Interviu incendiar despre limba romana !

[geppetto]

ce-o mai face bradypus? n-a mai dat nici un semn de ceva timp... .

A, ok, m-am l?murit acum cine sunt „noi”.

[semlecangheorghe]

,,,,,Sa nu ma uiti, daca m-or bana,,,,,,

Nu sa poate sa fie soarta asa da cruda cu mine, io de cine mai rad??

[geppetto]

A?a, unde r?m?sesem?



Scrisoare deschis?,

Pe marginea celui de-al XI-lea Congres Interna?ional al Dacologiei – Malus Dacus,

Alba Iulia, 28-29 mai 2010

Despre activitatea Societ??ii cu nume apocaliptic, Dacia Revival International, se ?tiu multe, ca ?i despre artizanii s?i, în frunte cu Napoleon S?vescu. Nici nu am avea cum altfel, întrucât periodic suntem bombarda?i, prin emisiuni gen Na?ul ?i Dan Diaconescu în direct, sau prin publica?ii distribuite la chio?curile de ziare, cu istorii revan?arde, menite a “aduce lumin?” asupra “adev?ratei noastre istorii”. Diver?i “speciali?ti”, în fapt ingineri, generali în rezerv? ?i profesori de matematic? se erijeaz? în iluminatorii patriei ?i p?str?torii “adev?rului istoric”. Cum ar trebui s? ne sim?im noi ceilal?i, istoricii profesioni?ti, noi cei ce profes?m falsul? Cei care am absolvit o facultate în care am îngurgitat informa?ii false, am predat prin ?coli ?i universit??i falsuri ?tiin?ifice, ne-am ?lefuit lucrul cu falsul în masterate ?i am transpirat ani de zile, am strâns cureaua, c?ci ?tiin?a cere sacrificii, scotocind prin arhive ?i documente, am petrecut zile ?i nop?i citind pentru a ne defini o viziune istoric? în concordan?? cu spa?iile istoriografice avansate, totul pentru a duce la bun sfâr?it doctorate în istorii false?

În 10, 20, poate 30 de ani, via?a noastr? s-a exprimat printre cuno?tin?e istorice, descoperiri arheologice, relicve, documente pe care am încercat s? le interpret?m a?a cum ne dicteaz? standardele profesionale ?i experien?a pentru a reface universul unor epoci apuse. Deloc pl?cut este atunci când ni?te neica nimeni pe t?râmul expresiei istorice, ni?te diletan?i ce nici m?car nu î?i con?tientizeaz? condi?ia, apar cu asemenea complexe de superioritate, de dumnezei ai „adev?rului istoric”, trimi?ându-ne la col?ul ru?inii pe noi ce conjug?m „falsul”. În linii mari, a?a-zisa „istorie adev?rat?” a acestor corifei ai luminii se cl?de?te pe un pretins patriotism (c?ruia îi vedem ?i p?r?ile bune) împins la extrem, pe credin?a c? noi românii, daci sau ce om fi noi, suntem buricul p?mântului, civilizatorii universului ?i p?str?torii luminii vie?ii, mor?ii ?i reînvierii, ?i, nu în ultimul rând, pe raportarea antagonic? la istoricii adev?ra?i, fideli profesionalismului pe care ?tiin?a c?reia i s-au dedicat îl impune. Acei istorici care interpreteaz? izvorul istoric pân? la epuizare, atunci când situa?ia o cere, dar care nu încep dup? aceea cu „argumente logice”, în fapt ni?te specula?ii aberante unde „dacologii” no?tri se simt atât de în largul lor...

Re?eta secret?

