Despre voblere
Vobler vs. Wobbler
“Vobler” este denumirea generica a oricarei naluci din plastic dur sau lemn care reproduce silueta unui pestisor-prada si evolueaza prin apa cu o bataie laterala. Sau cel putin asa se refera la astfel de obiecte mai toti pescarii nostri. Voblere, cu V de la Vasile. Altii, mai putini, pretind ca termenul se scrie corect cu W de la Walter, argumentand pe drept cuvant ca a fost imprumutat din limba germana.
DEX-ul, dictionarul enciclopedic al lb. romane, nu contrazice pe nimeni. Potrivit academicienilor nostri, cuvantul nu exista. Evident, nu e cazul sa ii luam in serios pe domnii de la Academie. Fie ca dansii vor sau nu, atata timp cat obiectul respectiv exista si se foloseste, trebuie sa fie botezat cumva. Asa ca noi vom folosi in cele ce urmeaza termenul de “vobler”, specificand ca se refera la exact acelasi lucru ca si wobbler.
Toate bune si frumoase, dar nici macar cuvantul vobler nu e suficient pescarilor de rapitor. Maniaci ai specializarii, americanii au gasit deja mai multe denumiri pentru fiecare tip de naluca din categoria “vobler”. Ei folosesc in mod abuziv aceste denumiri, pentru a nu genera confuzii. Asta e bine, dar numai pentru ei. Noi astia care nu pricepem engleza, trebuie sa ne chinuim sa intelegem de ce pentru un american “cranckbait” nu este acelasi lucru cu “minnow”. Desi –paradoxal- ambele sunt voblere.
Asta o sa si incercam sa explicam in cele ce urmeaza, in termeni cat mai putini ingineresti. Si ca sa fie treaba treaba, vom corela definitiile cu scurte explicatii ale diferentelor dintre tipurile de voblere si situatiile in care se recomanda folosirea lor. Chiar daca nu vom reusi sa acoperim in totalitate varietatea tipurile de voblere, speram totusi sa dam cateva repere celor care doresc sa aprofundeze vobleritul (adica pescuitul la vobler). Ne adresam in mod special celor care nu cunosc suficient de bine semnificatiile termenilor de specialitate de pe ambalaj. Daca le stiti pe toate, puteti sa va opriti aici.
Si pentru ca ne adresam incepatorilor in ale spinningului, le recomandam calduros sa se orienteze catre voblere, pentru ca sunt printre putinele naluci care realmente prind peste singure. La trolling (trena), de exemplu. Dar si la lanseta. Viteza de recuperare, miscarile din incheietura mainii si alte trucuri folosite de pescarii specialisti in voblerit sunt importante, dar nu strict necesare. Se poate prinde peste la vobler de la prima iesire pe balta, fara nici un sfat de la un specialist. Lansezi, recuperezi si cam asta e tot.
Si acum sa trecem la explicatii, nu inainte de a va reaminti ca sunt relative si insuficiente. Ar fi nevoie de o carte intreaga pentru a explica toate denumirile inventate de producatori pentru a caracteriza un tip de actiune sau o forma. In cele ce urmeaza ne vom referi doar la cele mai frecvente dintre specificatiile pe care le veti gasi pe ambalaje.
Crankbait vs Minnow
Mai toate voblerele sunt dotate cu o barbeta din plastic (sau metal), orientata intr-un anume unghi. In functie de forma corpului, marimea paletei, greutatea specifica a materialului din care este facut corpul si unghiul in care este asezata barbeta, voblerul va evolua cu o bataie diferita la o adancime sau alta. De cele mai multe ori voblerele sunt dotate cu doua ancore, una la coada si cealalta in regiunea abdominala. Exista insa variante care au o singura ancora, altele cu trei sau mai multe si altele care functioneaza si cu carlige duble sau chiar simple. Majoritatea producatorilor denumesc minnow tipul de vobler cu barbeta sub burta nalucii. Crankbait-ul este cel cu barbeta asezata in prelungirea capului. Diferentele dintre cele doua tipuri nu sunt doar de ordin estetic. Crankbait-urile au bataie mai puternica si pot plonja mai adanc, in timp ce minnow-urile au bataie marunta si sunt in general voblere de suprafata. Veti da in general cu un crankbait dupa biban intre ape pentru ca-l atrag vibratiile mai tari.
Un minnow va fi mult mai eficient la avat, unde e nevoie de recuperare rapida si bataie marunta pentru a starni atacuri.
