totul despre Delta

[adiwolf]

3-4000 euro nu reprezinta o suma?!
inseamna 20 de salarii minime pe economie si chiar daca se castiga usor de catre braconieri aceasta suma, tot nu inteleg de ce draqu sa le lasi sa inghete - alta trebuie sa fie explicatia.
cat despre cat de usor se scot 3-4000 euro din pescuit..............ar trebui sa se intrebe fiscul

[viorel.]

Daca ridica motorul si-l lasa pornit cateva secunde , apa din sis de racire iese si nu mai are ce ingheta in motor

[Angler_rou]

si s-a terminat si cu turbina - in cateva secunde
faci de cateva ori asa si schimbi si turbina si placuta oglinda ....

revenind on topic, pe baietii astia ii doare in bascheti de motoare... eu nu am vazut nicaieri motoare mai mari si braconieri mai mari, decat milanezii ....

[adrian99]

exact ce spuneam si eu
se strica motorul....nu-i nimic...cumparam altul in 2-3luni(vorbim de-un motor de 150-200cai),adica un motor de "fuga"

[gsteph1968]

si daca se strica il arunca in dunare sau il recicleaza?

ma intreb si eu... care am lasat un Vihr pe la Mila23...

[deltaic]

Vihr-ul din discutie era de cand lui Lenin inca nu-i trecusera cosurile de pe nas. Odata abandonat,a fost ignorat vreo 2 ani pana cand, un cunoscator l-a apreciat la adevarata sa valoare(???),cea sentimentala. Legendele Milei 23 spun ca o conspiratie de proportii a dus la misterioasa disparitie. Ideea este ca, cel care a comis infama fapta va fi blestemat pe veci(se poate citi si tzepuit)…
Si acum sunt gatuit de emotie cand ma gandesc ca am fost printre cei “alesi” si m-am bucurat de privilegiul de a conduce barca pe care era montat acest minunat simbol al inaltei tehnologii sovietice. Mi-a trebuit a jumatate de zi sa-mi stabilizez din nou imaginea si auzul . Odata aceste mici amanunte rezolvate,m-am bucurat deplin de onoarea ce tocmai mi se acordase.
>gsteph<, niciodata nu ma voi putea revansa fata de tine,iti voi pastra o vie recunostinta,mai ales ca de atunci problemele articulare mi-au revenit(ce mai conteaza 6 luni de fizioterapie).

[gsteph1968]

Vihr-ul din discutie era de cand lui Lenin inca nu-i trecusera cosurile de pe nas. Odata abandonat,a fost ignorat vreo 2 ani pana cand, un cunoscator l-a apreciat la adevarata sa valoare(???),cea sentimentala. Legendele Milei 23 spun ca o conspiratie de proportii a dus la misterioasa disparitie. Ideea este ca, cel care a comis infama fapta va fi blestemat pe veci(se poate citi si tzepuit)…
Si acum sunt gatuit de emotie cand ma gandesc ca am fost printre cei “alesi” si m-am bucurat de privilegiul de a conduce barca pe care era montat acest minunat simbol al inaltei tehnologii sovietice. Mi-a trebuit a jumatate de zi sa-mi stabilizez din nou imaginea si auzul . Odata aceste mici amanunte rezolvate,m-am bucurat deplin de onoarea ce tocmai mi se acordase.
>gsteph<, niciodata nu ma voi putea revansa fata de tine,iti voi pastra o vie recunostinta,mai ales ca de atunci problemele articulare mi-au revenit(ce mai conteaza 6 luni de fizioterapie).

deltaicule, sa iti dea Dumnezeu sanatate! si multe delte!

asa burta de ras nu am tras de mult!!!

[deltaic]

A venit vremea...
Insotit de Homer(singurul om ce nu s-a putut loga la forum),pornim pe drumul fara pulbere la deltei. Stirile nu sunt grozave dar, nu au importanta atata timp cat pescuim pa incinte. Nu-i o varianta onoranta si nu vom face relatari decat asupra situatiei reale din zonele salbatice accesate,in ideea ca putem trage concluzii pe viitor (pentru iesirile ce or sa vina).