Re?eta domniilor lor este simpl?: X profesor universitar din America (deci nu de oriunde), doctor în trei domenii, personalitate giga-celebr? de care nu a auzit nimeni în afara acestui cerc al „ini?ia?ilor” g?se?te la el în pivni?? un codex con?inând 142 de enigme ?i 7102 caractere grafice. Un alt mega-specialist, din Fran?a (nici el de ici, de colo), str?-str?nepotul lui Champollion, îl traduce, rezultând de aici o turnur? de 180 de grade a tot ceea ce am înv??at noi, ignoran?ii, de la p?rin?i, profesori, societate, bibilografii ?i din experien?a proprie. Civilizarea lumii a pornit de pe plaiuri carpatice, str?mo?ii no?tri, pelasgii (!), i-au înv??at de locuitorii Italiei s? umble în dou? picioare, s? vorbeasc? ?i s? scrie (probabil ?i s? fac? dragoste); din p?cate i-au înv??at ?i s? ?in? sabia în mân?, astfel c?, mii de ani mai târziu, urma?ii celor înv??a?i, în loc s? fie pururea recunosc?tori, au pornit r?zboi tic?los de jaf ?i cotropire împotriva urma?ilor profesorilor lor, urma?i care între timp au uitat s? scrie. Ba nu, nu au uitat, dar aveau un tabu legat de scriere! De unde ?tim c? aveau un tabu? Cum de unde, pe baza unor deduc?ii logice! Demonstra?i c? nu e a?a!

În linii mari, la baza acestei “paradigme” st? teoria lui Nicolae Densu?ianu, a?a cum e expus? ea în Dacia preistoric? (1913), despre puterea, inteligen?a, for?a ?i abnega?ia locuitorilor plaiurilor mioritice de dinainte de Miori??, adic? din vremea “ante-istoric?”, poate imediat “post-edenic?”. Peste aceasta s-au mulat alte scrieri istorice pl?m?dite în regim de revela?ie, complexe de superioritate na?ional? din vremurile epocii de aur ?i expectora?ii ale unor curioase frustr?ri ale prezentului. Dac? în privin?a “produselor istoriografice” ale deceniilor trecute g?sim ?i argumente pentru a le în?elege ?i a le discuta ast?zi sine ira et studio (dac? e s? folosim o expresie dac?), în privin?a unor elucubra?ii ale contemporaneit??ii nu mai putem fi la fel de îngaduitori!

Istoria dacologilor

S? spicuim, spre edificare, din activitatea structurilor dacologice din ultimii ani: în anul 1999 ia fiin??, la New York (pelasgii au dus civiliza?ia ?i acolo), Dacia Revival International Society, cu pre?edinte ?i fondator în persoana Dr Napoleon S?vescu. Scopul societ??ii este ferm declarat ?i serve?te ca pavaz? ?i c?l?uz? adep?ilor dacomaniei: “a readuce în drepturile ei adev?rata istorie a poporului daco-roman”. La congresele care s-au succedat an de an, ?inute de obicei la Hotel Intercontinental în Bucure?ti, c? vremurile sunt vitrege, s-a fundamentat ideea c? românii, de?i au salarii proaste, o ?ar? bogat?-s?rac? de trebuie s? culeag? c?p?uni ?i usturoi în Spania ?i s? ?tearg? la fund b?trânii Occidentului decadent pentru a men?ine economia României pe linie de plutire, ace?ti români pot sta lini?ti?i de acum încolo pentru c? sunt cea dintâi structur? etnic? din lume, la toate capitolele existente ?i non-existente. S-au lansat c?r?i precum “Noi nu suntem urma?ii Romei”, “Istoria adev?rului istoric”, documentare, reviste, site-uri de internet, piese muzicale precum “Imnul Dacic”, “Mar? Dacic”, “Imnul tinerilor daci”, “Nu uita c? tu e?ti dac”, “Malus Dacus e cu noi” ?i s-au revolu?ionat, adânc ?i etern, cuno?tin?ele trecutului, cu tezaure documentare pierdute ?i reg?site precum Codex Rahonczi, ori s-au lansat televiziuni ca Dacia TV, evident, tot în noul centru al Pelasgiei, tocmai la New York!