Flat crankbait vs Fat Crankbait
In functie de forma corpului, voblerele se impart in doua categorii: fat & flat. Voblerele fat (asa numitele fat crankbaits) sunt cele mai rotofeie, gen Rapala Fat Rap, Normann DD, Lucky Craft CB 200 samd). Astfel de voblere se folosesc indeosebi in ape tulburi, pentru ca au o evolutie destul de puternica, emit vibratii puternice care pot atrage atacuri chiar si atunci cand vizibilitatea este scazuta.
Voblerele flat (flat crankbaits) au corpul mai turtit, precum modelele Rapala Shad Rap, Berkley Frenzy si unele modele de la Lucky Craft. Datorita formei corpului, evolueaza mai discret, cu miscari mai stranse si mai rare decat modelele fat. Sunt recomandate indeosebi in ape limpezi si in mod special recuperate intre ape.
Daca sunteti deja familiarizati cu nalucile metalice, atunci veti folosi la stiuca un fat crankbait atunci cand ati simti nevoia sa dati la rotativa si un flat crankbait, atunci cand considerati ca ar merge mai bine la oscilante.
Shallow Runners vs Deep Divers
In functie de zonele in care evolueaza pe recuperare, voblerele sunt clasificate in 2 categorii: Shallow Runners (care evolueaza imediat sub suprafata) si Deep Runners (care evolueaza la adancimi mari). Alti producatori au pe langa aceste doua categorii si Surface Lures si Medium Runners, insemnand voblere care merg in pelicula, respectiv voblere care merg intre ape. Voblerele shallow pot fi folosite intensiv la toate speciile care vaneaza in straturile de la suprafata, cum ar fi cleanul sau avatul, dar si la stiuca primavara sau tomana, pe langa stuf sau gramezile de bradis ori printre nuferi. Cel mai mare avantaj al lor este acela ca nu se agata si astfel au o viata mai lunga decat altele. Se pescuiesc indeosebi pe o recuperare constanta cu viteza destul de mare, chiar exagerata daca vom cauta avatul. Voblerele medium runners sunt bune pentru pestii suspendati intre ape, putand fi folosite in functie de situatie pentru orice specie de pesti rapitori, de la biban la avat, atunci cand acestia vaneaza intre ape. Sunt indeosebi utile la pastrav de lac, care stationeaza de obicei intre ape. Pot evolua pana la 2-3 metri adancime. Cu astfel de voblere se poate pescui foarte bine si la stiuca in apa putin adanca, lasandu-le sa se loveasca de obstacole pentru a genera ruperi de ritm si miscari dezordonate, care adesea atrag atentia pestilor care stau la panda printre structurile submerse. Se pescuiesc pe recuperare constanta la viteza medie si mica.
Voblerele din seria Deep Runners sunt acele artificiale care pot ajunge la adancimi foarte mari (unele chiar mai mult de 10 metri). Uneori au paleta aproape la fel de lunga ca si corpul si greutate proprie mai mare decat modelele shallow. Sunt foarte utile atunci cand cautam pestii care stationeaza imediat pe substrat, fiind cele recomandate pentru pescuitul salaului pe lacuri. Se pescuiesc pe recuperare lenta, in contact cu substratul, cu multe opriri pentru a da timp pestelui sa atace. Deep diver-ele sunt cele mai folosite voblere la trena.
Dupa ce lansam voblerul si incepem recuperarea, e nevoie de multe ori sa facem pauze, pentru a da timp pestelui sa atace, sau pentru a evita in ultimul moment un obstacol. In momentului stopului, voblerele se pot comporta diferit, multe dintre ele fiind proiectate special pentru a avea o anume reactie. In aceasta ordine de idei, vom intalni trei tipuri de voblere: floating, suspending si sinking. Voblerele floating sunt recomandate pentru pescuitul in ape cu multe structuri la suprafata. De pilda in pescuitul stiucii in delta, intr-o apa inundata de bradis, poti lansa un astfel de vobler si il poti conduce la mari adancimi printre gramezile de bradis, pentru ca apoi sa-l lasi sa se ridice singur la suprafata si sa-l treci pe luciul apei peste o tufa si din nou sa-l conduci la adancime. Voblerele suspending sunt eficiente pentru speciile care obisnuiesc sa urmareasca mult timp o naluca. La clean, de pilda, sau la pastrav in anumite zile, a avea un vobler suspending in trusa poate insemna mare lucru. Ceea ce le diferentiaza de alte voblere este faptul ca in momentul in care atingi o anumita adancime poti sa opresti pur si simplu recuperarea iar voblerul va ramane suspendat pe loc, putand fi chiar miscat usor din varful lansetei. Cu astfel de voblere se pot sonda multe straturi de apa si chiar se poate pescui pe loc in apropierea structurilor unde se ascund rapitorii. Voblerele sinking sunt acele voblere care in momentul stopului se scufunda pur si simplu. Ele sunt foarte bune pentru a sonda zone cu profunzimi variate. Daca vrei o prezentare discreta, poti lansa un astfel de vobler in zona cu apa mica, lasandu-l apoi sa alunece intr-un gropan pana la adancimea unde consideri ca ar sta pestele. Ulterior, cand incepe recuperarea, voblerele vor evolua constant la acea adancime, pe orizontala. Unul dintre cele mai cuoscute voblere de acest tip este Rapala Count Down, care se scufunda previzibil, aproximativ cu o jumatate de metru pe secunda, permitand pescarului sa sondeze eficient diferite adancimi si sa stie la ce nivel sunt bancurile de pesti. Cu un astfel de vobler, daca stii sa-l folosesti, poti prinde peste la fel de bine in apa de 2 metri cat si in apa de 20 de metri.
