Rubrica reparatii echipamente pescuit

[tdum]

În ultimele 2 săptămâni, am reparat vreo 35 de beţe, majoritatea cu pastile ale inelelor sărite/sparte, iar restul cu rupturi banale, despre care am mai discutat cu dv. şi nu mai merită pomenite. Azi au venit însă trei băieţi din zona mea, cu trei beţe rupte, dintre care, la două, sunt aspecte inedite ce merită menţionate, căci pot fi de folos.

Primul, este un băţ rupt de deasupra foregripului:


Ceea ce este important de menţionat, este executarea unui canal circular în pluta din proximitatea rupturii, cu scopul de a permite introducerea (îngroparea) unei bucşe care să îmbrace blancul ca un corset. Fără această bucşă, introducerea unui spigot în blanc, va duce la crăparea acestuia. În poza de mai jos bucşa este deja montată, însă nu am avut blitzul activat. sper să se vadă, am şi vopsit-o în roşu şi am lipit-o atât de blanc cât şi de plută:


Urmează confecţionarea unui spigot multistrat, prin introducerea (unul în altul) şi lipirea a mai multor segmente tubulare din fibră de grafit


Se unge cu adeziv atât interiorul cotorului cât şi exteriorul spigotului şi se îmbină presat:


Se procedează la fel şi cu partea din faţă şi gata reparaţia:


---------------------------------------------

Şi ultimul pe care îl voi repara pe ziua de azi, va fi un WFT Penzill, rupt la îmbinare:


Revin cu informaţii legate de modalitatea de reparare pe care o puteţi aplica în astfel de situaţii.

TDum. Rew.

[tdum]

Astăzi e una din zilele în care am avut spor, inspiraţie, intuiţie şi am pus mâna din prima exact pe materialele care mi-au fost necesare şi ca atare la acest ultim băţ am scos un timp de execuţie foarte bun şi vedem împreună cum putem rezolva rapid şi eficient un băţ (cel din poza anterioară) cu cotorul rupt la îmbinarea cu tronsonul de vârf, fără a utiliza de această data pânză de carbon şi răşini sau epoxi. Garanţie lifetime.

Pentru început trebuie demontat dopul din cotor pentru a introduce spigotul pe care îl vom confecţiona şi care va avea o conicitate exterioară identică cu cea a interiorului blancului. Pentru aceasta trebuie încălzit cu o torţă centrul miezului metalic din aluminiu, ca să cedeze lipitura:


Confecţionăm din 3 tuburi de carbon (ascuţite la capete) un spigot multistrat şi un manşon tot din tub de carbon, pentru încorsetare exterioară:


Se montează prin introducerea prin cotor spigotul construit din cele trei tuburi suprapuse:


Se pune adeziv pe spigot şi se montează pe el şi bucata de îmbinare ruptă:


Se montează prin lipire şi ,,corsetul exterior" :


Se acoperă totul cu un matisaj:


Se impregnează cu superglue matisajul, iar după uscare se şmirgluieşte (fin):


Se lăcuieşte cu un lac cu uscare rapidă (nitrolac):


Final. O.K. Garantat nu se mai rupe:


Ca sursă pentru tuburile din carbon, poate fi sacrificată o vargă de 3m, din care vom obţine toate cotele necesare.

Să fie de folos.

TDum. Rew.

[tdum]

În sprijinul dv. stimaţi colegi de forum, postez informaţii referitoare la anumite reparaţii, care v-ar putea fi de folos la nevoie pentru a vă soluţiona unele din probleme. Astăzi, discuţia va fi tot despre repararea unor beţe rupte.

Cunoaşteţi acel model constructiv de beţe telescopice la care pe tronsonul de vârf există un inel culisant? Despre unul din acelea va fi vorba în cele ce urmează. Băţul s-a rupt în dreptul zonei de fixare/blocare a inelului culisant. A rămas întreg cam trei sferturi din tronsonul de vârf. Un sfert s-a pierdut împreună cu inelul de vârf şi inelul culisant :


Proprietarul a hotărât că vrea o reparaţie fără inel culisant, păstrând bucata originală din tronsonul rupt, în care să introducem un alt tronson de vârf, iar băţul având în final un tronson în plus faţă de echiparea de fabrică. Deci, vor fi necesare un inel matisabil şi un inel de vârf, o bucată de tronson de vârf, aţă de matisaj, lac, două bucăţi de tronson pentru întăriturile de capete de tronsoane şi adeziv.