Pân? la urm?, produsele pe band? rulant? ale acestei societ??i revolu?ionare nu ne deranjeaz? atât de mult, ?inând cont c? tr?im într-o lume liber?, guvernat? dup? regulile pie?ei. Recunoa?tem, suntem invidio?i atunci când muncim 5 ani la o carte ?i vindem 200 de exemplare în doi ani, în timp ce o carte scris? sub revela?ie de un purt?tor al “adev?rului istoric” se vinde în 200.000 într-o s?pt?mân?, iar femeia de la chio?cul de ziare din col?, acolo unde se distribuie respectiva carte, are n rug?min?i pe r?boj de a p?stra un exemplar, înc? de dinaintea apari?iei, pentru cet??eni înfl?c?ra?i care vor s? cunoasc? “adev?rul”. Suntem invidio?i ?i pentru c? atunci când cineva deschide internetul ?i caut? informa?ii despre daci, rezultatele “gug?lite” sunt în propor?ie covâr?itoare dacomaniace. Recunoa?tem! Pân? la urma lucrurile acestea nu ne deranjeaz? atât de tare. Este ?i vina noastr?, a istoricilor profesioni?ti, c? nu lu?m atitudine. Mul?i oameni cu biblioteci în spate, cu sute de studii ?tiin?ifice publicate, istorici pur-sânge de calibru, se mul?umesc în a strâmba din nas la contactul cu diletan?ii “dacologi” sau a trece cu indiferen?? peste manifest?rile acestei lumi paralele.

Congres la Alba Iulia

Nu ne deranjeaz? nici c? al XI-lea Congres Interna?ional (sic! – am fi curio?i s? ?tim ce în?eleg organizatorii prin acest termen, pentru c? participarea a doi români pleca?i în SUA nu îl face interna?ional dup? ?tiin?a noastr?) de Dacologie s-a ?inut în premiera în ora?ul nostru, la Alba Iulia. Ca urma?i ai pelasgilor am înv??at s? fim ospitalieri; în?elegem ?i dorin?a de a mai înlocui aerul extravagant ?i rarefiat al Intercontinentalului cu boemia unei urbi?oare dr?g?la?e ?i primitoare ca Alba Iulia. Ne deranjeaz? îns? s? vedem pe afi?ul congresului numele unor institu?ii ca: Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Consiliul Jude?ean Alba, Prim?ria Alba Iulia. Congresul s-a ?inut tocmai în spa?iile Universit??ii; din sursele noastre, Catedra de Istorie din cadrul sus-numitei institu?ii nu a fost consultat? cu privire la oportunitatea organiz?rii acestei manifest?ri, pe un teritoriu unde era cea mai în m?sur? s? se exprime. La deschiderea oficial? a congresului au participat, printre al?ii, domnii primar, prefect, pre?edinte al Consiliului Jude?ean, rector al Universit??ii, unde au avut, în treac?t fie spus, interven?ii interesante ?i chiar savuroase. ?inem totu?i s? preciz?m c? la o conferin?? “similar?” (Dying and Death in 18th-21st Century Europe), ce va ajunge anul acesta la a treia edi?ie, realmente o conferin?? interna?ional?, de?i mai modest ambalat?, în?esat? de speciali?ti cu adev?rat de talie interna?ional?, unic? în spa?iul românesc, personalit??ile mai sus numite nu au participat la festivit??ile de deschidere. Sper?m c? din cauza unei vizibilit??i mai reduse a conferin?ei, ?i nu din alte motive.

