Avatul… un peste “exotic”, in viziunea lui John Bailey

Mai intai, cine este John Bailey?
John Bailey este unul dintre cei mai mari pescari exploratori pe care i-a avut Marea Britanie, el vizitand de-a lungul anilor o multitudine de locuri mirifice de-a lungul si de-a latul mapamondului. Sa vedem in cele ce urmeaza, cum descrie John pescuitul acestui peste, inexistent in apele Marii Britanii, si deci… “exotic”.

Daca vrei sa compari avatul cu un alt peste, atunci cel mai potrivit comparatiei este cleanul. Ei au aproximativ aceeasi forma a corpului, aceeasi dispunere a solzilor si acelasi tip de cap urias, cu infatisare feroce. Insa aici se sfarsesc comparatiile… superficiale. Avatul este un peste mult mai mare decat cleanul si poate atinge cu usurinta greutati de 5, 7 sau chiar 10kg.

De altfel, avatul este si un peste cu mult mai agresiv decat cleanul. Stim ca clenii ataca pesti vii numai daca se afla ei insisi in numar mai mare, insa avatul este un pradator ce se hraneste in intregime cu pesti vii si este foarte activ in cautarea acestor bancuri de pestisori.

In al treilea rand, stim ca cleanul nu este un luptator de forta in timpul drill-ului, insa avatul ESTE in toate sensurile cuvantului. Majoritatea pescarilor britanici cauta cu predilectie alti pesti exotici precum mahseer-ul indian, sturionii, somnul, taimen-ul mongolez, desi avatul este o “nestemata” ce ar trebui cautata de mai multi dintre acestia, in opinia lui John Bailey. John este chiar uimit ca multi dintre pescarii britanici nu au descoperit inca aceasta “nestemata”, care se afla chiar mult mai aproape de ei in comparatie cu ceilalti pesti exotici descrisi mai sus.
Desi specia avatului nu este foarte raspandita, ofera insa alte avantaje. Prietenul lui John, danezul Johnny prinde frecvent exemplare record in anumite zone ale Scandinaviei, fara a trebui sa calatoreasca prea mult in cautarea lor. Le gaseste chiar la scurta distanta de capitala daneza Copenhaga. Avati buni se pot prinde si in Republica Ceha, Olanda si oriunde de-a lungul retelei hidrografice ce se varsa in Marea Neagra (fluviul Dunarea) si Marea Caspica.

John Bailey si-a imbunatatit propriul record personal pe raul Volga, cu un avat de… 8 kg! Si John marturiseste ca acea captura a sa abia daca l-a impresionat catusi de putin pe barcagiul sau, care a vazut si exemplare mult mai mari!
Deci iata cum avatul este un peste teribil de fermecator, ce poate fi gasit cu usurinta din Danemarca pana in Rusia.

Caracteristici de habitat si comportament

Avatii sunt pesti ce umbla in carduri, sau cel putin se comporta astfel pana ating dimensiuni infioratoare pentru ceilalti pesti, moment din care isi permit sa devina solitari. Avatii normali, inca in crestere, se intind pe plaja de 1 – 5 kg si actioneaza impreuna, atacand prada prin construirea de adevarate ambuscade. Ei se reped catre bancurile de pestisori si le forteaza sa se refugieze in golfulete sau locuri cu adancime mica, de unde ii vor putea infuleca cu usurinta. Atacul avatului seamana mai mult cu cel al bibanului decat cu cel al stiucii, tintind in faza finala asupra unui singur peste, deci individual, si urmarindu-l pe acesta chiar si cativa metri daca este necesar.

Bancuri de avati ca cele descrise mai sus acopera teritorii largi si uneori ne trebuie timp sa le descoperim, insa odata identificate (prin activitatea lor de la suprafata apei), sportul e garantat, la nivel vulcanic! Capturi dupa capturi…

Avatii mari tind sa fie mai mult solitari. Poate si pentru ca bancul din care faceau parte a murit in timp, lasand in urma sa numai doi – trei pesti de dimensiuni mari. Avatii foarte mari vor fi dispusi si mai mult la a-si prinde prada in ambuscade: ei se folosesc de formatiunile de pe fundul apei ca de o ascunzatoare, lasand prada sa vina catre ei, ceva de genul pradatorilor precum stiuca.

John spune ca a pescuit avat numai pe conditii de caldura torida, insa a aflat ca acestia pot fi gasiti si in zone nordice mai “glaciale”, chiar pe timpul toamnei sau al iernii.

Cele mai propice momente ale pescuitului avatului s-au dovedit a fi pentru John, ca si in cazul altor pradatori, dimineata si amurgul, dar se pot obtine rezultate bune, cateodata, si in timpul zilei. Aici chiar as vrea sa remarc bunele rezultate obtinute de mine la miezul zilelor insorite, pe Siret, pe o cota a apei in usoara descrestere (datorita activitatii hidrocentralei din amonte, ce uneori scade sau creste nivelul apei din barajul de acumulare Beresti, in functie de propriile interese!).

Ustensile si accesorii necesare

Pentru a obtine cele mai bune rezultate la pescuitul avatului, vei avea nevoie de barca, exceptie facand cazul in care raul nu este prea lat sau malurile permit un acces lejer la suprafata de apa. Tehnica este aceea de a te misca permanent in cautarea bancurilor de avati, nefiind indicat asteptarea lor intr-un punct fix.
Binoclul va fi un instrument absolut necesar in a cerceta largile suprafete de apa in cautarea tulburarilor produse de atacul bancului de avati.