Întotdeauna, cănd costruim capete de tronsoane, trebuie să acordăm atenţie consolidării acestora. Astfel, pentru bucata rămasă am construit un tub de încorsetare exterioară, conic la un capăt şi care va fi lipit pe capătul tronsonului respectiv. Pe acesta va fi matisat inelul şi nu va exista riscul deformării tronsonului sub presiunea exercitată de matisaj prin talpa inelului :


Deasemenea în interiorul noului tronson de vârf este necesară introducerea unei bucăţi de tronson cu vârful ascuţit, tot în scop de consolidare, pentru a oferi suport suplimentar la încovoiere bazei tronsonului de vârf în zona de trecere de la tronsonul gros la cel subţire de vârf. Desigur se va şi lipi cu adeziv:


Urmează matisarea inelului pe suportul construit anterior, lipirea inelului de vârf şi executarea unui matisaj sub acest inel de vârf:


De reţinut, din această postare, este importanţa consolidării capetelor de tronsoane, atunci când se intervine reparator asupra lor, sau când se construiesc de noi.

-----------------------------------------------

Urmează repararea unui băţ rupt în timpul drilului de obosire a peştelui. Ca şi în alte situaţii, matisarea prea strânsă a inelului direct pe blanc, fără un matisaj prealabil de protecţie a blancului, a creat punctul de rupere. Acesta este:


Să vedem care care sunt paşii de urmat spre reparaţia cu caracter ,,life time".

Se extrage inelul de sub matisaj şi se readuce la forma corectă şi se curăţă cele două capete rezultate din ruptură:


Se construieşte un spigot interior multistrat, cu capetele rotunjite. E important ca la capete să nu rămână la forma rezultată după tăiere, ci să fie rotunjite muchiile, pentru a nu crea punct de rupere la încovoierea în sarcină:


Se introduce spigotul şi se lipeşte împreună cu cele două bucăţi. Se umplu cu adeziv şi pulbere de carbon eventualele spaţii libere şi se şmirgluieşte toată suprafaţa:


Se execută apoi încorsetarea exterioară, care va fi acoperită şi cu un matisaj executat foarte strâns. Acest corset poate fi executat din ,,pânză" din fibră de grafit sau de sticlă impregnată cu adeziv sau cu răşini epoxi. Rolul acestui corset exterior nu este doar de suport la încovoiere, ci mai ales de a nu permite celor două bucăţi rezultate din ruptură să se mai depărteze vreodată. Ele vor rămâne astfel unite deasupra spigotului:


Urmează montarea inelului şi operaţiunile de finisare.


Dacă la nevoie parcurgeţi acest faze ale reparaţiei, la final veţi avea garanţia unei reparaţii bine făcute, care nu va ceda sub nici o formă. Să fie de folos!

TDum. Rew.

[tdum]

Dacă pentru unii constructori, etanşarea interiorului mulinetelor reprezintă una din priorităţi, pentru alţii, acest aspect nu constituie o preocupare. În poza de mai jos (cu o mulinetă Daiwa Procaster 2000A), se vede că au acces în mulinetă pe sub masca din coada mulinetei chiar şi particule mai grosiere, nu doar apa:


Lucrurile nu stau mai bine nici în partea de sus a acestui Procaster A. Apa pătrunde fără prea mari probleme la rulmentul de antiretur şi asta nu ar fi o problemă dacă acest rulment nu ar rugini, ceea ce nu se întâmpla la vechiul Procaster X !!! (care era mai ieftin şi avea 11 rulmenţi).

După tratamentul cu spray DW40, rolele arătau neatinse de rugină însă cămaşa interioară era marcată profund de rugină:


Dacă ajungeţi într-o astfel de situaţie, trebuie neapărat lustruită suprafaţa exterioară a cămăşii interioare, ca să dispară zgomotul produs din contactul cu rolele. Eu am ales în acest scop să folosesc maşina de găurit, în care am prins un suport din lemn pe care am introdus forţat cămaşa rulmentului A.R. şi apoi utilizând şmirghel foarte fin, hârtie şi pastă abrazivă am lustruit suprafaţa de rulare a cămăşii:


La verificarea ulterioară, rezultatul reparaţiei a fost mulţumitor. Funcţionarea a devenit din nou silenţioasă. Ceea ce nu poate fi însă mulţumitor, este faptul că incidentul se poate repeta dacă mulineta ia din nou apă şi ,,stă pe tuşă" două săptămâni ca data trecută şi rugineşte din nou. Deja rugina în unele din noile modele de la Daiwa a devenit o rutină. Şi nu doar în cele mai ieftine. Săptămâna trecută am văzut trei, săptămâna asta două, iar per total, cred că peste sută...

