Sa zambim putin : patanii la pescuit :)

[Adi G]

da, exista frana! insa mai exista si clestele patent!

[S.G. DRILL]

@S.G. uite-ti vulpea, nu-i mai place stiuca...

rusine patriciu
ai facut coalitie cu prietena mea ai antrenat-o la vanatoare de iepuri si acum nu ma mai baga in seama
ps tot la pestii mei o sa vina

[kingofbeasts]

Acu’ cateva zile in urma unei discutii telefonice cu un bun prieten pescar ma autoinvit sa-l insotesc la pescuit. Urma sa fie o partida scurta (de dupamiaza pana seara) in care aveam sa pescuiesc de pe mal (bine de pe mal e impropriu spus intrucat pescuiam din apa incaltat fiind incaltat cu cizme sold). Asteptand sa vina prietenul sa ma ia de acasa incerc sa-i gasesc cusurul unei mulinete care tocmai imi facuse ceva probleme cu o zi inainte . Fara sa-mi dau seama timpul trece si ma trezesc ca suna telefonul si trebuie sa plec desi nu mancasem nimic. Nu-i nimic, ma gindesc, cumpar un corn sau ceva pe drum si mananc cand ma intorc. Asta pentru ca graba in care se afla prietenul meu mi-ar fi atras ceva vorbe de duh mai ceva decat tunetele de afara daca as mai fi zabovit sa-mi iau ceva la pachet. In plus ma gandeam ca oricum aveam sa oprim in Selimbar sa-si ia el jucariile asa ca, aveam timp acolo sa gasesc un corn pe undeva. Aveam sa constat insa ca e usor de zis insa extreme de greu de facut . Ajungem in Selimbar si ii zic prietenului sa ma lase la alimentara din coltul strazii sa-mi iau ceva de mancare pana-si ia el cele necesare pescuitului , urmand sa ma recupereze tot de acolo la intoarcere avand in vedere ploaia torentiala care spala intens localitatea cu pricina. Asadar, cobor din masina, intru in alimentara, ma uit ce este , comand ce vreau si cand sa platesc deschid portofelul si instantaneu ma trec toate transpiratiile : cum avusesem treaba prin oras banii ramasesera in hainele „bune” iar portofelul meu continea doar cardul bancar (care avea si el propria poveste). Surprins in offseid de propria-mi neglijenta n-am ce face decat s-o dau cotita asa ca scot tacticos cardul si-l intind vanzatoarei . Uitasem sa va spun ca plecand in graba de acasa direct in hainele de pescuit cu perspectiva de a ma echipa cu cizmele la destinatie eram descheiat la bocanci, camasa nu era nici in pantaloni nici afara , diverse chestii atarnau pe toate gaicile pantalonilor iar pleata flutura in vant in timp ce mustata tinea umbra buzelor. Astea fiind zise imaginati-va ce figura a facut vanzatoarea alimentarei din coltul strazii unei comune de aproximativ 2000 de suflete, cand, tacticos, i-am intins cardul pentru a achita un corn simplu, o sana si 2 banane. Mai exact dupa ce s-a uitat de 2 ori la mine si de 2 ori la cardul intins imi spune cu ochii mari si senini: „Stiti, la noi nu se poate plati cu cardul! ”. Stiam, ca doar n-am vazut nici un POS in magazin (zic in sinea mea ), dar ce era sa fac , ca doar nu era sa cer pe datorie . Ca tot, intrasem in joc de acum, aparent total surprins intreb daca e vreun bancomat prin zona. Vanzatoarea amabila imi spune ca din cate stie ea nu sunt decat sus la Mall (asta fiind inainte de intrarea in comuna la mai bine de 500m in directia din care venisem). „Ok, atunci stornez comanda ” ii zic , dupa care imi iau la revedere si plec. Ies din magazin si pornesc spre urmatoarea alimentara , spre urmatorul magazin si tot asa spre centrul comunei in speranta gasirii unui bancomat sau unui magazin alimentar cu POS ca sa pot plati cu cardul. Intr-un final ajung la primarie , deja pe jumatate ud de acum unde dau buzna intr-un birou plin de oameni dupa ce bat zdravan la usa si afisand o privire inocenta, intreb unde pot gasi un bancomat . O doamna intre 2 varste imi da deja binecutoscutul raspuns „Sus la Mall” la al carui auz, exasperat fiind, intreb:
- Bine doamna da in vagauna asta nu i-a nimeni pensie sau salariu? Ca de cand le-au bagat astia fortat pe carduri pana si ultimu catun are un amarat de bancomat. Da, ia spuneti, vreun magazin alimentar la care sa pot plati si eu ceva de mancare cu cardu’ gasesc p-aici?
