Alternative content

Pescuit sportiv la rapitori - Cel mai mare site despre pescuit la rapitori din Romania, forum de discutii despre pescuit cu peste 16.000 de mesaje. Articole noi despre pescuit la rapitori saptamanal ! Mai contine baza de date cu informatii despre pescuit, harti online, galerie foto, anunturi
Pestii rapitori Pescuitul rapitorilor Echipamente si accesorii Povestiri Schimba informatii Anunturi Galerie foto Forum
Autentificare
Creeaza-ti un cont ! Acest lucru iti va permite sa introduci informatii in bazele de date cu informatii despre pescuit sau sa postezi mesaje pe forum.

User:
Parola:
» Nu am cont | Am uitat parola
Cautare rapida
in articolele despre pescuitul rapitorilor, echipamente si accesorii, povestiri.
Newsletter
Aboneaza-te pentru a primi informatii despre noi aparitii de articole pe site !
Tipareste Tipareste articolul
Trimite Trimite unui prieten

     Home » Pescuitul rapitorilor » La un shad de podium      

La un shad de podium

Lucian Constantin (Gyorg), 18 Noiembrie 2014



RELAX TROPHY 2014

Concursul de la Sarulesti ne-a dat ocazia - mie si lui Emil Grecu - sa ne testam noua achizitie, o barca Triton 18 Pro Explorer in conditii de concurs. Barca am adus-o direct din America, iesind putin cu ea la pescuit, dar niciodata intr-un concurs de pescuit.

Cu 26 de echipe inscrise la start, Relax Trophy, organizat pentru prima data de Rober Boanta pe lacul de la Sarulesti, se anunta un concurs de top. Consultand lista participantilor am realizat ca vom avea o concurenta foarte bine pregatita. Concurentii, foarte buni si experimentati, mentionez numai cateva nume: fratii Eugen si Petre German - campion si vicecampion national in 2013, Sabin Buzatu fost campion national, Laurentiu Andronic - vicecampion mondial, Mircea Ciobanu - campion national, Doru Somesan, Cristi Rizea, Dragota Cristian, Paco (Adrian Paduraru), Fane Bondrea sau Dorian Dubovoi, alaturi de multi alti pescari buni de salau precum si alti pescari cunoscatori pistei de la Sarulesti. Dar, unde-i concurenta, acolo-i si satisfactia mai mare atunci cand participi sau castigi vreun concurs.

ANTRENAMENTUL

Inainte cu doua zile am programat un antrenament premergator concursului ce urma. Din pacate antrenamentul nu-i ca si un pescuit de placere, chiar este cel mai neplacut aspect dintr-un concurs. Te duci pe un loc bun, prinzi unul, maxim doi pesti si trebuie sa pleci de pe loc, altfel in concurs risti sa nu mai prinzi nimic sau locul sa fie descoperit si de alti concurenti.

Asa ca incepem pe unul dintre locurile bune, stiute de mine din anii anteriori, in care participam in campionatul national, golful din livada scufundata*. Locul respectiv l-am gasit foarte usor cu ajutorul GPS-ului integrat in sonar, avand puncte GPS salvate de-a lungul anilor de concurs, iar pentru cei care le doresc va sfatuiesc sa accesati blog-ul meu: www.gyorg.ro.



Recomand un sonar Humminbird cu GPS integrat, deoarece punctele de GPS nu corespund de la un producator la altul. Oricum, cred ca am ajuns la un moment in care sonarul, in pescuitul la salau, este indispensabil ajutand la identificarea structurilor si mai putin a pestelui. Alegerea sonarului este foarte importanta ,clasificandu-se in doua tipuri dinstincte: cu side-imaging si fara side-imaging. Ce insemna asta? Este foarte simplu, fara side-imaging aveti o deschidere a conului de scanare de maxim 60grade la 83kHz, iar la side-imaging aveti o deschidere de 86grade pe stanga si 86grade pe dreapta.



