Pescuitul la musca – imitand natura (“life like”)

De-a lungul timpului am observat o oarecare reticenta printre pescarii experimentati cu naluci fata de pescutiul la musca. As putea gasi doua motive pentru acest comportament: tehnica de lansare ce pare complicata, implicand un efort mai sustinut decat cel de la spinning; varietatea imitatiilor de insecte (cel putin cateva sute de modele) dezorienteaza si un pescar cu experienta.

Pot spune ca aceste motive sunt doar prejudecati. De ce?

Lanseul in pescuitul la musca inseamna naturalete si sensibilitate. Daca in pescuitul cu naluci se poate forta si chiar gresi, la musca ritmul de pescuit este natural si impus de actiunea si dinamica vergii. Nu te poti grabi in nici un moment al lanseului. Miscarile sunt blande, armonioase – efortul minim creeaza starea de fly fishing.

In ceea ce priveste prezentarea nalucilor din metal sau plastic, acestea prind chiar daca sunt prezentate agresiv, grabit sau chiar necorespunzator. O naluca produce vibratii sau semnale luminoase, care stimuleaza agresiv pestii, in timp ce pescuitul la musca trebuie sa imite cat mai bine comportamentul insectelor.

Pescuitul la musca implica de asemenea observarea tipului de insecte active in aer sau pe suprafata apei, sau in vegetatia din apropierea malurilor.

Populatia de insecte in stadiile primare sau secundare de dezvoltare (se gasesc de obicei pe fundul sau in masa apei), este mai stabila ca efective, iar prezenta ei este relativ constanta ceea ce influenteaza orientarea catre pescuitul cu muste ude.

Pentru Salmonide (pastravul, lipan, coregon), mustele reprezinta partea cea mai importanta a dietei, in schimb pentru speciile de pesti cu carnea alba (clean, avat, rosioara, vaduvita) hranirea cu muste de suprafata sau nimfe are un caracter episodic si este influentata puternic de abundenta de insecte la suprafata sau in masa apei. De exemplu, cleanul are un comportament diferit in zona de campie si deal-munte, aceasta datorita hranei bogate in vegetale (matasea broastei) si a prezentei masive a pestisorilor, ceea ce face ca in zonele de ses cleanul sa fie mai putin orientat catre culegerea de muste de pe suprafata apei, chiar in perioada in care acestea sunt in abundenta. Acest tip de comportament se modifica insa daca raul este sarac in hrana vegetala si tinde sa il copieze pe cel al salmonidelor, atunci cand cleanul urca pana in zona lipanului.

Daca pentru pastrav si lipan imitatiile cuprind cateva sute de muste, in cazul cleanului, numarul se poate limita, fiind imitatii de insecte mari – carabusi, greieri, lacuste, omizi – realizate din materiale spongioase, par de cerb, pluta, balsa. Aceste materiale cu flexibilitate mare scutesc pescarul de folosirea gelurilor flotante si au o durata de utilizare de cateva sute de cleni datorita rezistentei materialelor.

Mustele ude de marimi mari, pe carlige de 8, 10, 12, cu hackle moale din gaina sau preferabil potarniche dau rezultate tot timpul anului. Un avantaj in plus al acestor muste – sunt indicate incepatorilor, datorita faptului ca se pescuieste cu ele in aval, tensiunea din fir usurand inteparea pestilor.

In cazul mustelor de suprafata, cu care se pescuieste in amonte in general, desi pot fi utilizate si in aval cu “dara�? evidenta, procentajul de rateuri este foarte mare, poate ajunge la un raport de 1 peste din 5 muscaturi, sau chiar din mai multe. Dincolo de toate aceste dezavantaje, cleanul ramane un partener dificil, dar in apropiere si dupa ce sezonul se inchide la munte. Nu este de neglijat nici talia, care in mod frecvent este mai mare decat a pastravului sau a lipanului.

La pescuitul cleanului, pentru exemplarele obisnuite 0,200gr – 1 kg, o varga de 2,75-3 m (9-10ft), clasa # 6, cu o actiune moderata-rapida sau rapida, este suficienta pentru a lansa la distante de pana la 20 m muste portante sau streamere lestate, sau pentru a pescui in conditii de vant extrem. Desi firele (WF) cu greutate in fata sunt recomandabile datorita dimensiunilor si greutatii mustelor mai indicate sunt firele DT # 6, care imbunatatesc prezentarea cand pescuim la max 15 m.