Dupa un inevitabil moment de tacere in care toti din birou incercau sa faca concurenta melcilor scotand ochii peste ochelari ,aceiasi doamna imi spune ca da si-mi da indicatiile necesare pentru a ajunge acolo. Multumesc respectuos, salut si plec. Mergand spre magazinul cu pricina imi vad reflexia intr-o vitrina si instantaneu ma umfla risul cand ma gandesc ce va fi (probabil) in mintile celor din birou . Scenarii de genul in care o ea spune „Saracu om, ce stii de cand o fi pe strazi flamand ” sau un el ii da replica „e vai mama lui da vrea sa plateasca cu cardul” ma fac sa rid „de nebun” pe strada astfel incat politaiul satului ma urmareste atent cu privirea (probabil incerca sa-si dea seama daca vorbesc pe handsfree la mobil sau is scapat de la vreun azil ) .
In fine ajung in final la magazinul tinta, de acum eram si udat bine de ploaie . Cand intru, 2 vanzatoare care mestereau ceva pe la casa de marcat incep sa-si dea coate cind ma vad. Ma fac ca nu observ, dau 2 ture prin tot magazinul fara sa zic nimic (bineinteles sub atenta supraveghere a celor 4 ochi si a catorva camere de luat vederi) dupa care ma opresc ostentativ in fata lor fara sa zic nimic. De acum , deja ma distra ideea de a juca rolul homeless-ului si imi facea o sadica placere ideea de a testa reactiile tuturor celor convinsi ca haina face pe om. Dupa un moment de nedumerire una din vanzatoare isi face curaj si ma intreaba ce doresc. Aflandu-ma in fata vitrinelor cu produse de patiserie si mezeluri, ma uit la ele, dupa care intreb senin vanzatoarea :
- Mancare aveti ?
Aceasta se uita la colega ei , se uita la vitrina se uita la mine si incepe a-mi enumera o lista-ntreaga. In timp ce-si spunea femeia poezia aratandu-mi prin vitrine, eu scormoneam de zor prin buzunare scotind monede de 5 si de 1 ban pe care incep sa le tot numar ca un copil necajit care a cam chiulit de la clasa I si urmatoarele (monedele erau alea de cupru pe care le colectionez ca-s bune de pus in spatele vechilor sigurante fuzibile) . Nu pot descrie in cuvinte modul in care se schimba mimica fetei celor 2 vanzatoare pe masura ce tot numaram cei aproape 2 lei din monede foarte mici insa, va asigur , ca foarte greu v-ati fi abtinut de la un ris nebun. Una peste alta, dupa ce-si termina tanti poezia ma uit la palma in care tineam maruntii apoi la ea si intreb :
- Se poate plati cu cardul?
-Da (imi raspunde ea deja mai mult decat mirata).
- Ok , atunci vreau si eu un sandvis cald si 2 banane.
- Bine, raspunde vanzatoarea si pleaca spre celalalt colt al magazinului pentru a-mi face sandvisul.
- Da cat costa? Intreb cand femeia era pe la jumatatea drumului?
- Pai sandvisul e atat … iar bananele trebuie sa le catarim mai intai.
- Pai atunci le catarim, zic, ca sa vad daca-mi ajung banii . Da ia spuneti, putem verifica daca merge cardul?
In momentul ala licarirea din ochii vanzatoarei imi spunea ca e pe punctul sa puna mina pe matura sa ma scoata afara din magazin (ceea ce probabil ar fi si facut daca n-as fi cerut mancare si daca n-as fi fost suficient de ud astfel incat sa-i inspir mila). In plus ma suna si prietenul meu care ma cauta disperat la coltul strazii in care ma lasase , anuntandu-ma ca vine sa ma ia. Asa ca fara sa mai intind coarda , adopt o privire mai normala si-un limbaj elevat si incep a-i explica femeii cum ca de fapt, am plecat la pescuit in graba si-n afara de mancare mi-am uitat si banii acasa avand doar cardul la mine, care si ala imi fusese schimbat doar cu o zi inainte si nu stiam daca e sau nu activ. Ii mai explic ca din cauza aia am cerut sa verifice cardul inainte de a face sandvisul , ca sa nu ramana cu acest produs cald uns cu maioneza si ketchup.
Femeia se relaxeaza imi face totalul de plata , scoate bonul, platesc frumos cu cardul , salut cu respect si plec. Pe drumul pana la malul Oltului, doar doua titluri imi veneau in minte in timp ce infulecam : „Print si cersetor” si „Doamna si vagabondul”. Totodata , o gramada de idei de farse mi se perindau prin gand dintre care unele, probabil, o sa aveti (ne)placerea sa le cititi in alte note.