Mai precis, daca sunteti pe o apa de 4 metri sonarul fara side-imaging va scana numai 2,5 metri sub barca. Asta insemna ca o suprafata de 100 metri latime o veti scana in 40 de ture consecutive (dus/intors), iar cu sonarul side-imaging numai intr-o singura trecere cu o setare de scanare de 50metri stanga si 50 metri dreapta barcii. Referitor la cost, am observat ca in ultima perioada sonarele side-imaging s-au ieftinit, ajungand la 1.100 euro (cu TVA, modelul Humminbird 698 HD Side Imaging, Down Imaging si GPS integrat), fata de 1500euro cat am dat acum 5 ani. Sigur ca in State pretul este mult mai mic, neavand TVA, transport, marja importator, etc. Dar, dezavantajul principal il constituie faptul ca nu are garantie acoperita si in Romania, iar datele aparatului sunt in sistemul de masura american (picioare in loc de metri si grade fahreinheit in loc de grade celsius).



Dupa cateva lanseuri perpendicular pe malul cu livada, gasim si pragul de pe 2 metri, la 4,5 metri adancime. Pauza mare in suspensie a jig-ului pe cadere este un semn ca ne-am asezat corespunzator. Dupa o prima tatonare a pragului, pe mai multe paliere, iata ca am si un prim atac destul de usor perciptibil si deloc hotarat. Este clar, ceva nu-i place. Schimb lanseta Shimano Compre 210M echipata cu fir textil de 0,10mm, cu o alta lanseta avand o actiune mai puternica, un Shimano Exage 210MH si mulineta Shimano Stella 2500 FE echipata cu fir mono Sufix Ultraknot de 0,18. Leg de firul monofilament un shad de 8 cm pe un jig de 3/0 cu 3,5 grame, lansez catre locul in care am simtit primul atac, nu fac doua ture de manivela, STOP si firul imi ramane in suspendat nefiresc de intins. Intep instinctiv si notam si primul salau punctabil (peste 40cm). Insistam pe acelasi loc si ia si Grecu un salau precum si un copil de sturion. Sturionul a atacat direct shadul lui Grecu, mai ceva ca un rapitor desavarsit, iar acul jig-ului se afla direct in gura cartilaginoasa a pestelui.



Schimbam locul mergand catre baraj si ne oprim vis-a-vis de terenul de fotbal*, pe un prag apropiat de mal, pe o cadere abrupta in doua praguri consecutive pana la 7 metri adancime.

Am incercat sa-mi explic care este motivul pentru care gasim salaii in apropierea pragurilor, iar banuiala mea este ca ei se folosesc de pragurile de langa mal, ca si de structuri submerse, sa-si camufleze prezenta. In speta, lumina solara creeza in dreptul pragului o umbra in apa, iar salaii se aliniaza la limita dintre lumina si umbra, camufandu-se la limita pragului. De asemenea, se folosesc si de culoarea alba de pe burta pentru a se confunda cu lumina de deasupra pragului, privindu-i de jos in sus. Nu stiu daca-i explicatia corecta, dar mintea-mi zboara lejer atunci cand sunt pe apa, incercad sa gasesc logica in orice lucru legat de pescuit si nu numai.



Revenind la antrenament si la locul inidcat, am repetat cu exact aceiasi shad si gramaj mic (3,5grame), mulinand clasic in dinti de fierastrau pana jig-ul ajunge pe substrat, recuperare una sau doua ture de manivela, si ATAC evident, firul imi tresare brusc. Intep un alt salau, de data asta mai rasarit.



Dupa alte locuri testate, tragem si concluzia: Grecu 8 salai, iar eu 7, amandoi pe stiluri diferite, fara legatura intre ele. Eu pe mono cu gramaje mici, Grecu cu textil si gramaj de 8. O parte din cei ai lui Grecu, trei la numar, au fost prinsi de lateral, semn ca-i deranja naluca si mai putin erau interesati sa se hraneasca. In schimb la mine toti au fost prinsi cu naluca adanc infipta in gura, alt semn ca evolutia nalucii declansa simturile de hranire. Oricum, era evident ca porneam cu incredere la concurs, dar inca aveam o retinere fata de stilul de pescuit pe care urmeaza sa-l abordam in concurs (dupa cum o sa cititi mai jos).



