Sa zambim putin : patanii la pescuit :)
Moderatori: johnnybravo, tudor, Adelin, Moderatori
-
Belenyessy S
- utilizator constant
- Mesaje: 125
- Membru din: 08 Mar 2010, 13:33
- Localitate: Tg-Mures
-
modigliani
- veteran
- Mesaje: 1209
- Membru din: 17 Aug 2010, 14:36
- Localitate: Atlantida
... De pe NET :
.........................................................
În lumina crepusculară a podului casei sale, un om în vârstă, înalt şi spetit, îşi croia drum spre un maldăr de cutii din apropierea micului geam glisant. Îndepărtând pânzele de păianjen, apucă prima cutie şi scoase cu atenţie albumele cu fotografii, unul după altul. Expediţia sa în timp avea drept scop găsirea unor poze cu soţia sa, dragostea vieţii sale, de mult dispărută. Respirând cu nesaţ parfumul colbului acestor comori ascunse, căzu curând în oceanul amintirilor. În ciuda faptului că după decesul soţiei timpul nu s-a oprit în loc, amprenta trecutului a fost mai mult decât prezentă în cotidianul însingurării sale. Printre albumele prăfuite a descoperit ceva surprinzător: un caiet ce părea a fi jurnalul din copilăria fiului său. Nu-şi putea aminti să fi văzut vreodată aceste memorii, ori să fi ştiut de existenţa unui asemenea jurnal. Deschizând paginile îngălbenite, aruncă un licăr de privire peste însemnări şi, în mod instinctual, îi apăru un sincer zâmbet pe buzele-i stafidite. Chiar şi privirea i s-a înseninat când a lecturat cuvintele sincere şi calde, mângâindu-i sufletul. Auzea parcă vocea inocentă a băieţelului ce a crescut mult prea repede, inviind pereţii casei copilăriei sale.
În liniştea monumentală a podului, cuvintele nevinovate ale unui băiat de numai şase ani şi-au impus magia, purtându-l pe bătrân in vremuri aparent de mult uitate. Încet-încet, inima sa a fost copleşită de o imensă foame sentimentală. Însă, acest senin era întunecat de paloarea dureroasă a memoriei: confesiunile băiatului nu se sincronizau cu percepţiile tatălui; erau total diferite. Dar cât de marcant diferite?
Amintindu-şi că, la acea vreme, şi el ţinea un jurnal al activităţilor sale, a închis caietul fiului şi s-a grăbit să părăsească podul uitând motivul iniţial ce i-a condus paşii spre acest loc părăsit al casei sale. Atent să nu-şi lovească capul de grinzi, bătrânul a coborât şovăielnic scările de lemn şi s-a îndreptat spre camera sa retrasă de lucru.
Deschizând uÅŸile de sticlă ale unei antice, el a scos un vechi jurnal, apoi, aÅŸezându-se la biroul său matusalemic, a aÅŸezat cele două scrieri, una lângă cealaltă. Jurnalul propriu era capitonat în piele, având inscris numele său cu folii aurite, în timp ce caietul fiului era zdrenţăros, iar numele „Jimmyâ€
.........................................................
În lumina crepusculară a podului casei sale, un om în vârstă, înalt şi spetit, îşi croia drum spre un maldăr de cutii din apropierea micului geam glisant. Îndepărtând pânzele de păianjen, apucă prima cutie şi scoase cu atenţie albumele cu fotografii, unul după altul. Expediţia sa în timp avea drept scop găsirea unor poze cu soţia sa, dragostea vieţii sale, de mult dispărută. Respirând cu nesaţ parfumul colbului acestor comori ascunse, căzu curând în oceanul amintirilor. În ciuda faptului că după decesul soţiei timpul nu s-a oprit în loc, amprenta trecutului a fost mai mult decât prezentă în cotidianul însingurării sale. Printre albumele prăfuite a descoperit ceva surprinzător: un caiet ce părea a fi jurnalul din copilăria fiului său. Nu-şi putea aminti să fi văzut vreodată aceste memorii, ori să fi ştiut de existenţa unui asemenea jurnal. Deschizând paginile îngălbenite, aruncă un licăr de privire peste însemnări şi, în mod instinctual, îi apăru un sincer zâmbet pe buzele-i stafidite. Chiar şi privirea i s-a înseninat când a lecturat cuvintele sincere şi calde, mângâindu-i sufletul. Auzea parcă vocea inocentă a băieţelului ce a crescut mult prea repede, inviind pereţii casei copilăriei sale.
În liniştea monumentală a podului, cuvintele nevinovate ale unui băiat de numai şase ani şi-au impus magia, purtându-l pe bătrân in vremuri aparent de mult uitate. Încet-încet, inima sa a fost copleşită de o imensă foame sentimentală. Însă, acest senin era întunecat de paloarea dureroasă a memoriei: confesiunile băiatului nu se sincronizau cu percepţiile tatălui; erau total diferite. Dar cât de marcant diferite?
Amintindu-şi că, la acea vreme, şi el ţinea un jurnal al activităţilor sale, a închis caietul fiului şi s-a grăbit să părăsească podul uitând motivul iniţial ce i-a condus paşii spre acest loc părăsit al casei sale. Atent să nu-şi lovească capul de grinzi, bătrânul a coborât şovăielnic scările de lemn şi s-a îndreptat spre camera sa retrasă de lucru.
Deschizând uÅŸile de sticlă ale unei antice, el a scos un vechi jurnal, apoi, aÅŸezându-se la biroul său matusalemic, a aÅŸezat cele două scrieri, una lângă cealaltă. Jurnalul propriu era capitonat în piele, având inscris numele său cu folii aurite, în timp ce caietul fiului era zdrenţăros, iar numele „Jimmyâ€
de ce in povestile astea nu sunt niciodata fetite care merg cu tatii lor la pescuit ?e nedrept
Sa auzi :
" -unde ai fost azi?
-la peste cu tati!
- si ti-a placut?
- da, super!
- da' peste ati prins?
- Nu ! (
)- si te mai duci ?
-da , si maine! " ..... e bestial
Inglorious Muzkars - I tye me flyz n'I fly me tiez
mandru proprietar de pisicuta...
mandru proprietar de pisicuta...
-
Fario_nebunu
- veteran
- Mesaje: 3014
- Membru din: 30 Ian 2008, 11:10
- Localitate: Bucuresti
O intamplare nostia si va jur ca autentica. La targul de pescuit de langa Casa Poporului acum vreo 2 saptamani la un stand cu multe lansete si mulinete se oprise o fetita de 12 ani maxim cu mama ei si o tot ruga sa ii cumpere un combo (costa vreo 120 de lei, ceva ieftin dar aratos, daca nu mka insel de la DAM) iar mama ii tot zicea "dar ai deja una". Si era atat de insistenta si de trista aia mica ca mai ca imi venea sa ii cumpar eu lanseta si mulineta. Unde mai pui ca mama era tare draguta, poate reuseam sa intru in vorba si cine stie....na, asta e, am ratat ocazia!
-
modigliani
- veteran
- Mesaje: 1209
- Membru din: 17 Aug 2010, 14:36
- Localitate: Atlantida
.......... Bai ..... ..... m-ai zapacit de tot cu filmu' asta ! Dati-ar Dumnezeu sanatate ! Mersi mult !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!p_radu scrie: Si din aceeasi categorie, pentru cei care nu au rabdarea de a citi sau nu vor gasi mesajul caruia ii apartine citatul : http://www.youtube.com/watch?v=au9vWyrIEi8
acest filmulet, vizionati-l pe tot deoarece vor fi unele dintre cele mai bine investite 5 minute din viata voastra.