Pescuit pe Dunare, salau si jiguri
Parca n-are farmec un articol despre pescuit in care scriu cum m-am trezit, cum mi-am baut cafeaua si cum spuneam povesti pescaresti emotionante in drum spre Dunare. Nu draga blogger, forumist sau simplu cititor. Vreau sa-ti vorbesc franc, fara ascunzisuri si inflorituri despre cum am pescuit eu pe Dunare, ani buni, ca sa ajung la o concluzie clara. Ce trebuie sa fac sa-l prind pe al mare, greu de doua cifre? Repetitia este mama invataturii.
Unde? Pe piatra
Da, piatra a fost locul in care m-am antrenat de-a lungul timpului si ramane locul unde imi place cel mai mult sa pescuiesc. Si asta in ciuda jiguri pierdute in fata, in spatele sau in lateralul bolovanilor, mari cat usa mea de la bloc. Si daca spun piatra, asta nu inseamna ca se gaseste din belsug pe Dunare. Cei care merg la Cazane, la Giurgiu, la Cernavoda, Capidava chiar si in gura Dunavatului stiu despre ce vorbesc. Am prins salau pe fund malos, intre pomi, dar niciodata nu i-am gasit grupati precum i-am gasit in locuri pietroase. Piatra mare tine adapost pentru cei babani, insistenta fiind cheia succesului in astfel de locuri. Practic, asta a fost o lectie la care nu am avut prea mult de invatat, insa a fost si va mai fi mult de perseverat. Exemple bune de loc pietros sunt si obstacolele facute de mana noastra – Saligny (CT) sau Podul Prieteniei (GR), ca exemplu.
Lectia 2. Cotele
Cred ca orice pescar de Dunare, jiggingist, are salvate in Favorite, cotele Dunarii. Le am si eu, si daca le vrei, intra aici http://www.afdj.ro/cote/cote.htm. Ca sa inveti sa le citesti (nr cotele) nu e mare scofala. Nu-ti trebuie decat trei iesiri pe trei diferite niveluri de apa si o sa stii care e cota ideala, sau cel putin care sunt cotele la care nu trebuie sa mai pleci de acasa. De regula, e mai usor sa gasesti sau sa afli ce nu e bine sau ce nu trebuie sa faci. Pentru mine apa ideala a fost si + (crescuta) si – (in scadere), dar nu mai mult de 200 de centimetri. In fine, asta e relativa, dar numai daca prinzi. Toata ideea e ca nu e totuna sa abordezi un loc, patru metri pe verticala in sus sau tot atatia in jos. Clonchistii, spre exemplu n-au nicio problema cu Dunarea mare. Dar asta e alta mancare de peste si are si alt gust.
Cu ce? Cu barca
Utilitatea barcii este indubitabila. A motorului puternic, asemenea. Permisul, luat pe bune, e absolut necesar. M-am intalnit odata cu niste pescari pe care-i vad numai pe pagini de reviste sau pe televizor. Ei poposisera pe mal, eu, pe apa, in dreptul lor, la 20 de metri, din barca. Imi era intr-un fel jena sa scot pestele de fata cu ei. Ei ma priveau cu coada ochiului, injurand probabil lipsa barcii, nicidecum iscusinta mea. Deci da, barca e primordiala. Te ajuta sa ajungi acolo unde ai vrea sa ajungi, daca nu ai pe ce sa te cocotezi. Eu am inceput cu o pneumatica de 2,35 si un motor de 3 cai de la Yamaha. La scurt timp a venit upgrade-ul la 3,20m cu motor tot Yamaha de 9,5 cai in doi timpi (motor al carui an de fabricatie nu am reusit sa il aflu – e mai batran decat mine, dar mergea ca uns). Am mers pe varianta “Doi timpi” pentru ca sunt ceva mai usoare decat cele in 4 si, pentru mine, asta compenseaza discomfortul creat de prepararea amestecului de combustibil. Si ca sa nu pescuiesc stingher pe Dunare, am acum un RIB de 3,10m si un motor, tot in 2 timpi, de la Suzuki care dezvolta 15 cai. Frumosi.
