Pescuitul cu naluci de suprafata (top water baits)

Imi aduc aminte ca acum 10 ani, in mileniul trecut, cind treceam prin magazinele de pescuit pe linga cele citeva stick bait-uri si poppere expuse acolo, nalucile de suprafata mi se pareau ca nu pot fi destinate decit unor pesti tropicali necunoscuti de mine.

Aveam si eu in cutie un big big, peste cu elicii destinat unui rapitor marin numit aici bar sau bass in engleza. Prinsesem vreo doua stiuci cu el in Irlanda, unde densitatea stiucilor e mare, asa ca nu ma gindisem sa-l utilizez si in alte parti.

In 1998, in timpul vacantei de vara, eram pe malul unui riu unde largimea este cuprinsa intre 50 si 80 m, adincimile maxime in timpul verii sunt de 2m50, si apa limpede de se vad pestii ca in acvariu. Faptul ca vezi pestii face ca nu mai incape indoiala asupra prezentei lor. Cind ii vezi insa, te vad si ei, si nu mai pun gura pe nimic. Pe acest riu, pe care-l cobor cu barca de ani si ani, nu avusesem niciodata rezultate fantastice la spinning cu toate ca vedeam ca pestii sunt prezenti. Coboram in fiecare zi cu barca intre 10 si 15 km si nu prindeam decit un biban sau un clean, s-a intimplat si stiuca, dar de multe ori nimic.
Localnicii nu pescuiesc decit int-un fel. Pun barca la ancora in mijlocul curentului si arunca trei sau patru lansete, doua cu rima si doua cu pestisori vii, si se culca in asteptarea trasaturii.

Mie nu-mi place acest gen de pescuit. Am intilnit si citiva care dadeau cu rotative, Meppes sau Suissex, aceleasi modele de 50 de ani si catalogate de mult de catre peste ca lucruri periculoase.

Intr-o zi am decis sa incerc big big-ul cu elicii. Pe traseul pe care prindeam un clean cind era bine, am prins sase. Asta a fost revelatia si de atunci, vara pe acest riu, nu pescuiesc decit cu naluci de suprafata. Si o sa vedeti ca rezulatele nu sunt chiar proaste.

In ce sezon ?

2003 a fost anul in care am inceput cel mai devreme cu naluci de suprafata. Eram in Irlanda la inceputul lunii mai. Stiucile abia terminasera cu depusul si multe erau inca linga stuf in cozile lacurilor. Am prins in aceste conditii 13 stiuci numai cu Dogger-ul (Flashmer). Este naluca alba cu barbeta din fotografia de mai sus. E un stick bait pentru cei care nu ajung sa faca un walking the dog corect. Deajuns sa-l aduci incetisor cu o tractiune regulata si el isi face treaba singur. Cind am spart Dogger-ul dind cu el de o stinca, am pus un peste cu elice si am prins si cu ala.

Am continuat sa pescuiesc cu naluci de suprafata pina in octombrie. Rezultatele au inceput atunci sa se faca din ce in ce mai proaste si am trecut din nou pe metode mai traditionale.

Deci in mare sezonul in care aceste naluci sunt eficiente incepe prin aprilie pina in noiembrie. Vara este insa toiul acestui sezon.

2004, ce de surprize

Prima oara cind am utilizat nalucile de suprafata anul asta a fost in luna mai, pe un lac de baraj unde organizasem prima iesire din acest an al asociatiei din care fac parte: Carnavenir. Lacul Saint Pardoux, o frumusete, este inconjurat de padure.

Toata lumea a inceput sa pescuiasca pe ape adinci cu monturi Drachkovitch, shaduri si twistere. Eram toti convinsi ca o sa dam de salai. Incet, incet, cum nu prindea nimeni nimic, toate echipele au inceput sa se apropie de maluri. Si am inceput toti sa prindem. Toti pestii stateau la apa mica, maximum un metru.