Chiar şi o analiză superficială, dezvăluie amănunte care trădează abordarea tehnică/economică nesănătoasă a acestui mare producător de mulinete. Astfel, dacă privim puţin în urmă la vechiul Procaster X, observăm la interior o mare asemănare a sistemului antitorsiune cu cel da la Certatele din aceeaşi perioadă, respectiv echiparea cu rulment a sprijinului antitorsiune, pentru înlocui frecarea cu rostogolirea (o metodă inteligentă). La noul Procaster A, ca şi la noul Certate monococă, acel rulment din antitorsiune a dispărut. Acest aspect e un mare regres şi cel puţin la mulineta din pozele de mai sus, patina era deja consumată parţial din cauza frecărilor produse în sarcină în lipsa rulmentului.

Despre calitatea materialelor şi ponderea plasticului în defavoarea metalului în noile mulinete ale acestui producător, nu mai are rost să pomenesc. Dar sunt frumoase. Nu?

TDum. Rew.

[tdum]

În cele ce urmează, voi aminti două detalii ale operaţiunilor de întreţinere, pe care nu cred că le-am menţionat până acum, dar care pot fi utile. Astfel, atunci când curăţăm de unsoare componentele mulinetei, nu trebuie neglijate orificiile filetate în care se vor monta şuruburile capacului de carter, care se vor asigura şi cu vopsea (antidestrângere) pe filet.


Un alt aspect. La mulinetele echipate cu manivele cu ax hexagonal care strabate angrenajul, este bine să ne asigurăm că rulmenţii se pot introduce şi scoate uşor de pe cei doi butuci ai angrenajului (stânga/dreapta), fiindcă am întîlnit adesea la mulinetele forţate excesiv ca hexagonul axului manivelei să umfle butucii şi rulmenţii să nu mai poată fi extraşi de pe aceştia. Aşa fost şi în cazul mulinetei din pozele acestea şi a fost o mare provocare extragerea rulmentului din dreapta, pentru a putea fi demontat angrenajul. A fost necesară prelucrarea prin aşchiere (cu multe precauţiuni) a butucului, montat fiind pe mulinetă şi după multe încercări am reuşit să-l extrag şi să scot angrenajul. Am folosit apoi şmirghel ca să-l aduc la cota corectă, ca să nu mai apară probleme la servisările ulterioare.


Mulineta e o Daiwa Caldia 2000X, din 2008 ale cărei componente nu ruginesc precum cele ale mulinetei din postarea anterioară şi a fost cumpărată de pe forum de un amic reşiţean, Ca de obicei, când cumpără câte ceva, a adus-o la mine şi am constatat că lipseau mai multe piese şi avea o groază de defecte:
-Articulaţia pickupului foarte uzată.
-Antireturul defect.
-Lipsă şaibele originale înălţătoare de sub tambur.
-Lipsă siguranţa hexagonală de pe axul tamburului.
-Şuruburile dezasigurate (aveau vaselină în loc de vopsea pe filet)
-Rotorul aşezat peste 4 şaibe care nu erau necesare şi nu erau din această mulinetă.
-O şaibă groasă montată fără nici un rost (din cauza diametrului mic) pe butucul pinionului, între acesta şi rulment. Nu acţiona ca distanţier ci doar ca lest.
-Depănarea firului foarte proastă.
-Orificiul rectangular din discul/platou deformat din cauza unor solicitări extreme.
-Jocuri şi un început de ronţăială.
-Arcul de susţinere a pârghiei ,,Z" din aripa de rotor rupt şi instalat greşit.
-Declanşarea automată a pickupului defectă.
-Multă multă vaselină (carterul plin)
-Pinionul principal/conducător deformat în zona rulmenţilor de sprijin tot din cauza suprasolicitărilor în sarcină.
-Discurile de frânare tasate excesiv.
-Siguranţa ce asigură discurile de frânare lipsă.
-A fost prezentată ca având montat rulment la galet şi s-a dovedit că nu era aşa. era echipată cu dotarea de fabrică cu bucşă din bronz şi bucşă din taflon.
-Alte probleme mai mărunte pe care nu le mai pomenesc.

Cel mai urât dintre toate aspectele, mi s-a părut faptul că vânzătorul a spus că mulineta e ok, că fost servisată de colegul nostru de forum, respectabilul ,,Edi curiosul" Mi-au ajuns pe mâini în decursul anilor zeci de mulinete servisate de dl. Eduard, aşa că pot să-i recunosc metodologia de lucru. Pot să afirm cu siguranţă că această mulinetă nu a fost niciodată la dl. Edi, fiindcă nu avea nici măcar marcajele făcute pe pinioane.

