Pescuit la Clean: pestele cu o mie de fete si nalucile potrivite
Meditand asupra comportamentului cleanului, am constientizat necesitatea depasirii unor tehnici rigide care contineau o metoda cunoscuta , dar care in multitudinea situatiilor ce pot fi intalnite la pescuit se dovedeau a fi neputincioase in fata acestui peste pretentios.
Abordarea unei specii implica cunostinte complexe despre pestele in cauza si mediile diferite care ii influenteaza comportamentul. In mod obisnuit, debutantii la o specie abordeaza partida cu metoda cea mai facila si care are in acelasi timp si o eficacitate crescuta in general. Si eu am debutat in lumea cleanului prin folosirea rotativelor din comertul de stat sau de constructie proprie. Si am prins si am tot prins. Desigur, pe atunci erau cleni peste tot si raurile aratau altfel. Cu alte cuvinte, am debutat intr-un moment favorabil din punct de vedere al resurselor piscicole, dar cu un bagaj modest de informatii despre peste sau modalitatile de a-l captura. Efectul rotativei, gandeam eu, este desigur devastator, oriunde si oricand. Stimularea agresivitatii este o simpla problema cauzala. Adolescenta acestei metode includea multa energie si desigur multi pesti cu marime, dupa pricepere.
Dupa insusirea tehnicilor de lansare, cand puteam acoperi aproape orice loc din rau, am descoperit ca lingurile rotative sunt naluci versatile si pot fi conduse la toate nivelurile de hranire ale pestelui. Au o eficienta remarcabila (constientizata dupa cateva sezoane) mai ales atunci cand cleanul este foarte sensibil la vibratii – in perioada de boiste, inainte si dupa acesta.
Fiind un peste sensibil la vibratii, cleanul este o victima a stimulilor mecanici, mai ales atunci cand se pregateste de reproducere, sau dupa reproducere atunci cand foamea este stimulata de postul aferent perioadei de reproducere.
In vremurile de pionerat, care au durat cativa ani, raul Sabar a insemnat raul scoala unde am descoperit cateva din fitele personalitatii cleanului. Intr-o perioada in care acest rau mititel avea un debit normal, locuri nedefrisate si nemurdarite, avea si pesti, care ( nu este gluma ) cu siguranta bateau catre 3-4 kg. Sabarul, ca rau mic si lent dar adanc, in conditiile unui debit normal s-a dovedit a fi un habitat ideal pentru dezvoltarea clenilor de orice talie, datorita in mod special unei diete diverse formate din alge, pestisori, insecte sau fructe. Densitatea mare a vegetatiei, combinata cu adancimea relativ mare si o viteza mai redusa a curentului, ofera clenului un habitat ideal. Obstacolele si cuptoarele de sub malurile adanci ascundeau frecvent exemplare de peste 500-600 de grame. In locurile cu adancime medie sau cu vegetatie bogata si maluri abrupte pandeau exeplarele peste medie, care se lasau cu greu pacalite de trecera rotativelor.
Credeam ca abordarea locului prin tehnica potrivita la deal, la vale, direct sau oblic – folosind marimea, tipul de paleta si culoarea potrivita cu transparenta apei, nivelul de agresivitate si temperatutura apei – constituie o matrice care o data intelesa devine un automat de prins peste. Asa gandeam atunci.
De-a lungul timpului pescuitul in zone geografice diferite mi-a oferit o perspectiva mai flexibila si nuantata asupra comportamentului cleanului. Totusi, lingurile rotative sunt naluci care pot fi pescite cu succes oriunde in tara si care au eficienta maxima in special pe ape mai mult sau mai putin opace, care le pun in evidenta calitatile si le ascund defectele.
Pe raul Nera am pescuit in conditii limita de vizibilitate, iar rezultatele au fost catastrofale pentru cleni. Pe acest rau, unde clenii au dimensiuni medii de 500 – 1.500 kg, am folosit rotative nr. 3 sau 4 pentru a marii intensitatea stimulilor.