Prima echipa care a inceput sa prinda era formata din trei pescari : Didier, Michel, Jean-Paul. In acelasi loc, o coada a lacului unde adincimea nu depasea 50 cm, au prins in 10 minute un salau, o stiuca si un black bass. Salaul cu dogger-ul despre care am vorbit mai sus, stiuca si bass-ul cu un stick bait Sammy (Lucky Craft).

Deci odata ce am ajuns sa localizam pestii toate echipele au inceput sa prinda. Singurele naluci cu adevarat eficiente au fost cele de suprafata. Pestii, stateau de cele mai multe ori sub copacii cazuti sau aplecati deasupra apei. Pescarii care se antrenasera la skipping au fost avantajati. Skipping-ul consista in lansarea paralel cu apa in asa fel incit naluca sa ricoseze de mai multe ori trecind pe sub crengile copacilor. Se ajunge astfel in locuri in care pestii se simt la adapost si unde nu vad nici odata naluci.

Trei saptamini mai tirziu o alta iesire a fost organizata pe alt lac de baraj : Chaumeçon. Situat in mijlocul unei paduri foarte salbatice nu am intilnit tot week-end-ul, inafara de noi, decit un singur pescar.

Ca si la Saint Pardoux am inceput toti sa cautam salaii la adincime fara sa gasim nimic, nici macar pe sonare. Asa ca n-a trebuit multa vreme ca sa ne ducem sa pescuim la maluri, printre copaci. Jungla de afara continua citiva metri si sub apa asa ca nalucile de suprafata erau singura alternativa. Si a fost un festival.

Stiucile si bibanii atacau cu o violenta de necrezut. Ieseau furiosi dintre crengi si se aruncau cu atita forta incit sareau din apa ratind de multe ori naluca. Pescarul traieste in aceste momente acele urcari ale adrenalinei pe care am vrea toti sa le retraim la infinit. Popperele au fost nalucile acelui week-end.

Trei saptamini pe riu.

Nu multa vreme de la iesirea pe lacul Chaumeçon a venit momentul sa plec in vacanta. Iata-ma deci pe malul riului meu preferat cu apa de cristal.

In afara de barca dusesem si float tube-ul pe care l-am cumparat in aprilie. Fabricantii nu recomanda float-urile pentru apa curgatoare, pentru a evita orice risc de rasturnare din cauza curentului sau in timpul unui drill cu un somn mare. Eu nu prea sunt disciplinat asa am decis sa cobor riul in float tube. Dar o sa revin la subiectul asta.
Riul este populat din belsug cu toate speciile de rapitori europeni in afara de avat. Am prins cu top water baits clean, biban, stiuca. Salau si somn n-am reusit inca sa prind in acest fel. Singurul salau pe care l-am vazut prins la suprafata a fost cel capturat de Didier le St. Pardoux.

Deci in aceste trei saptamini de vacanta am reusit sa pescuiesc in fiecare zi, nu intotdeauna toata ziua din cauza obligatiilor familiale. Parcursul meu traverseaza o zona salbatica, praguri cu curent puternic, bancuri de nisip care se deplaseaza de pe un an pe altul, insule impadurite, copaci esuati chiar si in mijlocul albiei riului. Toate aceste locuri sunt posturi si adaposturi pentru rapitorii nostri.

Cind cobor cu barca am la indemina, pe acest riu, trei lansete. Una puternica de spinning 20-80gr pentru naluci mari tip cranck bait sau oscilante grele, cu care dau in cele citeva locuri adinci unde sunt somnii in timpul zilei.
O lanseta usoara de spinning pentru poppere si una de bait casting pe care pun un stick bait. Daca vintul e puternic, a treia lanseta ramine tot de spinning, bait casting-ul facind peruci de fiecare data cind dai contra vintului. Faptul ca am trei lansete, cite odata si patru, pregatite dinainte imi permite sa nu mai pierd vremea cind ajung pe un post, cu schimbatul nalucii. In functie de loc utilizez lanseta cu naluca care mi se pare mai adaptata.