Rosioara este un bun “peste scoala”, fiind putin selectiva, ciupeste aproape orice tip de musca, de dimensiuni foarte mici la suprafata sau muste ude recuperate cu pauze sub suprafata apei. In Delta exemplarele mari pot oferi partide adevarate. Pentru exemplarele mai mari pot fi folosite si popperele de dimensiuni mici sau imitatii de gandaci din material expandat.

Fiind un peste de dimensiuni mici si neselectiv, sabioara poate fi un partener pentru incepatori, care vor sa prinda ceva atunci cand prezentarea lasa de dorit. Mustele pot fi oricat de mici si clasa lansetei pe masura pestilor.

Bibanul poate fi capturat cu aceleasi unelte folosite la pescuitul cleanului sau rosioarei.

In zonele cu vegatatie abundenta (si pesti) popperele pot fi folosite cu succes vara sau in perioadele de activitate de suprafata.

Totusi, metoda cea mai versatila include streamerele lestate pentru adancime de 1,5-2 m, sau nelestate pe apa pana la 1 m, folosind fir de suprafata (floating), preferabil WF pentru imitatiile cu portanta sau lestate.

Lanseta care acopera speciile enumerate mai sus masoara 2,75 m si este recomandabila clasa 6 (sau cel putin 5), cu actiune moderata-rapida sau rapida- progresiva – suficient de puternica pentru a lansa un popper mai voluminos, un streamer lestat – si indeajuns de delicata pentru a pescui in conditii de apa calma la salmonide, folosind tippeturi subtiri 0,12-1,14 si prezentari delicate (cu lanseta # 6 se pot folosi pentru aruncari la distanta mica-medie fire din # 5 DT care imbunatatesc prezentarea).

In cazul Salmonidelor caracterul de selectivitate este extrem de accentuat; pastravul si lipanul selectionand doar acele sau acea musca care corespunde marimii, formei, culorii si comportamentului pe sau in masa apei. Comparativ cu ceilalti pesti care se pot prinde la musca salmonidele au un comportament influentat direct de activitatea insectelor. De asemenea, prezentarea corecta a mustelor (fara dara in cazul efemerelor, de exemplu), sau cu dara (sage sau caddis), determinand sau nu atacul in functie de imitarea corecta a comprotamentului insectei. Prezentarea corecta a mustei in cazul salmonidelor joaca un rol cheie in succesul capturarii unor exemplare mai mari la care selectivitatea se accentueaza si creste numarul prezentarilor, urmate de refuzuri.

Speciile de pesti albi (clean, rosioara, avat) sunt mi putin selective si pot fi capturate cu usurinta chiar daca aterizarea mustei si firului nu este extrem de delicata, musca provoaca dara sau pluteste incorect pe suprafata apei.

Acest lucru nu se inatmpla decat accidental, in cazul pastravului sau lipanului, doar atunci cand apa este usor opaca si in cazul exemplarelor sub dimensiune.

Uneltele de pescuit
Pentru pastrav si lipan, in conditiile paraielor cu debit mediu si largimi de maxim 15 m este recomandabila o lanseta lunga de 2,6-2,75 m, cu putere clasa # 5, pentru cei care vor o singura lanseta, pe care sa o foloseasca atat pentru pescuitul cu musca uda, cat si pentru cel cu nimfe lestate.

Pentru un pescuit de finete este recomandabila o lanseta clasa # 4 care corespunde mai bine prezentarilor delicate si concorda cu dimensiunile relativ mici ale pastravilor de rau si pescuitului cu muste montate pe ace cu marimi cuprinse de obicei intre 14-20.

Actiunea clasica pentru salmonide este aceea moderata, care este perfecta pentru lanseurile la distanta mica-medie si prezentari delicate (pentru muste uscate), oferind in acelasi timp protectie firelor subtiri. Actiunea moderata-rapida permite un spoinaj mai rapis, mai multa acuratete si folosirea tehnicilor ca: roll cast, puddle cast sau mendind, care pot fi executate mai greu – sau deloc – cu vergile rapide.

Actiunea fast (rapida) este specifica raurilor largi, deschise, cand se pescuieste la distante mari, ceea ce nu prea e cazul la noi. In acelasi timp, vergile blande sunt mai comfortabile si mai placute in lanseu si drill.