[deltaic]

Prima delta pe anul 2014 si primul naufragiu din “cariera”(sper si ultimul).
Cum perioada de prohibitie a stiucii s-a prelungit, nu am riscat si chiar si fara riscuri respectam prohibitia, am pescuit pe incinte. Aici numai daca nu prinzi iesi cu adevarat in evidenta,in rest , cazurile de gherla totala sunt rare.
Dunarea este tulbure , crestea usor si cota de la ceatal Sf.Gh era ieri 289-stationar.Pe perioada sederii noastre apa a crescut cam cu 8-9 cm si in general delta este tulbure , nivelul ridicat al apei permite puietului si reproducatorilor sa patrunda in zonele inundate, beneficiind de oarecare protectie. Stufarisul , pe canalele si japsele vizitate, mai putin cunoscute si umblate,colcaia de tot soiul de pesti. Somnul inca nu a inceput sa depuna- decat sporadic.Am dedicat 2 zile plimbarilor si fotografiei.
Din cauza apelor tulburi pescuitul scrumbiei este afectat. Se braconeaza non stop la pescuit si la vanatoare. Reducerea zonei de uscat ca urmare a ridicarii nivelului apei , faciliteaza gasirea vanatului.Se practica metode total inumane de prins la lat fix sau tarat , animalul sufera ingrozitor pana este omorat. In unele cazuri moare prin coclauri cu latul prins de picior sau cap ,epuizat de tararea buturugii de care este fixat latul (metoda tararii). Bine ca macar s-a redus mult numarul celor care culegeau , pentru consum , ouale pasarilor salbatice Sunt convins ca lucrurile astea sunt cunoscute de autoritati si nu ar fi deosebit de complicat de combatut. De exemplu , cantitatile mari de peste braconat se transporta noaptea cand putini isi pot justifica prezenta pe apa , mai ales in perioada asta. Nemultumirea la adresa autoritatilor este generalizata la noi in tara .
In penultima zi de delta , hotarasc cu Homer(singurul om ce nu s-a putut loga la forum) sa plecam spre o incinta dar, sa vizitam si o zona unde nu mai fusesem demult. Nu am dezechipat barca decat partial, am lasat la baza doar bagajul reprezentat de rucsacurile cu schimburi si ceva alimente.Au ramas in barca o mare parte de acareturi . Traseul ales pentru zona vizata , mai ocolitor ,a fost schimbat in urma discutiei cu niste cunoscuti lipoveni , care , ne-au indicat o scurtatura proaspat creata printr-un dig de care nu stiam. Scurtatura presupune trecerea prin doua zone inguste,sapate in dig , prin care apa formeaza un suvoi puternic datorita diferentei de nivel a apei din canale . De prima spartura am trecut usor , cu viteza mare datorata apei . Motoarele ,si cel termic si cel electric fiind ridicate , ne ghidonam cu ghionderul si cu o vasla. La a doua spartura s-a produs catrastofa . Barca a intrat cu viteza in spartura (aici se formase si o mica cascada)si s-a intepenit intre malurile acesteia (care aveau cam 1 m peste nivelul suvoiului),formand un dop. Instantaneu s-a creat o cascada imensa care a trecut peste motoare si a umplut barca cam intr-un minut. Cateva clipe am fost uluiti si depasiti de situatie. Imediat am inceput sa actionez. Am urlat la Homer sa sara in apa si sa incerce sa ridice pupa barcii,eu am plonjat spre prova , lasandu-ma cu toata greutatea.Nici un efect. Am inceput sa arunc pe mal tot ce era prin barca. Homer, intr-un efort supraomenesc a smuls(nu-l credeam in stare tinand cont ca sufera de poli artrita-articulara) motorul electric