Iata nalucile cu care pescuiesc si pestii pe care-i prind cu ele in ordinea eficacitatii:

Popper: biban, stiuca, clean.
Stick bait: clean, stiuca, biban.
Pesti cu elice: stiuca, clean, biban.

Naluci care nu intra in vreo categorie cum ar fi Crazy Crawler (Heddon), Top Prop (Mepps): stiuca.

Am gasit si o naluca destul de universala, o corcitura intre popper si stick bait. E fabricata de marca mea preferata: Lucky Craft. Este vorba de S8 Popper. Manipulat in stilul stop and go este un bun popper, adus cu usoare trasaturi din virful lansetei face un excellent walking the dog.

Ce naluci in ce locuri ?

Pragurile unde curentul accelereaza sunt urmate de obicei de un loc putin mai adinc unde practic nu este curent. Este locul unde pindesc clenii. Foarte rar am dat de alti pesti in aceste locuri. Deci cind ajung linga astfel de locuri pun imediat in actiune stick bait-ul. Atacuri se produc imediat, rateurile sunt dese. Citeodata cleanul sare afara din apa lovind naluca cu gura dar fara sa o inhate. Alte ori o urmareste incercind sa o soarba, se aude si sunetul de aspiratie. In acest caz instinctul pescarului este sa accelereze recuperarea. E o eroare. De fapt trebuie incetinit ritmul, chiar oprita recuperarea in unele cazuri.

Malurile abrupte batute de curent unde se formeaza contra curenti. Aici poate sa fie orice. Deci iau si eu naluca dupa inspiratia momentului.

Copacii cazuti pe jumate in apa. Clean, biban si, mai ales stiuca. Cleanul de obicei in spatele copacului unde curentul se amorteste. Bibanul si stiuca printre crengi. E o placere sa vezi atacul pe o apa extrem de limpede unde ai impresia ca nu e nimic. Aduci usurel naluca si deodata vezi ca dintre crengi tisneste un peste a carui prezenta nu o banuiai. Pestii cu elice, poppere.

Copacii adusi de curent si esuati pe albia riului. In aceste locuri, cu toate ca suntem in mijlocul riului, apa nu este adinca, altfel copacul nu esua acolo. In general gasim clenii. Deci mai intii pun un stick bait.

Cind rapitorii vineaza activ ies din ascunzatorile lor si mi s-a intimplat sa prind in locuri fara nici un fel de obstacol aruncind pentru a desface o bucla de pe mulineta negindindu-ma ca pot prinde acolo ceva.

Dupa ce am coborit mai multe zile la rind cu barca am decis sa incerc si float tube-ul.

Am coborit deci doua zile la rind cam cinci kilometri de riu in fiecare zi. In float n-am putut pescui decit in bait casting. Pozitia pe care o ai face ca mulineta de spinning atinge de fiecare data bratul float-ului, ceea ce te obliga sa stai cu bratul in aer tot timpul deci devine repede obositor. La bait casting faptul ca mulineta este deasupra batului face ca poti sa-ti proptesti cotul de float fara sa fii jenat cind pescuiesti.

Nu m-am simtit nici odata in pericol chiar si unde era curent. Visul meu este sa ma masor cu un somn mare in float tube. Te simti parca faci parte din natura. Nici pestii si nici animalele nu se sperie de tine. Am fost surprins cind un crap mare sa urcat spre suprafata chiar printre picioare. Toate animalele, care de obicei se ascund cind treci cu barca, se uita mirate la tine si continua sa-si vada de treaba.

Pescuitul cu naluci de suprafata este, pentru mine, cel mai interesant dintre toate. Vara in locuri unde nu mai trage nimic la tehnici mai clasice, acest stil mi-a permis sa evit multe iesiri ratate. Alt vis al meu este sa prind somn la naluci de suprafata. O sa reusesc pina la urma sa prind unul in felul asta. In octombrie, in delta Ebrului, o sa fie unul dintre obiectivele mele.

Bibanul din poza de mai jos o sa-l inlocuiesc cu un somn mare.