Cupa Mondiala de stiuca – Holbina 2015
Sunt convins ca sunt multi cei care privesc de pe margine se intreaba ce gasim noi la concursurile astea, de ce ne atrag atat de mult? Asa era si cu coechipierul meu Emil Grecu. Prima data cand l-am cunoscut ma tot intreba ce gasesc, iar eu tot cautam sa-i explic, dar fara rezultate. Acum sunt convins ca a inteles de ce ma pasioneaza aceste concursuri. Sunt momente in care ma duc la un pescuit de relaxare, prind peste, dar emotia lipseste. Cand stii in concurs ca depinzi de un peste mare pe care-l ai in lanseta si pe masura ce acest concurs este mai dificil, cu concurenta mare si cu asteptari mici, dar cu rezultate mari – cu atat senzatia placuta este mai mare, iar emotiile mai sunt mai puternice.
Asa a fost si la ultimul concurs la care am participat, Cupa Mondiala de Stiuca. Un nume prea pompos pentru eveniment, dar cu echipe foarte bine pregatite. Daiwa Team, Salmo Team, doua echipe oficiale ale Lituaniei, doua reprezentative ale Moldoviei, patru ale Cehiei si multe echipe ce se antrenau intens pe pista de la Holbina, ne-au ridicat emotiile fiecarei stiuci mari pe care o aveam in lanseta. Eram constienti ca lipsa antrenamentului avea sa ne creeze un handicap, iar de aceea am cautat sa colectam informatii din cat mai multe surse posibile. Nea Victor Oana a fost unul dintre cei care ne-au ajutat din acest punct de vedere, iar locurile indicate de el pe harta ca productive si cu peste mare, au fost de real folos.
In baza informatiilor primite ne-am dat seama imediat am ales platforma ideala, atunci cand la start am ajuns in platforma cu numele Coada Calului si am gasit echipa Strike Pro Romania.Una dintre echipele cu cea mai mare frecventa la antrenamentele de la Holbina. Toti pestii din prima zi i-am prins aici, iar la finalul zilei am terminat pe locul 3 cu o medie de 382 cm (86;80;76;73;67cm). Stiuca de 86cm a fost capturata de Emil pe un top water articulat, iar la scurt timp am adus si eu in minciog pe cea de 80 cm pe un vobler de la Rapala – DTFAT01 Natural (7cm).
A doua zi am luat aceiasi decizie, sa pescuim in aceiasi platforma, in special dupa ce in prima zi am incercat si in alte platforme, dar dimensiunea stiucilor prinse aici era mai mica. Ca si prima zi am inceput in forta, iar primele stiuci de interes le-am prins rapid, in primele doua ore ale diminetii. Pe parcurs, in cursul celor altor 7 ore de pescuit intens, am imbunatatit rezultatul cu o singura stiuca de 76 de cm capturata de mine pe o guma, terminand pe 2 – dupa echipa Frantei – la finalul celei de-a doua zi, cu un total de 384 cm (80;78;76;76;74).
In ultima zi, si ce-a mai critica datorita presiunii aspra stiucii, am schimbat strategia si am ales sa incepem pe platforma Air France – in imediata apropiere a platformei in care pescuisem intens in primele doua zile. O decizie bazata pe faptul ca in ziua precedenta au avut aici multe atacuri de stiuca mare, dar nefinalizate pe fisele de concurs. Inca odata, echipa Strike Pro ne urmarea indeaproape – din punct de vedere al zonelor de pescuit.