Crankbait vs Jerk baits vs Top Water
Americanii fac distinctie clara intre un vobler de tip crank si unul jerk. Ce sa intelegem din asta? Un jerkbait poate fi facut ca si un crankbait din balsa, plastic sau chiar cauciuc siliconic, uneori are barbeta ca si un crank iar alteori nu. Diferenta dintre un jerk si un crank este in actiune. Un crankbait evolueaza foarte bine si se pescuieste eficient pe recuperare constanta, el putand fi folosit astfel si la pescuitul la trena (sau trolling), remorcand practic naluca de barca. Un jerkbait nu poate fi folosit la fel de bine asa, el nefiind la fel de eficient doar la simpla recuperare. Trebuie pescuit cu smucituri din lanseta, putand evolua cu vibratii diferite, dupa cum vrea pescarul.
Voblerele de tip jerkbait se pescuiesc cu viteze de recuperari variate si miscari frecvente din varful lansetei, existand variante care se scufunda la mari adancimi dar si variante care se pescuiesc la suprafata. Cu un jerkbait, un bun pescar poate imita perfect miscarile unui pestisor bolnav sau lovit. Spre deosebire de crank-uri, care se pescuiesc in viteza pentru ca altfel nu bat eficient, voblerele jerkbait pot fi folosite si pe loc cu joc pe verticala sau la viteze variate. De cele mai multe ori, jerkbait-urile nu au barbeta, greutatea specifica este suficienta pentru a le duce la anumite adancimi. In acest caz ele se numesc “lipless”. In tari precum Anglia si Olanda jerk-urile sunt naluca numarul 1 la stiuca.
Voblerele top waters sunt acele voblere cu care se pescuieste exclusiv in straturile superioare ale apei, imediat sub luciul apei sau chiar cu iesiri din apa. In aceasta categorie sunt incluse asa numitele poppers (sau popere cum le zice romanu’) dar si wtd-urile (walking the dog). Diferenta dintre ele este ca popperele au o scobitura concava in zona capului. Ele se recupereaza intr-un fel anume, folosind asa numita tehnica a pompajului. Practic trebuie recuperate in viteze variate, cu multe stop-uri si cu smucituri bruste din varful lansetei, pentru a actiona pe pelicula apei cu zgomot si improscari de stropi. Numele acestor naluci vine de altfel chiar de la zgomotul pe care il produc variantele supradimensionate pentru pescuit marin sau stiuci mari (pop pop pop). Exista insa si popere atipice, lipsite de concavitate si cu barbeta. Inclusiv pentru stiuca, anumite imitatii de broscute.
Voblerele topwater de tipul “walking the dog” intra in categoria jerk-urilor si sunt intotdeauna lipsite de barbeta. Denumirea lor inseamna “a plimba cainele in lesa”, pentru ca reactiile pe care trebuie sa le aiba astfel de naluci in apa sunt similare cu ale unui caine in lesa. Altfel spus, trebuie sa actioneze complet imprevizibil, alternand recuperarile frenetice cu stopuri totale si lasand naluca sa evoleze sub apa si apoi chiar sa salte bine deasupra apei. Ca si multe modele de poper, acestea au adesea un skirt din pene pe ultima ancora. In pescuitul marin astfel de naluci reusesc sa starneasca agresivitatea pestilor in asemenea hal incat sunt atacate chiar si afara din apa. Voblerele top-waters sunt in mod sigur cele mai putin folosite la noi in tara, pentru ca nu prea exista multe specii de pesti care sa vaneze la suprafata in toate perioadele anului. Se poate insa prinde stiuca si avat, chiar si clean uneori, si partea cea mai interesanta este ca atacul la astfel de naluca este extrem de spectaculos. De cele mai multe ori pestele ataca de jos in sus, iesind in intregime din apa. Cei care au avut parte de astfel de lumanari din partea unor stiuci nu vor renunta niciodata sa experimenteze pescuitul cu astfel de naluci de suprafata.
