Reflectii asupra stiucilor pierdute

De-a lungul iernii, mi-am petrecut o mare parte a timpului meu liber gandindu-ma la stiucile pe care le-am pierdut in decursul anului. O analiza a modului in care pierdem stiucile care au atacat si au fost ratate ne-ar putea oferi cateva modalitati de a evita rateurile.

Pentru a deveni un pescar mai bun, e neaparata nevoie de astfel de analize. In definitiv, asa se invata pescuitul. Din greseli. Chiar si articolele extrem de detaliate din revistele de specialitate nu sunt altceva decat concluzii ale unor analize de situatii. Si de cele mai multe ori e vorba de revelatii avute de anumiti pescari in urma unor esecuri. Cei mai buni dintre pescari stiu sa invete din greseli.

Doua lectii invatate.

De-a lungul unei portiuni pline de alge, imediat acolo unde apa devine brusc adanca, genul de loc unde fiecare dintre noi ne repezim sa lansam emotionati, asteptand atacul, de cele mai multe ori primul lanseu se soldeaza cu o agatatura. Al doilea lanseu se soldeaza cu o captura, dar si aceasta scapa exact cand sa o tragem in barca. Uneori pestele rateaza chiar langa barca dar se intoarce si mai ataca odata, lovind naluca exact cand intentionez sa o ridic pentru a mai lansa o data. Luat pe nepregatite, nu am timp sa intep cand trebuie si dupa doua pleoscaituri si o indoitura in undita am prilejul sa privesc stiuca care se indeparteaza, dupa ce s-a eliberat singura.

Greseala mea a fost ca nu m-am asteptat ca stiuca se va intoarce. Ar fi trebuit sa cobor varful lansetei si sa astept linistit cel de-al doilea atac, nu sa ma grabesc sa aduc naluca la barca. Cand stiuca ataca din lateral ai mai multe sanse sa o agati din coltul gurii, acolo unde tesutul e mai moale si permite o penetrare mai usoara. Intorcand naluca in alta directie, as fi avut o sansa in plus sa agat pestele de coltul gurii in momentul atacului.
Dar nu-i nimic, stiu unde sa gasesc acea stiuca data viitoare.

Altadata, un lanseu in spatele barcii s-a soldat cu o urmarire, am putut vedea pestele urmarind de aproape naluca pe masura ce o lasam sa evolueze in opt. Simtind ca ceva se intampla, labradorul meu de 30 de kg s-a repezit sa se sprijine in labe pe marginea barcii, incepand sa latre in disperare. Dar nici atunci nu s-a speriat, inca mai urmarea naluca. Abia cand am facut un pas inapoi incercand sa-mi restabilesc echilibrul in barca zguiduita de caine, m-a vazut in intregime si instinctele au pus stapanire pe ea. Abia atunci a luat-o la sanatoasa, renuntand sa mai urmareasca naluca.

Daca m-as fi miscat ca o pisica in barca, daca as fi fost incaltat cu pantofi moi si nu cu cizme grele din piele, daca as fi stat asezat pentru a face corect optul si mi-as fi lasat cainele acasa, poate as fi putut prinde pestele ala. Dar cu cine mi-as mai fi impartit sandvisurile, daca n-ar fi fost cainele?!

Inteparea. Sau cum sa pierzi un peste aflat la distanta.

Anul trecut am facut aceeasi greseala de doua ori si prietenul meu a facut o greseala similara si el in timpul concursul Can-Am Challenge Cup de pe lacul Pigeon. Era primul sau concurs la stiuca (e un nou convertit, isi face singur nalucile). Pescuiam pe langa un mal cu stuf si mult bradis, el cu o rotativa vibrax impodobita cu pene iar eu cu un jerkbait Eddy. Greblasem deja o mare parte dintre aglomerarile de bradis din zona fara sa fi avut vreun rezultat.

Deodata, o stiuca a atacat brusc rotativa prietenului meu. El s-a grabit sa intepe dar carligele nu au agatat nimic. Duminica, a doua zi, am cautat stiuca in apa adanca. Am avut un atac brusc la voblerul meu Eddy, l-am simtit cum a tras si am intepat prompt. Rezultatul? Zero! L-am scapat.

Ceva mai tarziu, toamna, pescuind intr-un alt loc, intr-o zona cu structuri clasice cu stanci si roci iesite pe jumatate din apa, am avut iarasi un atac la aceeasi naluca. Un peste mare a urmarit naluca la suprafata, a accelerat si a luat-o din mers. Din nou am intepat rapid. Pestele a scuturat si gata, dus a fost. Fir-ar sa fie! Chestia asta mi se intampla deja prea des.

Acum, gandind la rece, toti cei trei pesti au un punct in comun. Niciunul dintre ei nu ataca cu hotarare naluca si faptul ca noi am cedat reflexelor intepand imediat ne-a facut sa-i pierdem. Cand vezi cu ochii tai pestele atacand naluca in apa putin adanca, e dificil sa te controlezi. Adesea nu faci altceva decat sa extragi naluca dintre dintii stiucii care nici n-a apucat sa prinda bine. O pauza mica in recuperare ar fi permis pestelui sa ia naluca prin inhalare, asa cum isi propusese. Dar noi i-am tras-o pur si simplu dintre dinti, cand ar fi trebuit sa asteptam pana simteam in lanseta greutatea pestelui.

Controlul barcii in vant.

Pescuitul la stiuca din barca, toamna, este adesea complicat din cauza vremii. In special pentru cei care se incapataneaza sa lanseze si sa nu se foloseasca de tehnicile de trolling. Oricum, indiferent de vreme, de cele mai multe ori stiucile mari ies la suprafata toamna, chiar daca sunt valuri mari. Si atunci devin vulnerabili.

Toamna trecuta, in timpul unei excursii la Kawarthas, am avut parte de o zi foarte rece cu vant extrem de puternic, de 20-30 noduri/ora. Dupa o jumatate de zi de trolling, ne-am plictisit. Imi notasem pe harta un loc bun unde as fi vrut sa lansez de cateva ori daca vremea s-ar mai fi calmat. Locul respectiv era o zona cu multe roci si plante laolalta, care oferea pestilor un adapost perfect in migratia lor din partea cu apa scazuta si alge in cea cu apa adanca. Era practic o albie dificil de traversat cu barca, situata exact intre cateva insulite.

La prima trecere pe acolo, barca plutise pe langa acel loc cu o viteza de 3-4 mile pe ora, prea rapid pentru a acoperi eficient toata zona pescuind cu lanseta. Daca as fi condus barca dincolo si apoi as fi intors pentru a merge cu vantul in fata, controland viteza cu ajutorul motorului, poate as fi prins ceva. E drept, atunci nu am prins nimic. Dar data viitoare cand voi fi in aceeasi situatie voi sti cum sa procedez pentru a putea face cateva aruncari in zona aceea. Daca vantul e prea puternic e mai bine sa navigam cu vantul in fata, decat sa lasam barca sa pluteasca impinsa de vant.

Asta a fost inca o lectie invatata din greselile de anul trecut.