Nu uitati niciodata ca atunci cand sunteti intr-o barca este bine sa aveti lucrurile bine organizate, astfel incat fiecare activitate sa se poata desfasura cu simplitate fara sa implice improvizari si graba. Vesta sa o aveti la voi in permanenta si sa o purtati macar la deplasare. Un ciot la suprafata apei poate ascunde un ditai trunchiu’ sub apa asa ca nu va jucati cu siguranta voastra.
Lanseta
Generic i se mai poate spune parul. Adica ceva extrem de rigid, puternic, capabil sa reziste atunci cand ajunge cu cotorul intre picioare. Asta inseamna ca putem da si peste un peste, de regula mustacios, cu care nu se poate discuta altfel. Nu sunt adeptul recomandarilor de puteri de aruncare. Dar sa nu uitam ca pescuim „greu” cu jiguri de pana la 50 de grame. Problema semnalizarii muscaturii nu se mai pune. Salaul de Dunare este fara doar si poate violent. Cand ataca, te-a traznit acceleratul. Poate si asta este unul dintre motivele pentru care eu raman indragostit de Dunare. Referitor la lungimea batului, parerile sunt impartite. Eu merg pe 270 de centimetri din barca, ceea ce, in alte conditii, ar putea parea ireal. Nu este, si mai mult decat atat, te ajuta sa ai control in situatii extreme. Daca m-ar intreba cineva de branduri, firme, modele n-as putea decat sa zic ca recomand batul care voua va place si sa aiba caracteristicile descrise mai sus.
Un prieten
P-al meu il cheama Ovidiu. Si e perseverent din cale-afara. Ca-l bate grindina, ploaia sau ninsoarea, el merge la peste. Si mai are o mare calitate: e cel mai tacticos din cati cunosc. Respecta intotdeauna un loc de pescuit si, daca cumva nu tine peste, il asteapta sa soseasca. Sa fim bine intelesi, vorbim de un pescar la jig, pe Dunare. Nu pune mare accent pe lansete, mulinete – prinde peste cu orice undita, insa niciodata nu face rabat de la calitatea carligului.
Si ca sa vedeti cat de dilii suntem, anul trecut am pus-o de-un concurs. Care ajunge primul la doua cifre (n.r. exemplar de peste 10kg). De reusit, n-am reusit niciunul. Vedeti alaturat filmul uneia din capturile notabile. Ceea ce ma bucura, insa, enorm este faptul ca, de cand ne-am intalnit, foloseste mai mult sabotul decat bila caruia ii era foarte credincios inainte. Daca vreodata vedeti pe Dunare o pneumatica gri customizata cu rechini rosii pe laterale, sa stiti ca acela este amicul meu Ovidiu, gata oricand sa dea un sfat legat de jiggingul greu.
Jiguri
Si acum niscaiva reclama. Cine s-a convins pana acum ca nu bat campii, stie ca vorbesc pe bune si a ajuns sa citeasca pana aici. Ceea ce sugerez este ceea ce folosesc. Mi-a placut intotdeauna sabotul datorita felului in care se aseaza pe substrat si totodata datorita capacitatii sale de a ramane blocat intre pietre de mai putine ori decat clasica bila. Faptul ca tine twisterul in pozitia de hranire, asezat la 45 de grade (cred) ca reuseste mai repede sa genereze atacul pradatorului. Carligul gros si cat mai bine ascutit a fost intotdeauna preferatul meu. Nu am mers niciodata pe ideea de a folosi carlige care se dezdoaie. Cand aduci un +7kg de la +12m pe curent puternic nu vrei sa te gandesti ca ai la capatul liniei un carlig ales pentru a se dezdoi. Acum ceva timp era foarte dificil sa gasesti jiguri sabot de greutati mari. In zilele noastre este mult mai simplu, sabotul de Dunare este la doar un click departare de voi: http://www.totalfishing.ro/jiguri-jig-de-dunare-c-277_35_994.html
Daca aveti sange, incercati-le. Daca aveti feedback-uri, trimiteti-le (dan@dandana.ro) Daca nu prindeti, injurati-ma. Dar niciodata nu va dati batuti. Doar suntem pescari.
Intre buturugi, acolo ii place sa stea
Radiografie cu sabot
Un salau sanatos tun, 7.2kg
Zander love story