PRIMA ZI DE CONCURS

Ne-am bucurat cand am tras plecarea in concurs de pe prima pozitie, mai ales ca multi dintre concurenti stiau unde urmeaza sa pescuim, fie datorita pozelor, fie datorita faptului ca ne-au urmarit la antrenamente.
Locul pe care l-am ales ca de inceput, "la paznici" a fost si cel mai productiv loc din antrenamente, dar din pacate auzisem ca si fusese foarte mult pescuit, in zilele premergatoare concursului. Un alt dezavantaj era ceata deasa ce acoperea tot lacul Sarulesti in dimineata concursului, iar locul tinta era destul de departe. Ne-am orientat destul de greu, cu toate ca avem traseul salvat pe GPS-ul de pe barca si am ajuns primii pe loc. La putin timp dupa noi au sosit si ne-au flancat alte doua barci, Rizea cu Liviu Voicu si o alta barca s-a pozitionat in stanga noastra.



Incep similar ca in antrenament: Shimano Exage 210MH 15-40grame, fir mono Sufix 0.18, gramaj mic, douazeci de lanseuri, NIMIC. Schimb lanseta cu Compre 5-17 grame, fir textil Sufix 832 0,10mm (13lb), acelasi jig de 3/0 cu gramaj de 3.5. Schimband ansamblul, schimb si stilul de pescuit. Mai rapid, mai tatonat, cand taras, se pare ca nu vrea sub nici o forma. Ma uit in jur, nimeni nu prindea, mai mult nimeni nu avusese un atac. Imi dau seama ca ceva nu-i convine, convins de bonitatea locului ales.Brusc, imi aduc aminte de un stil cu care am prins la Sarulesti foarte bine, intr-o etapa de campionat national. Lasat jig-ul pe substrat in pauza prelungita si zmucit brusc din loc, dar lasat aproape in acelasi loc, urmat de aceiasi pauza lunga pe substrat. La al doilea lanseu cu acest procedeu imi intra si primul salau de 56cm. Bucurie mare, dar cel mai mult m-am bucurat ca am gasit stilul de pescuit ce-i convine salaului in acel moment.



Urmeaza aproape imediat si alti 4 frati de-ai lui, pe acelasi stil, in acelasi loc. Bifam primii cinci salai la ora 10:30 din concurs, din care 53; 56; 61; 56 si un 52cm. Dupa prima comunicare de la ora 13:30 eram pe locul 2 la general cu un total de 278cm, mai avand 3 ore de pescuit. Schimbam locul in speranta ca vom reusi sa imbunatatim rezultatul, incercand consecutiv o mare parte a locurilor, indreptandu-ne catre Preazna*, unde descoperisem un loc productiv in antrenamente. Cand ajungem locul era inconjurat de marea majoritate a concurentilor, iar multi prindeau peste. Mi-am dat seama aproape imediat ca ceva se schimbase, iar salaul a inceput sa manance. Ii zic lui Emil constatarea mea, schimb gramajul la 7grame cu un shad de 12cm, iar la primul lanseu iau si peste, dar nu de ajuns cat sa depasim cei 52cm pe care trebuia sa-i inlocuim din punctaj. Insistam, dar pestii mari tot nu-si fac aparitia.

Intr-o ultima instanta hotaram sa schimbam locul, indreptandu-ne catre livada scufundata, inainte cu mai putin de 50 minute pana la final. Incercam tot ce avem in bagajul de cunostiinte, nimic se pare ca nu reusea sa pacaleasca cel mai mare salau. Avem presimtirea ca avem un rezultat bun, dar nu destul de bun cat sa fim prezenti in topul clasamentului final de zi.

Inainte cu 15 minute de final schimbam un ultim loc (la salcii, in apropierea debarcaderului), nu trece mult si isi face simtita prezenta Rober Boanta langa barca noastra:

- Gyorg, schimba ceva, ca v-ati dus la vale. Lumea a inceput sa prinda pe final!