Iat? cu ce ?i-au asociat numele institu?iile amintite, spicuind din programul congresului (titlurile comunic?rilor sau manifes?rilor spun totul): “Tr?darea dacului cel r?u” (e vorba, dac? nu a?i b?nuit, de Mihai Viteazul, edi?ia de la Alba Iulia fiind de altfel dedicat? acestuia – Mihai Viteazul, adic? “malus dacus” pour les connaisseurs!), “Cele trei alfabete ale dacilor” (stupefiant!), “Mihai Viteazul ?i c?lu?arii”, “Taina dacului cel r?u”, “Marele voievod cu nume de arhanghel” (avem de-a face cu aripa cre?tin? a dacologilor aici, nu cu p?gânii lui Pavel Coru?, alt numerolog/astrolog/istoric), “Partea noastr? de cer”, “Zamolxe st? ascuns...” (se pare c? nu destul!), “Zamolxe, promotor al bioenergiei ?i al induc?iei electromagnetice” (c? tot s-a terminat serialul Lost ?i poate ne lipse?te!) ?i câte ?i mai câte! Trist ni s-a p?rut ?i s? vedem la deschidere elevi ai Colegiului Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia (unii costuma?i chipurile în daci!), adu?i la aceast? ac?iune de unde ar trebui s? li se insufle patriotismul. S? ?tie, dragii de ei, când vor merge peste 5-10 ani în Afganistan, c? umbl? printre mine pentru a ?ine sus stindardul Pelasgiei! Congresul a avut patru sec?iuni, din care dou? consacrate exprim?rii elevilor ?i studen?ilor! Am în?eles, vre?i s? v? sinucide?i sau s? ne omorâ?i (înc? nu ne e clar), dar cu copiii no?tri ce ave?i? Ce e cu prozelitismul ?sta? Cum î?i împac? sinele profesorii care au girat prezen?a copiilor la acest congres galactic?

Trist ni s-a p?rut s? vedem opulen?a în care se desf??oar? aceast? manifestare! Noi dup? ce organiz?m o conferin?? interna?ional? nu mai avem cu ce ne pl?ti gazul acas? din cauza unor mici cheltuieli neprev?zute! Oare domnul Napoleon S?vescu are aceast? problem?? Trist este ?i afluxul mare de public, de oameni dezorienta?i care ne întrebau “unde se ?ine congresul?” iar în ochi le lic?rea speran?a, respectul ?i satisfac?ia pentru ceea ce urma s? se întâmple acolo, la reuniunea „adev?rului”. Acolo lumea se desface ?i se reface. Trist este ?i c? „decernarea diplomelor de recunoa?tere” pentru reprezenta?ii „noului suflu istoric” s-a derulat în Sala Unirii, loc ce, prin natura lui, se leag? de evenimente istorice serioase din trecutul românilor. Nu ?inem minte ca vreun istoric local (?i culmea, avem istorici locali de prestigiu!), care ?i-a legat numele de istoria ora?ului dar ?i de istoriografia na?ional? ?i mai departe, s? fi fost premiat de autorit??ile din localitate sau jude?! E drept, nu avem istorici ai lui „Malus Dacus”, dar avem istorici capabili s? nu fac? un titlu de glorie na?ional? din aceast? etichet? pus? de un cronicar sup?rat lui Mihai Viteazul. Avem istorici care ?i-au petrecut nu mai mult de o via?? scriind despre Alba Iulia, despre Apulumul nerecunosc?torilor romani, despre ?coala Ardelean?, despre 1848, despre Unirea de la 1 Decembrie sau despre Astra. Ori istorici ai noului val (f?r? ghilimele de data aceasta) care s-au intoxicat cu Lucien Febvre, Fernand Braudel, Jean Delumeau, Michel Foucault, Philippe Ariès, Roger Chartier, Michele Vovelle, François Furet, Jacques Le Goff, Douglas Davies, Hasso Spode (?sta chiar a fost la Alba Iulia!), Francis Fukuyama, Thomas Kuhn, Paul Fussell ?i Hayden White, dar ?i Pompiliu Teodor sau Alexandru Zub (nu ne îndoim, dragi istorici dacologi, c? le cunoa?te?i opera!), încercând s? pun? Alba Iulia pe harta ne-revela?iilor istoriografice!