Propeler vs Jointed vs Rattling
Mai exista printre voblere unele ce fac nota discordanta prin forme sau continut. Asa numitele proppeler baits (termen care s-ar traduce prin propulsate) se recunosc prin prezenta unor elemente suplimentare. Altfel de naluci au in locul ancorei din coada o paleta de rotativa care actioneaza ca o elice, generand vibratii suplimentare. Se folosesc in general in pescuitul marin sau la speciile de pesti care ataca de dedesubt, agatandu-se de ancorele de sub corpul voblerului. In cealalta categorie, voblerele jointed, intra acele voblere al caror corp este articulat, facut practic din mai multe bucati prinse intre ele cu inele. Evident, vor evolua cu altfel de vibratii, onduland prin apa cu virbatii mai puternice decat ale unor voblere dintr-o bucata.
Exista voblere jointed din doua, trei, patru si chiar mai multe bucati. Americanii le folosesc intensiv in pescuitul la black bass, primavara in special, cand aceasta specie tinde sa atace cu predilectie nalucile cu bataie foarte larga. La noi astfel de voblere pot fi folosite cu succes in acelasi anotimp la stiuca, cele medium divers sau de suprafata, dar si la somn, in cazul in care veti reusi sa gasiti undeva modele sinking. Tot la somn se recomanda si voblerele rattling, care se deosebesc de altele prin faptul ca au bile in interior, generand zgomote in timp ce evolueaza prin apa.
Tot la capitolul voblere neobisnuite se incadreaza si cele facute special pentru pescuitul pe verticala, care se deosebesc de toate celelalte prin inelul de prindere, pozitionat pe spate, gen Salmo Chubby Darter.
Voblere vs Oscilante vs Plastice
Daca va ganditi deja sa va apucati serios de voblerit, nu va grabiti sa va imaginati ca aceasta naluca inlocuieste orice altceva. Poti sa prinzi la fel de bine la vobler ca si la oscilanta sau la plastice. Exista pescari care au renuntat sa pescuiasca la vobler si pretind acum ca prind mai bine la alte naluci. Altii continua sa le foloseasca in exclusivitate la anumite specii, sau in alternanta cu alte tipuri de naluci. Teoretic, cel putin, e bine sa nu fim extremisti.
Un bun pescar trebuie sa stie sa aleaga naluca care are cele mai mari sanse, indiferent ca este vobler, plastic pe jig sau in montura, ori oscilanta. Un singur lucru este indiscutabil: e mai usor sa prinzi peste cu un vobler decat cu orice alta naluca. De cele mai multe ori, acolo unde nu reusesti sa prinzi la nimic altceva, vei avea macar un atac la vobler. Si asta spune deja ceva.
Singura problema a voblerelor este ca sunt scumpe si chiar trebuie sa ai multe, pentru a dispune de culori, forme si actiuni variate. Chiar daca arata absolut la fel si vin de la acelasi producator, se pot comporta diferit. Dar asta nu e o problema chiar asa de mare. Dupa ce va veti cumpara unul si veti prinde cu el, urmatoarele vin de la sine, ca prin miracol. Exista pescari care pot renunta la pachetul zilnic de tigari doar pentru a-si mai lua un vobler, care parca este fix ceea ce lipseste din trusa. Nu degeaba se spune ca voblerul este naluca care prinde cel mai bine nu doar pesti, ci si pescari.
Tunning la voblere
Multe voblere, chiar noi, nu evolueaza corect. Daca observati ca voblerul nu bate bine si nu vine drept spre mal pe recuperare, indreptati cu un patent inelul de prindere in directia opusa celei in care deviaza. Astfel, daca voblerul are tendinta sa o ia spre dreapta, indreptati inelul spre stanga. Si viceversa. Mare atentie sa nu exagerati, e bine sa strambati inelul progresiv, putin cate putin, incercand de fiecare data naluca in apa pentru a vedea daca evolueaza corect.
Un alt sfat pe care vi-l putem da este sa nu luati recomandarile producatorilor ca litera de lege. Uneori este mai bine sa schimbati ancorele de la bun inceput, cu altele mai mari, mai mici, sau mai fine. Alteori se poate schimba chiar culoarea. Sau se pot construi de catre fiecare acasa unele mai prinzatoare decat cele din comert. Dar pentru a ajunge la astfel de detalii, trebuie sa pescuiti la vobler ceva vreme si sa prindeti ceva experienta si mult peste.
Fir intins!