Provocarea avatului

Povestea incepe intr-una din zilele de vara ale acestui an. Iesisem la pescuit de ciprinide pasnice. Vizam marea captura. Cautasem un loc pe Prut care sa aiba curent ceva mai slab, astfel incit sa pot nadi. Am dat de un astfel de loc care avea citiva metri linga mal de apa linistita, iar adincimea era de 2 metri incepind chiar de linga mal. Amonte de locul ales erau doi copaci cazuti in apa, iar aval vreo patru sau cinci astfel de copaci. Locul ales avea o lungime de vreo 30 de metri pe care nu prezenta agataturi majore. Trebuie sa va mai spun ca aval la putin peste 50 de metri incepea o zona cu citeva bulboane pentru a intelege cat de promitator era locul.

Abia nadisem si au inceput atacurile de avat. Si nu erau atacuri oarecare ci din acelea care tradau existenta unui exemplar major. Insa am ramas consecvent sa astept crapul – si nu orice crap ci speram la un exempar din acela cu greutatea in kg scrisa cu 2 cifre (fara virgula). Pot insa sa va spun ca prima zi nu a adus nici macar o trasatura – insa a fost pentru prima data cind atacurile de avat au fost mai dese sub malul pe care stateam eu decit sub malul vecin.

Cum alta activitate nu aveam, eram numai ochi si urechi dupa avati. In zona nu erau numai atacurile acelui exemplar major. Era chiar un spectacol sa vezi cum incepeau atacurile in zona copacilor scufundati din aval, continua in zona linsitita din fata mea, ajung in zona copacilor scufundati din amonte si uneori mai vedem inca un atac sau doua in repezisul de dincolo de acei doi copaci. Totul in apropierea malului, totul in decurs de 3-5 minute, dupa care urma o jumatate de ora, uneori chiar o ora de liniste totala.

Eu insa depasisem momentul cind pescuiam la pasnici avind lanseta de spining pregatita linga mine. Nu am prins niciodata astfel, poate si urmare curentului care face ca firele lansetelor de stationar sa blocheze cele mai promitatoare traictorii pe care ar trebui recuperata naluca. Iar incepind din a doua zi au inceput trasaturile, am avut si citeva capturi nesemnificative de caras si cite o ciortanica ce nu depasea 250 grame, luati regulamentar de gura insa cu totul accidental pentru ca momeala din ac era prea mare pentru ei.

Insa dupa aceasta tentativa la vreo doua saptamini incerc iarasi. Merg intr-o dupaamiaza la Prut sa nadesc locul. Si din nou observ avatii cum inspecteaza malul din aval spre amonte si ataca tot ce le iese in cale. Insa de data asta eram pregatit cu o lanseta de spining. Arunc astfel incit sa recuperez pe traictoria pe care presupuneam ca vin avatii. Dupa doua aruncari si recuperari fara trasatura avatii erau deja amonte de mine in drepul celor doi copaci. Incerc – fara succes – sa pot lansa pe suvoiul dinaintea celor doi copaci. Malul este total inaccesibil, asa cum se vede si in imagine, iar avatii atacau parca cel mai des in imediata vecinatate a acestui copac.

Asa ca nu-mi ramine decit sa astept o noua incursiune a avatilor. Oricum trecuse deja o jumatate de ora cit am tot incercat sa patrund cit mai aproape de apa si sa mai pot sa si lansez. Nu se poate si pace. Dupa o scurta asteptare … ii simt ca vin lansez de doua ori, recuperez si nimic. Ma deplasez cit pot de iute (insa in liniste) intre cei doi copaci lansez si aici de doua ori, timp in care atacul are loc chiar linga trunchiul copacului (adica departe de naluca mea), intre crengi, urmat la scurt timp de un altul pe suvoi.
Deja uitasem de crap, nici lansetele pentru crap nu le-am mai pus. Voiam avatul acela. Si era frustrant sa astepti jumatate de ora pina il simti ca vine. Iar cind vine ataca in citeva locuri dintre care singurul loc in care ataca sigur sa fie fix intre crengile unui copac. Am scos undita, pun pe ea o linie fina de oblete. Incerc sa prind oblete … si surpriza, ceea ce prind e prea mare pentru a fi utilizat ca momeala vie. Cred ca abia dupa al zecelea oblete am prins unul suficient de mic incit sa poate fi pus in cirlig.
Avea pregatita deja pe suport o lanseta de stationar in care sa pun obletele, il pun si astept atacul.

Atacul n-a intirziat prea mult, ba au fost chiar trei atacuri consecutive asupra pestisorului. Problema e ca nu s-a intepat. Montura era clasica (pentru mine), aceeasi despre care am scris in Pescuitul salaului cu pestisor viu la Prut pe care o puteti citi pe www.rapitori.ro. Singura deosebire e ca am schimbat forma plumbului si acum folosesc o “oliva” de plumb de 1/4 oz. Pestisorul intepat de unul din bratele ancorei cam la jumatatea distantei dintre cap si inotatoarea dorsala.

