Răspunsul la problemele LRS sunt simple, dar nimeni nu vrea să le rostească. Totul pleacă de la modul cum s-a constituit LRS, ca federație, fără să fie întradevăr federație. Pentru cine îi citește statutul la cap. Scopul si Obiectivele LRS, o să constate, fără a fi mare filozof, că aceste atribuții sunt atribuite prin lege federațiilor sportive naționale(art. 37 din L.69/2000). Nebeneficiind de drepturile și statutul de interes național și de utilitate publică ale unei federații sportive, LRS trebuie să bage mâna în jeb pentru a se face că organizează pescuitul sportiv, chiar și pe o singură probă sportivă cum ar fi spinningul. Ar trebui analizat cum se stabilesc pistele de competiții și pe ce criterii. Dacă ar fi federație sportivă, ar beneficia de prevederile art. 82 din Legea nr. 69/2000 care spune nici mai mult nici mai puțin că accesul pe luciul de apă pentru pregătire și competiții este cu prioritate și gratuit. O simplă socoteală făcută prin bilanțul LRS (aflat pe web site-ul ministerului de finanțe, se constată că cele mai mari sume cheltuite (sute de milioane) se plătesc pentru achitarea taxelor pentru băți, deși acestea sunt ape publice, unele concesionate de privați, dar la care structurile sportive recunoscute au accesul gratuit potrivit legii sportului. Las la o parte banii plătiți la niște asociații (pentru prestări servicii
) pentru arbitraj. De ce nu este în stare să-și facă propriu corp de arbitraj? Pentru că acest lucru este atributul federației sportive naționale.
Astea sunt problemele reale ale LRS și de aceea susțin că această structură (făcută cu forcepsul) nu are șanse să reziste. Ce va face după autorizarea FRPS? Văd că acest lucru nu este luat în calcul de către nimeni, deși ar fi trebuit luat în calcul prioritar și să fi răspuns (cluburile) invitațiilor făcute la constituirea federației.
O altă problemă, observată de către orice persoană care a urmărit acest fenomen, este continua bălăcăreală și luptele intestine din interiorul LRS. Lipsa unei strategii coerente (elaborarea acesteia este prinsă în statutul LRS, deși este atributul federației sportive naționale
) este cea care a dus la disoluția LRS (disoluție care după părerea mea este iremediabilă). Respectarea regulamentelor (multe inexistente, conform legii pentru o structură sportivă recunoscută) a creat această stare de debandadă recunoscută de toată lumea. Darea cu presupusul a oricărui neavenit, duce în derizoriu și face inaplicabilă orice hotărâre a Adunării generale, singura autoritate de decizie și control pentru orice persoană juridică de drept privat. Punctul meu de vedere, având în vedere observațiile de mai sus, este că LRS este într-o fundătură din care nu mai poate ieși. Decizia este acum în mâinile cluburilor sportive (majoritatea covârșitoare recunoscute și autorizate ca structuri sportive ) care trebuie să se decidă în ce direcție trebuie să meargă. Acolo unde legea sportului prin art. 24 le trimite pentru a participa la competițiile sportive oficiale, sau să continue această lambadă care va duce la desființarea lor. Decizia le aparține și și-o pot exprima la proxima adunare generală. Sunt convins că, în marea lor majoritate, sunt convinse de precizările de mai sus.
Succes!
