Probabil nu se va ajunge niciodată la o concluzie unanim acceptată. Vor fi numai păreri, opinii, luări de poziţie mai mult sau mai puţin sincere.
Aşa că, încă o părere, fără pretenţie de adevăr absolut, n-are ce să strice !
Legal: Dacă pescuitul se face cu permis valabil, în perioade şi zone admise pentru pescuit, nu sunt probleme. Dacă este vorba de dimensiuni şi cantităţi acceptate de lege, din specii care nu sunt ocrotite, nu sunt probleme.
Moral: Dacă se reţine un peşte sau doi, pentru consumul propriu, nu văd unde-i imoralitatea. Dar reţinerea câtorva peşti, în limita legii, este un drept, nu o obligaţie. Exercitarea acestui drept ţine de opţiunea personală, de gusturi, de educaţie, de conştiinţă etc. A căra peşte acasă, doar de dragul de a umple lada frigorifică sau pentru a te făli faţă de prieteni, vecini, neamuri, etc., este o prostie, care se învecinează cu mârlănia. Dar şi eliberarea unui crap de Dunăre de 3 kg, în condiţiile în care pofteşti la o saramură, este o alegere la fel de idioată. Ce faci în situaţia asta, rabzi, te duci la magazin şi cumperi un crap de crescătorie, burduşit de hormoni şi mirosind a mortăciune?
Trăim într-o ţară unde peştele, inclusiv cel de apă dulce, este un aliment apreciat, iar diferenţele de calităţi gastronomice între peştele sălbatic şi cel de acvacultură sunt evidente.
Pentru mine este uşor, pentru că peştele, de orice fel, se află la coada preferinţelor gastronomice, dar am prieteni care sunt înnebuniţi după peşte.
Credeţi că am să-i conving vreodată să elibereze caraşii de Dunăre, apoi să se oprească la magazin şi să cumpere caras de crescătorie, pentru o prăjeală ?
Eu cred că nu !
) condamna dur pe cei care abia acum incep sa inteleaga ideea si mai baga cate un peste la traista ...Uitand binenteles ca acum cativa ani si ei mai carau cate un strapazan acasa ...Chiar si de pe la Dunare 