Ma uit la Grecu si comentam, multumindu-ne cu o partida frumoasa si cativa pesti prinsi in conditii dificile, atunci cand pestele nu raspundea la nimeni. Mai erau mai putin de 3 minute inainte de final si mai fac ultimele lanseuri perpendicular pe mal. Monofilamentul 0,18 se intinde pe cadere in primele praguri de langa mal. Jig-ul lestat cu 7grame si armat cu un shad de 12cm parcurge usor distanta catre barca, stiind parca ca va zabovi intr-un final in trusa mea fara nici o urma de dintii, intrand in istoria trusei ca o guma neimportanta si neatractiva pentru salau. Dar, la jumatea distantei catre barca vad pe firul incarcat de apa o usoara tresarire, ca si cum ceva deranja trasa catre barca. Intind firul, ridicand shadul de pe substrat usor, il las sa revina ca si cum stiam ca cineva-l urmareste, revine pe fundul apei si fac o pauza mai lunga decat de obicei ... , imediat cum il ridic din recuperea pe manivela, firul aproape ca-mi sare afara din apa, semn ca a fost atacat foarte violent. Incepe un drill cu emotii maxime, uitandu-ma in acelasi timp la ceas, realizand ca avem mai putin de un minut sa-l dam afara. Cand il vedem in minciog, urmeaza strigate catre Robert (ce tocmai trecuse pe malul opus), aratandu-i minciogul cu peste si ceasul s-a oprit la finalul timpului de concurs.



Cu cei 58cm ai ultimului salaul prins cu un noroc caracteristic mie terminam prima zi de concurs pe locul 5 la general, la 4 centimetri de locul 1. Cum diferentele nu sunt mari, urmatoarea zi va fi foarte importanta pentru stabilirea clasamentului final.


A DOUA ZI DE CONCURS

Cea mai grea decizie a fost sa ne hotaram unde sa mergem a doua zi, iar Emil nici nu a putut dormi din acesta cauza. Decizia era foarte grea tinanad cont ca locurile stiute fusesera intensiv pescuite, iar alte locuri noi era riscant sa le testezi in concurs. Cu chiu cu vai ne hotaram sa incepem in acelasi loc ca in urma cu o zi, in special deoarece nimeni in afara de noi nu a prins peste mare acolo, iar Emil a avut un atac nehotarat de salau, acesta lasandu-si numai un solz de dimensiuni mari.

Nimerim cu greu locul datorita cetii dense de dimineata, iar dupa primele lanseuri Grecu baga in livewell (compartiment special de apa al barcii cu alimentare din lac si recirculare apei) doi salai punctabili, dar de departe ce aveam nevoie sa iesim bine la final. Semnul este totusi bun, dis- de -dimineata, mai ales ca in jurul nostru nu se prindea mai nimic si dupa cate am inteles nici pe alte locuri.

Ne pozitionam putin diferit de dimineata precedenta, dar astazi avem un vant din stanga noastra, paralel cu malul ridicat din fata noastra. Fapt ce face ca firul textil sa faca o bucla mare, mai ales cu gramaj mic (3,5grame). Caut sa compensez bucla si duc mana dreapta cat mai mult in partea stanga. Trec de primul prag, fac jerk-ul scurt si zmucit brusc pe loc, pauza lunga ... ATAC, batul preia un soc puternic, caracteristic atacului de salau foarte hotarat. Intep instinctiv, aproape mecanic, dar datorita pozitiei fortate de vant am numai o mica parte de miscare laterala. Simt incarcarea lansetei Compre, de la varf, talon si pana aproape de cotor, naluca si firul ramanand in acelasi loc, semn ca aveam de a face cu o piesa demna de trecut pe lista de concurs si poate pretendenta la cea mai mare captura din concurs. Tin de peste pret de jumate de secunda, simt cum se intoarce in parte opusa prin trecerea firului de incisivii masivi ai salaului, iar firul se elibereaza instant, A SCAPAT. Imi vine sa-mi rup lanseta pe genunchi. Lanseta nu a avut nici o vina, poate ca nici eu, dar asa este in pescuit. Sunt convins ca si alti concurenti au pierdut pesti capitali in acest concurs, dar nu reuseam sa trec de moment, nervii fiindu-mi pusi la incercare.

