S-au prins ceva bibani si salai, iar cineva pe balta a "spart" cardul de la aparat pozand un salau de 3.2 kg. Deci peste este.
Dar balti cu biban si salau sunt destule, poate si cu salau mai mare, mult mai apropiate de Bucuresti. Nu acesta este neaparat punctul forte al acestui lac. Ci altele sunt.
Nu am mai vazut lac in mijlocul campului, care sa nu fie pe firul unei ape, cu adancimi asa de mari. Nu are 8 metri cum spunea cineva mai sus, are maxim 6 metri (sau nu am gasit noi pe sonar). Adancimea generala este de 4 metri, iar spre mal in jur de 3,5 metri dupa care urca foarte brusc. Nu cred ca se poate considera un prag permanent, ci este un lac cu marginile abrupte.
Sonarul indica incredibil de multe structuri, in general radacini de copac vechi, crengi mari si busteni. Fara indoiala, candva a fost acolo padure. Insa locuri cu agatatura inseamna locuri de adapost pentru pesti, adica... sanse mai mari de capturare.
Este un lac foarte interesant ce poate adaposti pesti capitali. Nu este o baltoaca maloasa, plina de stuf si maluri line, fara praguri. Ba mai mult, este un lac extrem de curat, cu o vizibilitate foarte mare. Vezi twisterul la 1,5-2 metri in apa. Fundul este tare, simti in lanseta de fiecare data cand jigul cade, ca si cum ar lovi pietrele. Dar este pamant tare de tot.
De ce ma voi intoarce la Stolnici? Datorita lacului, a curateniei sale, a adancimii si a structurilor. Cat despre peste, ma voi putea pronunta la urmatoarea iesire. Sunt sigur ca ascunde exemplare mai mari. E genul acela de lac, foarte rar intalnit, in care nu sti niciodata ce pandeste la 2 metri de jigul tau care se joaca pe fund...