Cat despre ustensile… nu vei avea nevoie de nimic foarte special. John Bailey se descurca minunat cu lanseta sa de spinning marca “Drennan”, o mulineta de marime medie “Shimano”, si fir “Shimano” de rezistenta 3,7kg.

John foloseste colectia sa de spinnere (lingurite rotative) si voblere mici pe care le leaga de firul principal prin intermediul unei foarte delicate strune de otel (datorita gurii puternice a avatului si a posibilitatilor de eventuala muscatura din partea stiucilor sau a salailor). De altfel, nalucile nu trebuie sa fie prea pretentioase: avatul va ataca orice misca in raza sa vizuala. Culoarea argintie a nalucilor este cea mai eficienta (poate pentru ca si seamana cu culoarea pestisorilor-victime).

Voblerele de suprafata, improscatoare de apa (precum popper-ele) furnizeaza atacuri datatoare de… infarct! John recunoaste ca rarisime ocaziile cand trebuie sa-ti lucrezi nalucile prea adanc pentru a obtine rezultate.

John mai foloseste cateodata si pestisori morti, intre 5 si 15 cm lungime, pe care ii lasa sa se scufunde si apoi ii trage cate suprafata (dupa care urmeaza o noua scufundare). El recomanda inteparea imediata in caz de muscatura. Unii avati au obiceiul de a scuipa prada… Alti pescari folosesc cu destul succes twisterele.

Intre clean si avat mai exista o similitudine ce trebuie remarcata: precautia. Doar pentru ca avatul este un peste brutal nu inseamna ca e si lipsit de inteligenta! Daca te apropii prea mult de un banc de avati vei constata ca acestia se “topesc” imediat, evacuand zona. De asemenea, recuperarea constanta a nalucii nu va aduce intotdeauna rezultate de exceptie, ci doar avati mici. Uneori pentru a captura exemplare mari e nevoie de a pune mai multa imaginatie in lucrul cu naluca, tinzand catre o prezentare cat mai naturala a acesteia.

John considera ca noua generatie de twistere si alte naluci recent aparute pe piata isi va spune imediat cuvantul deoarece sunt cu mult mai inovative si diferite de clasicele modele.

Ce facem dupa intepare?

Cand intepam un avat, primul lucru de facut este acela de a-l indeparta cat mai repede posibil de bancul din care face acesta parte. De multe ori vei vedea cum inca trei-patru confrati de-ai pestelui intepat il vor urmari pe acesta pana la barca! Ei vad ce se intampla, fac stanga imprejur si gata cu pescuitul tau in acea zona.

De multe ori, hulpavii avati vor inghiti momeala (naluca) foarte adanc, ceea ce va rezulta in nevoia de a folosi o pereche de clesti/forceps cu bot lung. Este chiar recomandat sa aplatizezi sau sa rupi spinii ancorelor pentru o degorjare mai rapida a eventualilor pesti (nu-ti fie teama ca vei pierde pestele, ancora are trei brate!). Ruperea spinilor se va face cu un cleste patent.

Daca avatii nu sunt foarte activi, atunci e nevoie de niste aruncari ale nalucii mai de precizie, deoarece atunci cand nu vaneaza, avatii se vor ascunde printre radacini scufundate, copaci scufundati, pietre, etc. Pe o apa limpede, lansand naluca in mijlocul luciului apei va aduce rareori muscaturi, insa o aruncare de acuratete langa asemenea formatiuni de pe fundul apei, descrise mai sus, vor aduce imediat o muscatura. Acestea sunt situatiile unde lansetele scurte primeaza, prin precizia lansarilor pe care o permit.

Concluzia este: gandeste, munceste la prezentarea nalucii tale si experimenteaza permanent noi variante. Rezultatele nu se vor lasa mult asteptate!

Lucruri de facut

– Fa-ti “temele de acasa” cu sarguinta. Asigura-te ca raul pe care te duci sa pescuiesti contine avati. Faptul ca avatul acopera arealuri mari nu inseamna ca va fi gasit peste tot. Sunt situatii cand avatii se vor gasi numai in raul principal, nu si in raul confluent cu acesta! Exemplu: Trotusul, un afluent al Siretului, nu contine avati, in timp ce Siretul abunda.

– Daca te incumeti la un pescuit in Rusia sau Kazahstan fa-o bazandu-te pe un ghid de incredere;
– Elibereaza avatii prinsi. Eliberarea are si mai multa importanta in unele zone nordice europene unde ei nu sunt foarte prolifici;
– Pe timp torid, efectueaza lansari lungi in zone in care nu vezi semne de activitate ale avatului. Pentru a obtine aruncari lungi foloseste fir subtire (2 kg) si naluci ceva mai grele. Aruncarile la distanta vor evita sperierea avatilor prin aparitia barcii in zona lor;
– Fa eforturi cat de mari poti pentru a te scula de dimineata, deoarece, in opinia lui John Bailey, cel mai prolific moment al zilei pentru pescuitul la avat sunt zorii. In opinia mea, miezul zilelor insorite. Poate pentru ca avatul va sesiza mai bine profilul pestilor prada pe “cerul senin”, privit de jos in sus, din ambuscadele sale subacvatice.

Fir intins!