[Belenyessy S]

Mancare aveti?

[anem]

ahahahahhah ... super faze si inteleg perfect situatia mai ales ca am fost de cateva ori in niste situatii relativ asemanatoare in care aveam de-a face cu persoane care erau de conceput ca haina sau aspectul fizic il face pe om ...

ps : si ceva de partida de dupa evenimentele astea ne spui? rezultate?

[D_ali]

...mah, "pacatos" mai esti...

[kingofbeasts]

ps : si ceva de partida de dupa evenimentele astea ne spui? rezultate?

Din pacate proverbul ala care zice ca "ziua buna de dimineata se cunoaste " s-a adeverit si de data asta mai exact n-am avut nici macar un atac desi plecasem chitit sa-mi iau revansa pentru 2 atacuri de somn ratate cu o seara inainte Nare rost sa mai zic ca-mi rapea somnu obletii intre picioare da nu vroia nici un bobler ca o sa-mi zica unii sa ma las de pescuit
Asa ca povestea cu "monstrul " se amana pentru unul din episoadele urmatoare
Totusi, vorba unui prieten, de multe ori farmecul pescuitului consta in drumul pana la si de la balta Ocazional chiar si in aventurile de pe balta cu o mai mica legatura directa cu driluri

[SVF]

"Farmecul" pescuitului inseamna uneori un individ cu barca verde care d'al draku lanseaza exact pe directia ta,cand el are de fapt tot raul la dispozitia lui.Sunt scarbit de disperatii astia,care daca vad ca cineva prinde pe directia aia,hop si el,nu conteaza ca astfel ii ingradeste ceiluilalt posibilitatea de a lansa.Pacat ca locul ala a inceput sa puta a nesimtire....daca individul nu citeste ce se scrie pe aici,sunt sigur ca o sa aibe grija prietenii sa-l anunte si poate sa-l mai si educe.

[luciag]

@SVF
“Farmecul" pescuitului inseamna uneori, cand stai si pescuiesti de ore bune pe un loc,
dintr-o barca verde, si vine un individ care intra in apa pana in locul unde tu lansezi voblerul, si lanseaza el la cativa metri de tine…si tot el e suparat si nemultumit si deranjat.Sunt satul si eu de pescari care cred ca anumite locuri de pescuit de pe ape publice sunt proprietate personala si numai ei au acces acolo, sau cand ei apar tu trebuie sa dispari sau sa lansezi pe alte”directii”.
Te-ai gandit ca in cazul acesta mirosul de nesimtire vine dinspre mal spre larg???

[SVF]

Nu e prima oara cand faci acelasi gest de NESIMTIRE.L-ai facut si anul trecut.Acum cand eu intram in apa tu erai mai in sus pe brat si pescuiai in cu totul alta parte.Apoi ti-au intrat si prietenii cu barcile si te-ai gandit sa le faci loc si lor si ai coborat spre mine...da-l incolo pe ala care nu avea posibilitatea sa lanseze decat pe directia aia.Tu erai important.Apoi l-ai agatzat pe cel care intrase in apa langa mine,imediat dupa ce el a prins un avatzel.Doar erai dispera,nu?...Apoi m-ai agatzat pe mine.Replica ta?:'am lansat inaintea ta".Vazand cata nesimtire ai,si tocmai ca eu nu consider ca nu mi-i se cuvine vreun loc, am ales sa ies si sa ma mut.Nu stiam cine esti,ti-am recunoscut doar prietenii.Insa trebuia sa te recunosc,sa mi-i te aduc aminte dar si din povestile altor amici care au patit-o la fel cu tine:NESIMTITUL cu barca verde.