Schimbam locul de pescuit, putin dezamagit si ajungem la Preazna, pe locurile unde se prinsese cu o zi inainte. Cu toate ca toti pescarii erau adunati la primele ore aici, abia daca am vazut doua barci. Incercam fara succes sa bagam ceva in livewell, dar fiind si atenti pe apa. Nimeni nu prindea aproape nimic, semn ca pestele inca nu isi incepuse ciclul de hranire. Ne intalnim cu Sabin pe malul opus de "tiganie", si el neavand inca cei cinci pesti limita, doar trei si nici aceia foarte mari.

Chiar acolo gasim un loc nou, un copac scufundat langa 7 metri de mal, unde apa are 6-7 metri. Copacul l-am identificat cu ajutorul sonarului side imaging. ui



Intre mal si copacul scufundat, o sectiune de praguri abrupte, un habitat perfect pentru salau. L-am pescuit temeinic, abordand initial dintr-o parte de unde am luat numai niste strapi (salau pana in 40 cm). Am schimbat pozitia, pescuind din alt unghi, dar in acelasi loc de unde am reusit sa ne facem toti cei 5 pesti, dar cel mai mare nu depasea 51 cm. Ca si in prima zi de concurs, stiam ca ne trebuiesc pesti mai mari pentru a obtine un loc bun in clasament.



Intr-un moment de inspiratie, Emil imi zice sa revenim pe locul din prima zi, cel care ne-a dat si pestele din ultimul minut. Il ascult fara prea mare incredere si pornim cu 80km/ora catre locul respectiv. Ma uit special la ceas, mai aveam mai putin de o ora pana la finalul concursului. Ii zic lui Emil:

- Ne trebuiesc cel putin pesti trecuti de 55 cm!

Folosesc acelasi echipament ca si dimineata, batul mediul light Shimano Compre 210, fir textil 0,10mm, jig de 7grame si un shad de 10cm, tatonand fiecare prag dinspre mal catre barca. Cum ne-am pozitionat la circa 30 metri de mal, am gasit o zona tare undeva la jumatatea distantei intre noi si mal. Tatonarea substratului tare imi ridica considerabil increderea in loc, iar la scurt timp apare si primul atac, aproape imperceptibil pe firul textil suspendat la iesirea din apa. Intep mecanic si agresiv, iar la capat isi face aparita primul salau tinta, 54 centimetri. Repede la livewell si continuam explorarea locului, iar Emil inteapa urmatoare piesa trecuta pe foile noi, 57 centimetri frumosi.

Ca si un facut, ma uit la ceas si realizez ca timpul este in defavoarea noastra, avand mai putin de 15 minute pana la final. Cu moralul ridicat insist pe acelasi loc, dar schimband putin stilul de prezentare. Din dinti de fierestrau recuperarea se transforma in taras cu pauze ceva mai lungi. La un moment dat, simt cum naluca este atinsa de ceva, aproape inperceptibil. Instincul imi porunceste sa intep, dar experienta ma retine. Continui recuperarea, dar NIMIC.

Nu se poate, trebuie sa fie acolo, el a fost (imi zic in mintea mea). Cum am tinut punct de reper pe mal, repet lanseul pe aceiasi directie fara sa schimb nimic. Ajung in zona cu pricina si ... pauza, recupearare taras, pauza ... vad firul cum ramane in suspensie si intep ca si cum as vrea sa-l arunc direct in barca. Rezistenta si drill-ul caracteristic imi spune ca avem de a face cu un salau care sa ne aduca din nou in carti. Intradeva, il punem pe masuratoare si avea nu mai putin de 61 centimetri. Este salaul nostru de locul 4 si la dimeniunea unui shad mic de podium, adica 5 centimetri.



Un concurs foarte reusit de Relax Lures si cu siguranta ca anul viitor am sa fiu din nou prezent. Felicitari Robert Boanta si tuturor participantiilor, in funte cu castigatorii acestei editii. Chiar daca nu am fost pe podium, ne-am simtit la fel de bine aproape de el.

     




Pentru orice probleme referitoare la site ne puteti scrie pe adresa de
Copyright © 2004-2005, Rapitori.ro. Toate drepturile rezervate.

Site-uri partenere: pescuit la crap | fotografie de natura | expeditii foto in delta dunarii