TDum. Rew.

[tdum]

O mică erată la fraza:

-O şaibă groasă montată fără nici un rost (din cauza diametrului mic) pe butucul pinionului, între acesta şi rulment. Nu acţiona ca distanţier ci doar ca lest.

Şaiba era montată între rulment şi capacul carterului. Şaiba, deşi groasă, fiind însă cu diametru foarte mic, nu se sprijinea deloc pe capac, fiindcă acesta are orificiul mare. Deci flendărea doar fără rost pe butuc.

Am rezolvat toate problemele de mai sus în totalitate. Mulineta funcţionează foarte bine acum, însă mi-a luat enorm de mult timp să identific cotele corecte ale fiecărui distanţier ce fusese mutat sau înlocuit, să confecţionez piesele lipsă sau necesare şi să le repar pe cele defecte. Mi-e groază să lucrez după cei care nu ştiu ce fac, dar fac...

N-am mai descris operaţiunile de remediere, fiindcă sunt toate descrise şi discutate amănunţit în paginile anterioare ale acestui topic şi am decis să nu mai postez repetitiv.

Acum mă confrunt cu o mulinetă cu talpa ruptă parţial. Revin cu informaţii despre reparaţie. E noutate şi poate fi de folos.

TDum. Rew.

[tdum]

Aceasta este problema. Talpa deteriorată:


În cele ce urmează vedem ce putem face într-o astfel de situaţie, pentru a abţine o reparaţie garantat rezistentă şi relativ aspectuoasă.

Luăm un mulaj/tipar după jumătatea intactă folosind o bucată de hârtie:


Debităm din tablă de 0,4-0,5mm o bucată ceva mai mare decât tiparul. E cea de deasupra tiparului:


Îndoim bucata de tablă după talpa mulinetei:


Pilim din talpa ruptă 0,5mm, ca să facem loc (să îngropăm) grosimea tablei de reparaţie:


Răsfrângem marginile peste talpă:


Din lateral deja arată aşa:


Facem două tăieturi şi îndoim partea centrală pt a dubla grosimea:


Eliminăm cele două margini din capăt:


Facem o probă de potrivire pe o mandrină:


Cositorim şi astfel consolidăm capătul noii tălpi:


Montăm şi un şurub de fixare:


Lipim şi cu adeziv. Protejăm cu o pungă mulineta şi suprapunem apoi straturi de adeziv şi pulbere/pilitură:


Şmirgluim adausul de adeziv şi pulbere până ce se elimină surplusul:


Vopsim partea construită:


Montăm manivela şi tamburul. Reparaţia stă ,,în picioare"la propriu şi la figurat:


Poate că un tinichigiu, sau cineva mai tânăr o făcea mai bine. Eu am procedat cum m-a dus capul şi cum m-au ajutat mâinile şi vederea şi la nevoie, puteţi să procedaţi la fel. Vă garantez că rezistă şi doar un ochi atent va descoperi că s-a muncit la această mulinetă după ce a fost construită.

A mai reparat cineva ceva asemănător? Aş fi curios de alte metode pe care să le aplic, dacă sunt mai rezistente şi mai frumoase decât aceasta.

Pănâ atunci, să fie de folos aceste informaţii, pe care vi le ofer cu drag.

TDum. Rew.

[DEM]

Multumim,nici intr-o mie de ani nu mi-ar fi trecut prin cap ca se poate rezolva asa ceva

[stefanflorin]

genial!

[tdum]

@ ,,DEM" & ,,stefanflorin" Va multumesc pt. aprecieri si va urez sa nu ajungeti niciodata sa aveti nevoie sa aplicati reparatiile de pe acest topic.

Cand am initiat acest topic, sincer, m-am asteptat la o multime de postari din partea multor colegi de forum, care sa ofere solutii utile si informatii celor aflati in impas. N-a fost asa. Foarte putini s-au alaturat initiativei mele si imi pare rau fiindca exista cu siguranta baieti priceputi, dar care tin pentru ei ceea ce stiu. Asta ma face sa ma intreb daca e bine ceea ce fac si sa postez oarecum stingher. Ceea ce ma face sa merg totusi mai departe, este dorinta de a impartasi informatii, dar mai ales feedbackul de la dv. care imi confirma ca nu activez degeaba.