Cu toate ca am fost ajutat de apa opaca si am prins duzine de cleni ce bateau spre kilogram, nu am reusit sa prind nici un exemplar de 2-3-4 kg, desi am vazut mai multe primaveri la rand carduri de cleni conduse in apa mica de exemplare pe care le-am evaluat la 2-3 kg. Evident, cei mai mari erau invizibili. In aceste conditii, localnicii din zona Nerei au reusit sa prinda cateva exemplare in jur de 2 kg, folosind o banala varga de alun si greieri. Au reusit sa insele aceste exemplare de la o distanta de numai 4-5 metri, ajutati de conditiile de turbiditate optima in care pestele se poate hrani, tolerand prezenta pescarului la distante incredibil de mici in conditii respective de transparenta a apei.
Apa camufleaza pescarul atunci cand are o turbiditate care permite totusi pestelui sa se hraneasca, si il face pe acesta mai putin selectiv. Este momentul cand pot fi prinse exemplare mari care nu pot fi pacalite in nici un chip … atunci cand debitul este scazut si apa atat de clara incat pune in evidenta provenienta artificiala a nalucii.
Desi foloseam wobblerele ca naluci de ceva timp, am inteles mai tarziu ca discretia culorilor si vibratia compartiv cu cea a nalucilor rotative ofera pescarului superioritate in conditii dificile de pescuit. O alta nemultumire in ceea ce priveste nalucile rotative era legata de prezentarea putin discreta a rotativelor, atunci cand aceste iau contact cu apa. Pleoscaitul este inevitabil, indiferent de pregatirea amerizarii nalucii inainte de momentul impactului cu apa. Versatilitatea wobblerelor le face sa fie eficiente atat in conditii extreme ( apa limpede si scazuta ) cat si in conditii normale ( apa relativ opaca ). Voblerele sunt mai adaptate datorita vibratiilor mai putin agresive, care sunt percepute ca fiind mai apropiate de vibratiile emise de pestii hrana. In cazul wobblerelor atacul survine imediat dupa ce imitatiile de pesti sunt luate drept insecte atunci cand amerizeaza pe suprafata apei, acest lucru avand loc int-un mod care se apropie de pescuitul la musca.
Pasul catre pescuitul cu musca a provenit tot dintr-o nemultumire care se accentua in perioada caniculara ( iulie-august ), perioada in care regimul alimentar al cleanului este format din insectele specifice sezonului cald si fructele oferite de sectoarele cu vegetatie abundenta. Perioada de vara era nemultumitoare pentru mine din punct de vedere al capturilor, mai ales atunci cand apele se supraincalzeau si comportamentul cleanului se orienta evident spre un comportament de culegere a insectelor care cad accideental pe suprafata apei. Wobblerele pot fi considerate o etapa intermediara catre intelegerea pescuitului cu musca in conditii de claritate deosebita a apei, conditie care impune o abordare mai deosebita a partidei.
Daca in conditii favorabile pescarului rotativele si wobblerele dau rezultate bune sau multumitoare, apa foarte limpede, lipsa vantului si debitul scazut al raului fac din clean un partener dificil. Pe lacul Belis am inteles ca prezentarea nalucii si alegerea unei metode potrivite cu conditiile de pescuit au o podere mult mai importanta in generarea succesului decat folosirea unei metode exersate sau a unei naluci utilizate in mod frecvent in toate anotimpurile si situatiile.
In acest lac de altitudine (1000m) clenul a ajuns accidental, gasind o nisa de supravietuire si dezvoltare in stratul de suprafata, unde a copiat comportamentul specific salmonidelor. Cantonat in preajma malurilor sau pe langa obstacole, este foarte sensibil la orice apropiere lipsita de precautii sporite. Pescuind de pe mal in lungul acestuia, posibilitatea de a pacalii acesti cleni cu un comportament aparte s-a transformat intr-un joc hazardat. Din sute de pescari, daca erau cativa care au prins cativa cleni modesti in conditiile in care carduri de pesti defilau pe sub nasul pescarilor. Desi pescuiau cu momeli naturale si monturi fine, nu au luat in calcul faptul ca un peste prins va speria intreg cardul din zona pecarului. Solutia putea fi abordarea dinspre larg catre mal, lasand barca in deriva pentru a putea extrage cate un clean din numeroasele grupuri care alcatuiau o impresionanta masa de pesti.
