Acum vreo 5-6 ani , intr-o dupa-amiaza , eu si un “coleg de suferinta” am hotarat sa facem un pescuit la crap pe raul Siret, intentionand sa stam si peste noapte. Cu noi a venit si sotia mea. Plecam asadar pe la ora 4 dupa-amiaza spre locul cu pricina, care este situat langa un pod. De fiecare data cand ajungeam la pescuit acolo ne opream mai intai 10-15 minute pe pod si urmaream activitatea din apa. De data asta nu se vedeau decat cativa cleni si niste obleti inotand lenesi in current, chiar sub pod. Coboram de pe pod si mergem sa montam sculele. Punem mamaliga pe monturi, boabele de porumb etc si lansam. Mai sus de locul unde stateam de obicei este un cot cu malul inalt de vreo 3-4 m. Ce imi vine mie in cap: ma urc sus pe mal sa vad daca nu se observa crapul hranindu-se, mai sus de pod si in imediata vecinatate de locul unde am lansat noi. De obicei cand era apa limpede se vedea clar locul de hranire al acestora sub forma unei dare de apa tulbure . Si de data asta era la fel. Se observau clar 4-5 dare chiar in mijlocul apei. Cum stateam si ma uitam la darele de namol care urcau incet incet in susul apei, speriind din cand in cand bancuri de obleti , aud un tacanit si instinctiv ma uit catre betele mele. Unul dintre ele era incovoiat si se mai tinea intr-un singur support. Nici una nici doua vad niste valuri in mijlocul raului si lanseta mea pleaca ca din pusca in apa, caci bineinteles nu reglasem frana in prealabil. Cobor in fuga catre malul apei , si ma uitam cum pleaca lanseta mea la vale pe Siret. Pe malul opus erau cativa pescari care cand au vazut una ca asta, au inceput sa strige la mine:” Baga-te domn’le dupa ea”. Nu stau mult pe ganduri , ma descalt, ma dezbrac de paltaloni, dau tricoul jos si alergam asa gol pusca ( ca na fiind vara si foarte cald nu aveam slip pe mine), cautand un loc mai prielnic sa ma arunc in apa dupa lanseta. Intre timp amicul meu, mai fara adrenalina in sange a avut timp sa gandeasca si a pus mana pe o lanseta cu tot cu montura cu gandul sa agate lanseta mea sa o traga la mal. Sotia mea statea linistita si citea ceva in masina. Ea nu prinsese faza de la inceput, caci noi ne aflam dupa cot mai in susul apei, si nu ne vedea. Imaginea era in felul urmator: eu alergam in apa pana la genunchi gol pusca cu ochii pe lanseta ( care din fericire era telescopica si mai plutea inca), amicul cu care eram alerga dupa mine cu o lanseta in mana strigand sa nu ma bag in apa. Va dati seama cand am aparut in campul vizual al sotiei mele ce ganduri i-au trecut prin cap. Iese din masina cu ochii cat cepele, pune mana pe un prosop si incepe sa alerge si ea dupa noi incercand sa ma acopere. Eu strigam la amicul meu : “Ma bag in apa ma, sa imi **# #**# (bip). El striga la mine: “Nu te baga in apa ca #**# tot locul”. Sotia mea striga cat putea la mine : “Imbraca-te mai naucule”. Eu catre ea: “ Lasa-ma ‘nezei nezei !! Nu vezi ca se duce lanseta la vale ?!”. Toate astea alergand pret de vreo 100 de m pe malul Siretului, care era cat de cat animat de lume venita la iarba verde. In cele din urma reuseste amicul meu sa agate lanseta, pun mana pe ea, si incepe drilul pe care bineinteles l-am executat in fundul gol. Am reusit sa scot in cele din urma crapul buclucas , care nu avea decat 1.5 -2 kg. L-am eliberat imediat, de frica sa nu ramana traumatizat.
Asta a fost ultimul crap prins in acea zona de mine...cine stie ce a povestit saracul celorlanti crapi din zona de nu am mai prins de atunci.
Asta a fost una dintre cele mai hazlii patanii...si acum cand imi aduc aminte ma apuca rasul

).
Sper ca nu v-am plictisit prea tare....fire intinse.