Trist este ?i sentimentul de inutilitate care ni se cultiv?. La ce bun ne mai lu?m salariile, atât cât sunt ele, dac? al?ii sunt recunoscu?i ca vocea suprem? a adev?rului istoric?! Imagina?i-v? cam cum s-ar sim?i medicii chirurgi la un congres al vr?jitoarelor, unde toat? lumea s-ar prosterna în fa?a acestora ?i capacit??ilor lor t?m?duitoare! Iar apoi cele mai rasate dintre ele ar primi diplome de recuno?tin?? pentru capacitatea de a scoate argintul viu din om!

La final, ne cerem scuze dac? tonul pamfletar deranjeaz?, îns? el este implicit dat fiind grotescul situa?iei!



Un grup de istorici din Alba Iulia: Dr. Tudor Ro?u

Dr. Marius Rotar

Liviu Zgârciu

George Bounegru

Ovidiu Oarg?

Anca Timofan

Radu Ota

Dr. Ilie Lascu

Dr. Cristinel Fântâneanu

Dr. Ioana Rustoiu

Dr. Gabriel Rustoiu


...?i astea sunt la modul general p?rerile celor care au ca meserie istoria.
Dacologia, la fel ca astrologia, numerologia etc.

[geppetto]

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/i ... index.html

sau pe historia.ro, sunt mai multe, ca ?sta:

http://www.historia.ro/exclusiv_web/gen ... am-istoria

[semlecangheorghe]

Pfuaii...cum sa poate asa ceva..ia uite ce zic unii

E?ti dezr?d?cinat, e?ti zduncinat, e?ti lipsit de valori pe care s? le urmezi ?i e?ti uimit de prezentul f?r? niciun sens!

Te ui?i spre viitor ?i nu vezi nimic bun ce ?i s-ar putea întâmpla, te pierzi în tehnologie ?i în inven?ii de socializare, care de fapt te înstr?ineaz? în loc s? te apropie de persoanele cu care socializezi, religia se îndep?rteaz? de tine, de?i TU nu te-ai îndep?rtat de religie. Poate c? r?spunsurile sunt de fapt în trecut ?i nu în prezent ?i viitor.

Pe o mare bucat? de p?mânt, în zona pe care ast?zi o numim generic „Estul Europei”, se afla un popor foarte interesant; istoricii i-au numit pe cet??enii aceia „daci”, ei între ei se numeau „daci”; istoricii de azi îi numesc la fel. ?i erau bine ancora?i în trecutul ?i în prezentul lor, încercând s? lase urme c?tre viitor, unele ce au r?mas pân? în zilele noastre.

Dacii aveau religie ?i Zei, Zamolxe (Zamolxis) fiind cel mai mare, mai puternic ?i mai sl?vit dintre ei.

Dacii aveau ritualuri care se p?streaz? inclusiv în zilele noastre. Cel mai întâlnit este ritualul de sacrificare al porcului, amintind de jertfele aduse pentru împ?carea zeilor. Este foarte interesant c? acest ritual este f?cut incon?tient în preajma solsti?iului de iarn?, cea mai mare s?rb?toare a marilor culturi din istoria omenirii, ce reprezint? rena?terea Soarelui, a vie?ii, reînceperea unui ciclu, a reînvierii naturii.

Dacii cuno?teau scrierea, t?bli?ele g?site fiind dovezi inestimabile ce nu pot fi negate de min?i cât de cât normale.

Dacii aveau tehnologii care ne pun semne de întrebare chiar ?i în zilele noastre: t?iau blocuri de piatr? ce pot fi t?iate acum doar cu diamant sau laser; prelucrau aurul, de la scoaterea lui din p?mânt ?i pân? la obiecte de cult ?i vestimentare.

Dacii aveau mod?! Hainele ?i accesoriile se schimbau periodic, de la ace la c?ciuli, haine ?i chiar obiecte de buc?t?rie! Dovezile sunt g?site în multe din s?p?turile arheologice, care uimesc arheologii ?i istoricii.