si a reusit sa-l arunce pe mal(nu era legat la baterie). Eu am recuperat din suvoi o trusa de-a mea cam cu 600 de voblere si 150 de lingurite,o trusa de-a lui Homer si lansetele gata echipate,care se rasfirasera si incepusera sa pluteasca haotic. Cu greu am reusit sa agat un” Ever Gren “ ,ultima achizitie,si sa-l recuperez. Barca s-a inclinat pe o parte sub greutatea apei, a inceput sa partunda apa in basuri si a trecut de stramtoare, incepand rotatia fatidica cu chila in sus.Homer a fost aruncat de suvoi in mijlocul canalului reusind cu greu sa se mentina la suprafata , jacheta de polar cu care era imbracat cantarea , imbibata cu apa , foarte mult. Am reusit in ultima clipa sa sar pe mal cu un capat al cordelinei de legat barca(cca 15 m) in mana. Au urmat cam 30 de minute de eforturi disperate de a pastra contactul cu barca. Am petrecut in barca asta 9 ani minunati din viata mea si eram hotarat sa lupt din toate puterile sa nu o pierd, nu este vorba de bani,are o valoare mult mai mare pentru mine. Cu siguranta putea fi recuperata dar mult mai greu. Cu cordelina trecuta in pozitie de filat dupa spate (tehnica din alpinism),am incercat din rasputeri sa trag barca spre mal inpotriva curentului puternic si dupa doua caderi prin maracini si tarat pana aproape de mal,am reusit sa o stabilizez,Intre timp a reusit si Homer sa ajunga la mal si a sarit in ajutorul meu. Ansamblul barca-motor are cam 160 kg dar, greutatea s-a dublat cel putin ,din pricina apei. Asezata cu chila in sus , sprijinita pe motorul Yamaha de 15 cp infipt in substratul canalului ,numai cu varful provei vizibil , a ramas nemiscata. Au urmat 3 scufundari in care am taiat furtunul de alimentare si am recuperat rezervorul, am deschis basurile si am recuperate lucrurile aflate acolo.Telefoanele lui Homer, uimitor dupa uscare au functionat, GPS-ul meu si aparatul foto,aflate in sac de speo au ramas uscate. La fel si mantaua de ploaie si pantalonii de gore-tex. Mai greu a fost sa ridic bateria pe mal,a stat in apa vreo 20 de minute dar nu cred sa-i cauzeze. A urmat telefonul dupa ajutor si in 15-20 de minute au venit intaririle si am rezolvat situatia. Totul a durat 2 ore.
Bilant: am pierdut ancora si un papuc, tibia mea este julita si talpa piciorului stang umflata(nu stiu cand m-am lovit), spatele si mainile poarta urmele “luptei”,motorul Yamaha pleaca spre service, 3 mulinete ajung la Edi, la curatat. Cred ca am gestionat rezonabil situatia .Am fost de multe ori in situatii limita atat la munte cat si in delta si , sincer, la o stupizenie ca asta nu ne asteptam. Ieri am plecat cu motorul Mercury de 20 cp spre Nufarul si daca tot ajunge in Bucuresti va avea parte si el de o revizie .
Lasand la o parte “naufragiul”,de care am facut haz seara,la o bere, a fost o iesire reconfortanta,am avut parte de vreme buna , peisaje superbe , am testat multe “giugele”(din pacate pe incinte) si ne-am revazut multi prieteni. Prima iesire in delta va fi dupa terminarea perioadei de prohibitie.

[ANDREI RIGA]

Ma bucur ca sunteti teferi si ca pierderile materiale sunt relativ"decente". Auzisem eu ceva , dar m-am gandit ca va lingeti ranile si ca cel mai bine sa nu va bat la cap si sa va las pe voi sa povestiti tarasenia. Inca o data , bine ca sunteti teferi! Vorba ... cuiva: "Sanatosi sa fim ! "