Cum mansa era foarte scurta, de numai 5 ore in comparatie cu 9 ore ale primele doua zile de concurs, am stiut ca acesta mansa va fi definitorie, iar fiecare stiuca mare ne-ar apropia de tinta noastra – Locul 2. De ce locul 2? Pentru ca am considerat ca va fi aproape imposibil sa-i depasim pe francezii de pe primul loc. La ora 10:00 – adica cu mai putin de 30 minute pana la final – avem numai doua stiuci trecute de 70cm, si foarte multe ratate. Eram convinsi ca toate echipele aveau rateuri, in special datorita modului in care stiuca ataca in acesta ultima zi de stress pentru ea. Deasemnea, eram convinsi ca daca nu luam o decizie radicala, nu vom reusi sa ne realizam telul. Am renuntat la platforma Air France si am revenit in Coada Calului, dar in zona superioara a lacului. Aproape la primul lanseu a lui Emil cu DT FAT01 si aducem un 73cm in barca. Imediat, la maxim 3 minute, pe acelasi vobler iau si eu un 73cm. Eram in extaz, dar si la fel de incordati. Ma uitam la ceas ingrijorat de cele cateva secunde pana sa fie nevoie sa plecam. Emil insista sa-l mai las inca un lanseu, pe acelasi DTFAT 01 si reuseste sa ia o stiuca de 76 cm. Am urlat de bucurie, fara sa stim ca am terminat concursul la 15 cm de locul 1 si de cei 6000 de EUR premiu.
Pot spune cu maxima convingere ca voblerul de la Rapala (Grasul, cum l-am denumit in concurs), a facut diferenta in acele zile de concurs. Daca in prima zi si in a doua zi Emil a mai reusit sa prinda si la un top water articulat, in ultima zi toti pesti mari i-am prins pe acest vobler teribil. Este un vobler nu foarte mare (7cm), dar foarte zgomotos in apa. disperseaza mult volum de apa, iar adancimea la care se scufunda este foarte mica, maxim 2-3cm. Recuperarea lui se face linear, de cele mai multe ori fara stopuri sau jerk-uri. Am incercat si o alternanta de jerk-uri si accelerari, dar am prins stiuca numai cand a fost activa. Cel mai eficient l-am simtit cand – in recuperare lineara continuua simteam vibratia laterala maxima. Daca vedeam ca o stiuca vine catre ei “cu valul in cap”, nu opream voblerul, ci mentineam acelasi ritm pana aveam atacul.
Un artificiu pe care l-am facut si vi-l recomand cu cea mai mare incredere este sa-i schimbati ambele ancore. Cea de pe spate cu o ancora mare 1 sau 1/0, iar cea de pe burta cu o ancora mai mica. Eu am folosit ancore VMC Barbarian deoarece au un atribut pe care putini il cunosc si anume, contrele sunt la exteriorul carligului. Este un detaliu esential atunci cand inteparea este superficiala – cum a fost in cateva cazuri – si asta deoarece in cazul contrelor clasice, pe interior, in timpul dril-ului datorita pargiei create intre bratul carligului ancorei si partea osoasa a gurii stiucii, ancora poate sa iasa cu usurinta. Cand stiuca se hraneste bine, cand voblerere sunt inghitite ca prajiturile, nu sunt necesare. Dar cand pestele se hraneste cu atentie – cum a fost cazul in ultima zi de concurs- atunci veti avea nevoie de Barbarian.
Preponderent, echipamentul pe care l-am folosit in cele trei zile de concurs a fost o lanseta Exage 210 … echipata cu o mulineta Stella 2500 FD si fir textil Sufix 832 de 40lb. Poate unii se sperie de puterea mare a firului, dar va pot spune ca firul este foarte subtire si rotund datorita impletirii dese a firului, de 32 de ori pe inch. (25,4mm). Asta il face foarte subtire si foarte rotund, iar alunecare pintre inele este foarte eficienta. Un atribut esential pentru lanseurile lungi, lucru extrem de important in platformele cu apa mica – asa cum a fost in acest concurs.
In cea mai mai mare parte, Emil Grecu a folosit o lanseta hand made si o mulineta Stella 2500FE. Din punct de vedere al rezultatelor, Emil a avut o eficenta mai mare, iar rezultatul nostru ii se datoreaza in mare parte. Este un pescar atent, eficient si calculat incepand cu prezentarea nalucii si pana la introducerea pestelui in minciog. Participarea lui la strategie si la deciziile din ultima zi de concurs a facut sa incline balanta in favoarea noastra.