Dacii aveau un cult al armelor. O singur? arm? din arsenal (sic?) a marcat sângeros istoria luptelor cu Imperiul Roman ?i a dus la schimbarea coifurilor lupt?torilor, dup? ce au nimicit mii de lupt?tori…

Dacii aveau cuno?tin?e aprofundate despre astronomie, construc?iile existente ?i în zilele noastre fiind orientate conform mi?c?rii Soarelui. Un fel de Stonehenge est-european, doar c? are un marketing deficitar…

Dacii aveau tehnici elaborate pentru batere de monede. Zeci de mii de monede au fost g?site, pr?duite de incon?tien?ii înarma?i cu detectoare de metale ?i înstr?inate fa?? de aceast? ?ar?.

Uitându-m? la prezent, îngrozindu-m? de viitor, la recens?mântul ce se va face la finalul acestui an, de ce m-a? declara român ?i nu DAC???

Aia cu ''sica'' ii totala- arma suprema..o ucis nush cati romani..nu destui, se pare ,pentru ca or ocupat Dacia cu sica cu tot..
Era pe undeva o imagine-din pacate nu o mai gasesc- care surprindea cica -atacul unui dac asupra unor legionari romani..Dacul era cu peptul gol cu sic ridicat deasupr capului si legionarii cu friica intiparita pe figuri se ascundeau pe dupa scuturi...ce sa zic..

Cred ca realitatea era oleaca alta..adiva orice sica aveai ,cu pieptul gol nu te arunci in lanci,si legionarii romani nu erau tocmai prunci de tzatza care fac pe ei cand vad o sabie fie ea si curbata...in plus scuturile si armurile lor ,armele de asediu,respectiv balita,catapulta si turnurile de asediu,ii faceau o armata redutabila care a construit un imperiu..Da noi i-am invins cu sica.. I-am invins ,numai ca or ocupat Sarmisegetuza..eh, o mica exceptie..

[semlecangheorghe]

Oh si dacii mai erau unici cu ceva-extrageau si prelucrau metalul,aveau haine, taiau piatra,aveau religie,zei si sarbatori-si aici e argumentul suprem- aveau un ritual de taiere a porcului... nici un popor nu avea asa ceva Si erau foarte mandri urmasii ,lor de delicatesa numita ''toba''.L fel sant si scotienii cu al lor ''haggis''.

Ce mai ,in timp ce alte popoare gangaveau ducindu-si zilele de pe o zi pe alta,dacii erau centrul lumii locuite..

Ceea ce este cu adevarat inspaimantator este faptul ca genul asta de propaganda prinde la o gramada de minti cu profilul lui biban solzos..asta e cel mai tragic..

[geppetto]

Sica era folosita in toata lumea traca, la nord si la sud de Dunare. Treaba cu purcelul sigur nu provine din crestinismul timpuriu, pentru mine chiar e o curiozitate originea ritualului si n-am gasit mare lucru scris despre asa ceva.

[semlecangheorghe]

Toate poparele or avut ritualuri cu sacrificii de animale.Probabil de acolo provine,si la noi sa transformat in obicei..Si dacii mai aveau o chestie care functiona cu sacrificii .Umane.Ii zicea Posta Daca si comunica direct cu Zamolxis..''postasul '' era aruncat la propriu in cer.Dupa ce in prealabil asterneau sub el vreo cateva suliti bine infipte in pamant..Dupa ce aia 9.8m per secunda la patrat isi faceau treaba,''expeditorii'' erau convinsi ca or trimis cativa terrabiti de informatie sus...''la zei''...Pin primeau un ''reply'' se delectau cu oleaca vin...deh efectul terapeutic era garantat..sica devenea ''arma suprema'' si ei cucereau Roma ... Le facea bine la psihic..