O alta sitatie care a pus in evidenta limita oricarei metode indiferent daca este vorba de naluci rotative, wobbler sau muste artificiale, s-a petrccut pe lacul Mihailesti. In urma cu doi ani, impreuna cu doi prieteni am vizitat un golf in care stiam ca pe la mijlocul lui aprilie se strang bancuri de cleni in zonele putin adanci, zone care se incalzesc si ofera hrana bogata in pestisori si … insecte. Dar aceasta am aflat-o mergand la pescuit cu muste fara sa stim ca in acel moment era singura metoda productiva. Prietenul Aurel, experimentat in folosirea rotativelor si wobblerelor, a ocupat un loc strategic in mijlocul apelor putin adanci unde a prindeam in mod frecvent cleni ce cantareau in jur de 0,5 kg. Toti trei ne asteptam ca Aurel sa prinda exemplarele cele mai si cele mai dar surpriza …. totala.
Clenii s-au speriat de fiinta ce intra abuziv pe teritoriul lor. In schimb, la mal, discretia si potriveala mustelor (stimulator) cu apetitul clenilor a facut ravagii numerice care s-au numarat la mai bine de 100 de cleni in doi pescari in mai putin de o ora. Adica foarte rar un lanseu fara peste sau mai multe atacuri repetate . La wobbler, in schimb, lanseuri si lanseuri si lanseuri … fara cuvinte.
Explicatia succesului si in acelasi timp a esecului nu tine de stapanirea chiar desavarsita a unei metode, ci pur si simplu de aplicarea unei metode potrivite unor conditii particulare, in care intelegerea modului de hranire face distinctia intre a lansa doar sau a prinde peste masura. Am uitat sa va spun ca dupa ce cosul de nuiele a fost umplut cu clenii care masurau in medie 25-30 cm, dupa un foarte scurt timp am eliberat toti ceilalti multi cleni care ar fi umplut alte cateva cosuri . Nici noi nu am stiut de predilectia exclusiva a clenilor de Mihailesti pentru insecte in defavoarea wobblerelor, pentru o perioada destul de lunga la mijloc de primavara. Acest comportament s-a prelungit pana la mijocul lui iunie, dupa care clenii au parasit apele putin adanci care sau supraincalzit si s-au indreptat spre apele mai reci si oxigenate dinspre zona albiei Argesului. Un timp am mai putut prinde exemplare mai mari in mod frecvent, lansand dinspre apa putin adanca catre albia Argesului. La mijlocul verii metoda a devenit ineficienta datorita incalzirii excesive a paturii de suprafata a apei. In acest caz, metoda cu sanse maxime presupune folosirea barcii si a unor naluci care coboara pana la nivelul de hranire al cleanului.
In pescuitul de primavara pe raul Arges, aval de barajul Mihailesti in aprilie-iunie 2002, am observat o rata de eficienta mai mare pentru mustele ude pescuite transversal sau pentru poppere, in comparatie cu nalucile rotativele sau wobblerele de mici dimensiuni, care se adaptau cu greu pescuitului transversal printre . Pescuitul cu poppere prezentate transversal sau direct catre amonte seamana mai mult cu pescuitul cu naluci decat cu pescuitul clasic cu muste, fiind insa mai productiv atunci cand cleanul este agresiv.
Ca o observatie finala, cred ca nu exista o metoda eficienta oriunde si oricand, deschiderea pescarului pasionat catre abordari complementare nu este doar o sursa de noutate in sine ci constituie cheia succesului.
