” (glidebaits) vor necesita smuciri laterale scurte care sa imprime o miscare de zig-zag.

“Jerkbaits” plutitoare – se lucreaza prin smuncirea lansetei cu varful inspre in-jos, apoi readucerea ei in pozitie orizontala si mulinare rapida consecutiva pentru anularea “burtii” firului, urmata de o noua smuncire si tot asa… Aici putem adauga, pe langa ritmul constant al smuncirilor, si miscari laterale scurte, creand scurte zig-zag-uri.

Twistere mari (big soft plastics) – sunt cel mai usor de manuit. Doar trebuie lansate la apa, lasate sa se scufunde si apoi recuperate prin mulinare si mentinere a varfului lansetei inspre in-jos. Cu cat mai lenta va fi recuperarea, cu atat mai adanca va fi evolutia lor. Urmareste atent usoarele “poticniri” ale nalucii care pot semnaliza muscatura stiucii… insa de multe ori muscaturile ei vor fi salbatice, pana in pragul smulgerii lansetei din mana pescarului. Remarcam aici cele mai de succes modele: “Bulldawgs” si “Sandra Grubs”.

Stiluri de recuperari

Simpla mulinare (straight wind) – Este specifica unor anumite tipuri de naluci: voblere, rotative, rotative-twistere, twistere mari. E constituita din recuperarea la viteza constanta a acestora, prin simpla mulinare, adaugand din cand in cand pauze scurte… si rapide, dar scurte, accelerari.

Mulinare in forta si pauza (crank and stop) – Este specifica voblerelor flotante si constituie in mulinarea in forta destinata scufundarii voblerului, urmata de o pauza ce va permite voblerului ridicarea lui in straturile superioare ale apei, si de o noua mulinare in forta… o noua pauza… etc. Aceasta tehnica se foloseste in apele de mica adancime, sau la pescuitul deasupra unor straturi de iarba sub-acvatica (sau altor formatiuni-ascunzatoare sub-acvatice). Cea mai buna naluca pare a fi voblerul “Rapala Super Shad”. Stiuca poate ataca atat in momentele de ascensiune a nalucii (caracteristice pauzei mulinarii) cat si in cele de coborare a ei (caracteristice mulinarii in forta), asa ca fii oricand gata de a “intepa”. Poti permite ca, in pauza efectuata, naluca sa apara total la suprafata, sau poti reincepe mulinarea in forta (cranking-ul) inainte ca acest lucru sa se produca. Poti “condimenta” evolutia voblerului prin maturari (smunciri) ale varfului lansetei inspre in-jos, sau prin usoare zvacniri ale nalucii in momentele repaosului mulinarii, ceea ce va face naluca sa semene cu un pestisor dezorientat… sau in agonie.

Mulinare si maturare (smuncire a varfului lansetei inspre in-jos) (wind and sweep) – Este cea mai dificila dar o foarte importanta tehnica si functioneaza atat cu “jerkbaits” scufundabile, cat si cu “jerkbaits” flotante. Deoarece aceste naluci nu au nici o actiune prestabilita prin constructie, va trebui sa le aducem noi la viata prin smunciri si zvacniri scurte ale varfului lansetei. Aici iese in evidenta importanta utilizarii unor lansete cu varf foarte rigid, care sa transmita nalucii, cu inalta fidelitate, pana si cele mai mici zvacniri ale acestuia. Altminteri, un varf moale ar absorbi toate aceste eforturi de a “invia” naluca.

Evolutia nalucii se obtine prin smuciri puternice inspre in-jos (maturari) ale varfului lansetei, urmate de readucerea lansetei in pozitie orizontala si mulinare consecutiva pentru a “anula burta firului” proaspat formata. Apoi va urma o noua smucire (maturare) si o noua recuperare a burtii firului, si tot asa si in continuare. Aici iese in evidenta o alta caracteristica a lansetei utilizate: sa fie foarte scurta (1,80 – 1,95 m.) pentru a evita plesnirea apei cu varful. Chiar daca varful va intra sub apa cativa centimetri la fiecare smucitura, va fi O.K..

Toate acestea pot suna a fi foarte facile, la prima vedere. Insa e nevoie de o experienta si o indemanare care sa permita o viteza mare, constanta, de recuperare foarte rapida a burtii firului prin mulinare, ceea ce trebuie sa asigure o smucire (maturare) in jos a varfului lansetei pe un fir intins.

Pe ape reci si adanci, in cazul evolutiei nalucii in apropierea fundului, este mai indicata recuperarea prin zvacniri scurte si mulinare foarte lenta.

De asemenea, in cazul “glidebaits”-urilor (nalucilor cu evolutie in zig-zag), maiestria zvacnirilor laterale se capata si mai greu, intru-cat miscarile lansetei vor fi si mai subtile.

Mult succes… la exersari!