[edâ„¢]

eu sunt curios daca si alte natii tot asa isi reneaga trecutul sau cauta sa-l renege,inflorituri o sa fie destule si au sa mai apara dar in mod sincer ma bucur ca m-am nascut aici in Romania asa cum e ea.....asa cum alti se bucura unde s-au nascut ei....povesti cu zmei si zane cu uriasi si pietre magice cu oi cu lana de aur si buzdugane cu locuri bantuite si strigoi eu tot o sa stau si sa le ascult,imi place sa ascult o poveste spusa de vreun batran sau batrana poate si de asta o mare parte din locuri au ramas neschimbate,neumblate,nedeslusite.....

problema cea mai mare e ca vin straini si ne arata ce avem si ce norocosi suntem ca avem aceste locuri in loc sa promovam noi aceste lucruri si asta ne doare,ne macina ca nu suntem in stare sa ne dezvoltam satele intr-o comunitate strans unita asa cum e pe la altii,o comunitate in care toti se cunosc si isi promoveaza valorile asa cum le-au lasat alti inaintea lor si incearca sa integreze noi veniti de prin alte locuri,tari in spiritul locului....

nu au fost numai curve sau sclavi de-a lungul timpului care s-au perindat pe pamantul asta, au mai fost si prin alte tari tot asa, dar au fost si oameni care s-au atasat si au incercat sa nu il modeleze dupa bunul plac, oameni care si-au gasit linistea pe acest pamant sau altul,oameni care nu au mai vrut sa plece chiar daca a fost greu au ramas si au muncit pentru ei si copii lor,sunt oameni pe care nu ii gasesti sa iasa in fata sa se bata cu pumnul in piept,ii gasesti la munca dar stiu sa iti dea buna ziua chiar daca nu te cunosc cand treci pe langa ei.....

nu suntem singurii care ne-am pierdut respectul mai sunt si altii prin Europa asta,vina nu e a conducatorilor e a oamenilor,au uitat ce e bine si ce e rau,cand sa te ridici in picioare sa vorbesti si cand sa taci,e mai bine sa dai vina pe alti decat sa ti-o asumi tu......

[tavistan]

@eda,,c (nuj' cum sa-ti scriu nick-ul ) Ai perfecta dreptate si mi se pare poate cea mai "cu minte" postare de pe topicul asta.
DAR: povestile sunt povesti; balade, basme, legende - oricui ii place sa afle; dar stii de la bun inceput despre ce e vorba.
Insa cand aud teorii din astea pseudostiintifice, din care aflam cum suntem noi buricul pamantului (efectiv!!!), leaganul civilizatiilor, stramosii tuturor celor care ne-au cucerit apoi (ca sa vezi impostura si ingratitudine!), cu mari eroi inghesuiti umar la umar intr-o istorie prea neincapatoare pentru staturile lor... Ma umfla rasul si ma apuca mila!
Sa persiflezi astfel de teorii mie nu mi se pare o batjocura la adresa trecutului ci o atitudine de normalitate pentru o minte deschisa sa accepte adevarurile alea dovedite si sa-si asume trecutul cu bune si cu rele; pentru ca pur si simplu acceasi minte nu poate accepta ambele tipuri de teorii.
Teze din astea care ridica sus in vant nasurile si dilata narile unor (multor din pacate ) frustrati fac rau; ma rog, cui crede in ele. Pentru ca alimenteaza frustrarile si un soi de manie a persecutiei nationale si creaza falsa speranta a unei razbunari a istoriei care - nu-i asa? - pan'la urma va face dreptate, va ingenunchea toti dusmanii si ne va pune acolo unde ne este locul fara ca noi sa facem nimic. Noi, poporul mesianic!
Cel mai frumos mod de a ne cinsti trecutul este de a ne regasi respectul de sine in prezent si aici ai dreptate ca nu facem nimic ca sa dam valoare la ceea ce avem si ne inconjoara; si nu ma refer la valoare comerciala ci, asa cum spuneam, respect.

Dincolo de asta, pamflete mai mult sau mai putin deplasate, unele de-a dreptul abjecte... putem discuta; dar eu prefer sa am ocazia sa le ignor decat sa fim din nou in situatia ca vreo minte infierbantata sa aiba capacitatea de a le interzice.