Avatul – galagios dar pretentios
Cu toate ca prefer pescuitul stiucii, realizarile acestui an m-au determinat sa aleg ca subiect al acestui articol un rapitor des intalnit in apele noastre: avatul. Daca stiuca este considerata ca fiind vicleana si hulpava, atacand tot ce misca atunci cand se hraneste, avatul nu se ascunde in a face spectacol in acele momente cu o diferenta majora, nu ataca la intamplare. Nu de multe ori aflati in fata raului plin de bataile avatilor twisterele, voblerele, lingurile si rotativele treceau neobservate lasandu-ne un gust amar, parca neputinciosi in fata hotului.
Cand avatul rapeste deciziile rapide pot face diferenta
Povestea incepe intr-o zi de primavara, mai bine zis noapte, ora de plecare fiind 2.35, ajunsi pe malul apei cu temele facute vizam trei locuri de pescuit toate cu aceleasi caracteristici: suvoiul care se forma in urma unor insule de pietris. Problema era distributia lor, unul aflandu-se pe malul celalalt, decidem sa ne impartim, prietenul meu ( Papa ) pleaca sa ocoleasca barajul, iar eu ramanand pe malul acesta. Ajuns in fata locului, stupoare, avatii faceau spectacol pe malul celalalt. Timpul fiind scurt plec in acea directie, ajuns acolo gasesc trei persoane, toti prieteni cu mine din care unul prinsese deja doi avati, dar aparuse o problema, avatii speriati de galagia lansarilor au mutat tabara in larg. Raman singur uitandu-ma in larg, exasperant, trei avati atacau in continuu timp de un minut iesind din apa si rotindu-se in cerc. Dupa 10 minute se intoarce Papa si admira si el spectacolul. Trebuia facut ceva, trebuia sa ajungem acolo. Ne-am decis, in fata noastra se afla o insula de pietris, 10m de inotat si eram la ea, ne dezbracam, “luam twisterele” am zis amandoi, si intram in apa. Papa mai aventurier din fire se porneste pe “sondat�?, eu mai scund, in urma lui ma ingrijorez la fiecare pas care micsoreaza distanta dintre apa si capul prietenului meu. Ajungem la locul vizat ( fara riscuri din fericire ) avatii continua atacurile. Lanseta pregatita, pickup-ul dat peste cap, si doua imitatii cauciucate de pestisori pleaca in apele involburate de atacuri. Greutatea de 20gr era suficienta sa faca fata suvoiului, dar atacurile in suprafata impuneau o recuperare rapida. Varful Katanei se ridica deasupra capului, rulmentul galetului se invarte la maxim, tamburul face un dute-vino uimitor, si brusc totul se opreste, lanseta se indoaie, mainile fac un gest reflex, o smucitura scurta, firul se intinde in timp ce rezistenta opusa indica prezenta pestelui. Avatul spre deosebire de alti rapitori oboseste repede, incearca sa plece pe suvoi de cateva ori, moment in care un 0.25 il tine linistit, fara prea multi metri plecati de pe tambur, asta pentru avati pana in 3kg.
Pescuitul boala grea sau… “extreme fishing”?
De cele mai multe ori un avantaj il constituie observarea obiceiurilor avatilor, cum se hranesc, orele in functie de luminozitate si temperatura, locatia in functie de intensitatea suvoiului. Constatand ca avatii nostri rapeau intens la primele ore ale diminetii, aventurile noastre aveau acelasi fir (si nu monofilament). Ajunsi cu 30 de minute inainte ca soarele sa rasara, trebuia sa facem un maraton pana la locul de pescuit, diminetile cu ceata constituiau un deliciu pentru doi nebuni care erau in Olt inainte sa se crape de ziua. Am avut zile in care atacurile nu aveau loc in suprafata, dar ei erau acolo. Suvoiul trecea exact pe la picioarele noastre, cateodata trecand de brau pentru ca twisterele sa ajunga cat mai departe.
Totusi dupa atata munca rezultatele pot fi multumitoare:
Daca va imaginati ca apa mica este un impediment pentru un avat va inselati, prezenta suvoiului peste o insula de pietris reprezinta locul perfect pentru o ambuscada. Nu de putine ori avatii venind cu valul in spate si dorsala iesita din apa in locuri cu adancimi de 40 cm, am avut atacuri de la pesti trecuti de kil. Pescuind din apa am ramas surprins sa constat ca pot rapi chiar si la 5 m de tine, insa un astfel de atac face inteparea dificila, venind pe nepregatite.
Cand se hranesc frenetic poti avea parte chiar de situatii ciudate. Ma aflam tot asa chiar in mijlocul Oltului intr-o recuperare rapida, datorita suvoiului si a distantei mici (twisterul se apropiase de mine) naluca iese din apa, in spatele ei avatul iese cu jumatate de corp efectiv din apa, moment in care opresc mulinatul, twisterul cade in apa si brusc simt greutatea pestelui. In dreapta mea, Papa uimit dar si distrat de intamplare “l-ai lasat sa cada exact ca pe o lingura la stiuca”.
In final si cateva concluzii: Avatul trebuie cautat in locuri cu suvoi, de preferat unde apa formeaza vartejuri, pentru avat constituind un avantaj in naucirea obletilor. Prefera substratul tare, pietris, nisip sau eventual ciment (in zona hidrocentralelor). Cu toate ca are anumite arealuri, este posibil ca sa nu il gasim in aceleasi locuri unde am dat de el cu un an in urma. Prefer twisterul datorita costurilor reduse, mai ales la pescuitul pe fund unde agatatorile sunt nenumarate. Un alt avantaj il constituie greutatea, twisterele de 20gr fiind perfecte pentru a face lanseuri lungi. Am remarcat ca o amplasare a twisterului exact in locul unde rapesc rareste atacurile, fiind de preferat ca twisterul sa fie adus de la 5-10 metri de langa suvoi. Si inca un avantaj: am prins la recuperare rapida in suprafata si stiuca pe suvoi….sau sa fi fost un dezavantaj? (am ramas fara twister …cine s-ar fi gandit ca e cumatra acolo!!!). La final mai postez o poza cu un prieten care ne-a aparat de un urs ( cateodata pescuitul este riscant ) si cu inca unul care a atacat un twister.
Va doresc “Fir Intins” si sper ca observatiile mele sa va fie folositoare.