In cele ce urmeaza, am sa va prezint un caz cu care m-am confruntat ieri, de reparatie inedita, (diferita oarecum de cele de pana acum) a unui bat Fox Rage H Spin / 270cm / 30-100g. Noutatea consta in faptul ca la acest bat, s-a si pierdut un fragment din zona rupta. Am hotarat sa transform intr-un avantaj acest fapt si reparatia sa fie una simplificata, fara panza de carbon si epoxi (corset extern). Va fi necesara confectionarea unui segment (fragmentul lipsa). Acest mic segment confectionat va fi elementul de legatura, care va fi ulterior prins sub un matisaj si nu va mai permite celor doua bucati de bat sa se departeze si le va mentine deasupra spigotului. vom vedea. Acesta este batul rupt:


Este suficient sa privim mai indeaproape ruptura si ne dam seama imediat ce s-a intamplat. Faptul ca piciorul inelului de sub ruptura este indoit, ne spune ca acesta a preluat sarcina dupa ruperea varfului, deci ruptura s-a produs in timpul pescuitului, acesta fiind doar efectul. Cauza care a produs efectul respectiv, este alaturarea in timpul transportului a celor doua tronsoane si presarea inelului cel mare pe sectiunea subtire de varf a celuilalt tronson, lucru care l-a marcat si a produs ruptura ulterioara in timpul pescuitului. Se vede mai jos si portiunea care s-a pierdut:


Vedem impreuna in continuare, pas cu pas ce presupune reparatia de aceasta data. Primul pas, este demontarea si corectia formei inelului si curatarea vopselei si a grundului de pe zona de reparat, ca sa ne putem conecta direct pe fibra de grafit:


Confectionam apoi din segmente inegale tubulare de grafit (debitate dintr-un varf de varga de ex.) un spigot multistrat, ascutit la capete. La exterior vine tubul cel mai lung, la interior cel mijlociu iar in interior cel mai scurt. Toate cu capetele ascutite, ca sa permita flexarea si obtinerea unei reparatii elastice fara risc de rupere pe capatul de spigot:


Dupa ce introducem spigotul, aliniem cele doua segmente de unit si le lipim, dupa care confectionam la masura bucata de tub lipsa/pierduta cu care venim si o lipim si pe aceasta deasupra in spatiul gol in care trebuie sa se potriveasca perfect:


Deasupra segmentului (fragmentului) de completare pe care l-am lipit anterior si care a fost si smirgheluit se lipeste o fascie foarte subtire din grafit, cu o lungime mai mare decat cea a segmentului respectiv, astfel incat sa-i depaseasca capetele si sa ne conectam la cele doua bucati ale tronsonului rupt si sa nu mai avem plan de separare de (ruptura) la suprafata.


Tot o fascie subtire, dar mult mai scurta, vom lipi si pe partea opusa, tot spre a uni cele doua bucati de reparat si a elimina planul de separatie de la suprafata:


Se pune adeziv de jur imprejurul fasciei lungi si dupa uscare se smirgeluieste ,,pierdut"


La fel si pe partea opusa, unde am lipit o fascie mai scurta:


Executam apoi cu ata subtire un matisaj foarte bine strans pe toata lungimea reparatiei:


Impregnam cu adeziv matisajul, si dupa uscare, il smirgheluim, il vopsim in negru la culoarea blancului si il acoperim cu un lac cu uscare rapida , pentru luciu:


Remontam inelul exact pe pozitia pe care a fost. Adica, dam trei-patru spire de matisaj, apoi punem inelul si il prindem cu restul spirelor pana la acoperirea totala a talpii piciorului si continuam cu inca trei-patru spire, apoi lacuim matisajul:


La final, urmeaza probele de lucru si rezistenta, din care, prima si cea mai simpla este cea de incovoiere, ca sa verificam daca se indoaie si pe reparatie:


Pe urma, restul de probe se face in aer liber, cu batul montat si firul trecut prin inele. A fost ok. Garantie pe viata, daca se respecta aceasta procedura de reparatie.

Ineditul de aceasta data a fost:

- Obtinerea unei reparatii slim (suple), elastice si in acelasi timp rezistente in timp.
- Lipsa incorsetarii totale externe asa ca la alte reparatii pe care le-am discutat anterior. Deci, nu este nevoie de panza de carbon si de epoxi bicomponente.
- Utilizarea de materiale banale si la indemana oricui doreste sa se implice intr-o astfel de operatiune. Ata, superglue, lac incolor, tuburi din carbon de la o varga donatoare sacrificata.
- Scule banale. Bomfaier, smirghel (glasspapier), cutit. Nu a necesitat nici macar aparat de rotit pentru matisare si lacuire.

Timp mediu de lucru (include si timpii de uscare adeziv/lac) 3-4 ore.

Sa fie la folos la nevoie!

TDum. Rew.