Astept noul atac, il ia “bine”, trage de incovoaie lanseta insa in final da drumul obletelui si avatul placa spre larg cu valul in cap.

Dupa vreo trei reprize de atacuri obletele era deja mort. Avatul trasese de fir de indoise lanseta, insa nu s-a agatat. Am schimbat obletele, atacurile au continuat. Ceea ce pot sa va spun este ca obletele efectiv “prevestea�? atacul: dupa ce inota relativ linistit minute bune … deodata devenea agitat si incerca sa ajunga la crengile copacului. Era semnalul ca avatul este aproape si va urma atacul. Inevitabil in citeva secunde se produceau cele doua sau trei atacuri consecutive.

A doua zi, dimineata la prima ora m-am intors in acelasi loc. Uitasem de crap si de lansetele de crap. Prind oblete si astept din nou avatul, care nu se asa prea mult asteptat si ataca din nou. Insa si rezultatele sunt aceleasi.
Deja era exasperant. Intre timp reflectasem la ce se intimpla si ii lasam un metru de fir aproape liber (tinut de o crenguta mica infipta in nisip) astfel incit acum lua obletele, pleca un metru cit firul nu-i opunea aproape nici o rezistenta si cind ajungea la capat (acolo unde eu speram sa se intepe) pestele ii iesea din gura fara sa se agate.
Era prea mult, am luat aparatul foto sa filmez atacul … poate asa sa pot vedea ce se intimpla. Nu am putut sa vad nimic iar pentru filmulet trebuia sa astept pina ajung acasa. Asa ca am renuntat sa mai stau atent pe acea lanseta. Obletele a fost omorit de atacurile avatilor … insa nu l–am mai schimbat.

Poate credeti ca m-am resemnat, poate asa credeam si eu, insa citiva neuroni incercau sa dezlege misterul. Cind am scos obletele mort si am facut o asociere intre cum era “fracturat” obletele si impresia pe care mi-a facut-o rotativa lucrind atunci cind pescuiam in apa limpede. Pentru mine e clar … lovitul cu coada e doar un mit. Un mit care are o atit de mare priza la pescari tocmai pentru ca a aparut scris in mai multe carti. Daca ar fi sa loveasca cu coada prezenta povestire nu ar mai avea nici un rost. N-am prins avat agatat de coada si nici nu stiu ce montura as putea inventa pentru a prinde avatul de coada.

Hai sa vedem ce s-ar putea face. Mai intii refac montura. Pun un cirlig dublu. Plumbul il mut pe firul mulinetei. Intorc carabina invers astfel incit pumbul sa fie sustinut de ochetul de la virtej. Ochetul de virtej vine prin ochetul de la capatul firului de pe mulineta. Distanta intre cirligul dublu si ochetul de la capatul forfacului de 20-25 cm. Cam asta va fi adincimea maxima la care va ajunge obletele momeala, ceea ce inseamna ca las maontura in apa astfel incit pumbu si agrafa sa ramina afara.

Procedind astfel am reusit sa prind avati, la pestisor viu si nu numai la pestisor viu. Nu refuza pestisorul nici daca acesta e mort. Totul e din montura. Iar montura mea a depasit orice asteptari. Daca avatul a pus gura pe oblete sansele de a se intepa tind spre 100%.

 

Pentru mine mitul ca avatul “se prinde mai bine la naluci decit la momeli naturale” a cazut. Obletele pus pe o montura eficienta constituie nesansa avatului.

Imi amintesc ca in urma cu citiva ani am fost la pescuit pe riurile Moldova si Siret insotit de un pescar localnic. Am auzit atunci o poveste despre un peste care este foarte smecher si imposibil de prins. El il numea haut si spunea ca ar creste foarte mare.
– Cit de mare ?
– Nu stiu !
– Cum arata ?
– Nu stiu !
– Cum nu stii ?
– Pai nu stie nimeni… pentru ca nu l-a putut prinde nimeni pina acum !
– Ce maninca ?
– Nu stiu ! Daca am sti l-am putea prinde .

Era vorba despre avat. O poveste frumoasa care mie mi-a placut. O poveste care am fost la un pas sa o spulber dezvaluindu-va montura pe care am nascocit-o vara asta. De aceea in acesta povestire nu am pus chiar totul despre aceasta montura fatala avatului. Insa sunt sigur ca asa cum am gasit-o eu o pot face si alti pescari. Fir intins!

Articol premiat la Concursul “Bertilure va premiaza”, luna Septembrie