Sa zambim putin : patanii la pescuit :)

[edy.tm]

@-Modigliani .... Nu inteleg cum puteti avea unii oameni atata rabdare .... nu ti s-a intamplat sa te pierzi printre randuri, sa nu mai stii ce sa scrii.. efectiv sa te blochezi ?? ...

faina ,,Povestioara''

[ULK]

crysst ...iti dau voie sa crezi despre mine ce vrei tu..nu vreau sa transform toate topicurle in polemici...daca vrei sa imi zici ceva...dedica-mi un topic separat ..

[ANDREI RIGA]

Super povestire pictore ! Am citit-o dintr-o suflare si parca vedeam un film... imi imaginam scena ! Sanatate multa si voua si lui Nea Vasile !

Eu n-am vazut un film , eu l-am retrait ! Nea Vasile a fost creionat perfect !

as fi curios cine se ascunde in spatele id-ului

E un rebel indragostit de viata, pescuit, Dunare, arta, caini si ar mai fii cateva lucruri... si un prieten de nadejde! Si cam repezit...

apare un fel de a privi persoane/intamplari , oarecum "de pe cal mare"...ca pana la sfarsitul lor, sa revii la a le iubi/compatimi

Cum probabil am fii facut multi dintre noi cu un "nea Vasile". banuiesc ca nici tu nu l-ai fii apelat de la inceput cu "excelentza" si nu ti-ai fii pigmentat discursul cu expresii ca "BTW" sau "my ass"

[modigliani]

Dragii mei , mersi mult pentru aprecieri si pentru suportul primit de la voi . Nimic nu ma bucura mai mult ca reactiile voastre care cu siguranta vor duce la alte si alte asemenea patanii povestite cu si despre pescuit sau ape .

Inca odata , mersi mult !

Imi plac schitele/nuvelele tale..dar am impresia , ca in mai toate , apare un fel de a privi persoane/intamplari , oarecum "de pe cal mare"...ca pana la sfarsitul lor, sa revii la a le iubi/compatimi. Daca imi permiti , o mica critica ...sper eu, constructiva.
Banuiesc, ca deja ai pus de o carte si vrei sa o si publici...ma insel?

Stimate prieten , nu-i decat un stil ( putem deja sa-i spunem asa ? ) literar . Culeg din intamplarea relatata ceea ce-i haios sau cred eu c-ar putea trezi interesul pescarilor internauti .
Nu privesc , asa cum spui , ,,de pe cal mare" ci pur si simplu asa traiesc eu si asa traversez evenimentele . Chiar ma intreb de unde tragi concluzia asta .
Fara suparare , critica ta , formulata in ,, acest stil " o iau ca pe o carcota .
Nu , inca n-am cochetat cu ideea publicarii unei carti . Dar cum deja multi ma indruma catre asta probabil c-am s-o fac vreodata . Cine stie .... ???

...............................................

La modul serios , catre toti cititorii si participantii la acest topic , va rog din suflet sa nu-l transformam intr-unul de polemici . Mai toate povestioarele aste sunt amintiri d-ale noastre , adunate in timp , selectate si expuse cu placere cititorilor . Hai sa nu le alteram cu ceea ce ne macina zi de zi . Pentru ca vom ajunge cu totii la varsta la care singurul bagaj strans pe lumea asta vor fi tocmai aceste amintiri . Prafuite , sterse , vechi sau poate chiar neclare , insa viata la un moment dat ne va azvarli intr-un ungher al uitarii . Si hrana ultimelor zile ale noastre vor fi poznele din tinerete . Multe alte bucurii poate nu vom mai avea .

Multumesc .

[modigliani]

@-Modigliani .... Nu inteleg cum puteti avea unii oameni atata rabdare .... nu ti s-a intamplat sa te pierzi printre randuri, sa nu mai stii ce sa scrii.. efectiv sa te blochezi ?? ...

faina ,,Povestioara''

OOOOOO ..... ba da ! Cum sa nu ! Atata doar ca la povestea cu nea Vasile ( de exemplu ) am scris nu mai putin de ...... 2 ore ( !!! ) si-am scris-o initial in Word . Am recitit-o de cateva ori pana s-o expun pe forumuri ( si tot are mici greseli de tipar sau de tastare . Pacat ca nu-mi pot modifica postarea ) . Fireste ca sunt momente in care pierd ,, sirul " . O iau de la capat cu lectura si intervin cursiv la punctul la care m-am pierdut .

De multe ori ma blochez nu in scriere ci mai mult in incarcatura emotionala a povestii . Pentru ca nu scriu despre orice iesire sau pescuiala facuta ci doar despre cele ce m-au marcat in vre-un fel anume . Si atunci inchid Word-ul si-o reiau a doua zi . Cam asta e .

[rine]

toti avem ceva haios de povestit. nu toti avem usurinta ta ,de a relata in scris . sper sa nu te "consumi" de pe acum ca vine iarnaaaa.....

[modigliani]

sper sa nu te "consumi" de pe acum ca vine iarnaaaa.....

Ia ceva de iarna :

........................................................................

,, Lături " inghetate

......................

Inceput de Aprilie , 2004 .

Aveam o lucrare la Pitesti , mai exact intretinerea periodica a acesteia . Baietii din echipa de atunci erau pescari cu totii . Bogdan , Cristi Duda si Sile . Sile , .... mai putin , insa el era responsabil cu entuziasmul . Da , exact cum auziti ! Responsabil cu entuziasmul . De cate ori se nimerea de prindeam noi vreunu' mai rasarit , Sile deborda de fericire : ,, Bravo , bai Pictore ! Bravo ! Da , mah , sa beau ! Uite ce peste frumos a scos asta ! "

Daca aveam treaba la Pitesti cel mult 30 de minute , si nimic altceva de facut in ziua aia , zic baietii :

- Bai Pictore , cand terminam acolo , nu dam si noi undeva la peste ?
- Pai unde vreti voi sa mergem , mah ?
- Nu stiu frate ! Te intereseaza ! N-am vazut un mal de garla din toamna ! Turbez !
- Da frate . Are dreptate . Unde-o fi , numa sa ,, dibuim " un baboi , ... acolo !
- Bah ! Uite unde zic eu : mergem mai la munte si dam in Valsan .
- Unde dracu-i asta ?
- Mergem pan-la Curtea de Arges , o luam pe drumu' de Campulung , si la un moment dat facem stanga spre Bradetu . Pe tot traseul asta intalnim Valsanul .
- Pai , ... ce peste gasim noi acolo ?
- Mreana si Pastrav .
- Soto ? Poate mergem , dracu' , degeaba !
- Soto ! Acolo merg eu cu cortu' si am prins . Nu o data , de fiecare data cand merg !
- Hai ! "

....................................................

Pe la 8 30 h , cu treaba terminata la Pitesti , ne indreptam spre Curtea de Arges . Lasam in urma si frumosul oras dintre dealuri , trecem de manastire si o luam pe drumul spre Campulung . Prima localitate dupa Curtea de Arges este Valea Iasului , urmata si aceasta de o multime de satucuri care mai de care mai cochete , mai frumoase , mai neaose . Mergand insa spre munte , aceste satucuri , care mai de care , la fel , erau mai ninse si mai neanfrunzite . Nu luasem asta-n calcul . La noi in campie primavara se aratase destul de generoasa . P-acolo insa .... se mai lasa inca asteptata . Curtile , insirate , de aici din drum catre padurile de la poalele muntilor erau din ce in ce mai albe si inca ne dezvelite de troieni .

- Unde dracu' mergem noi , mah ? La copca ???
- Taci dracu' din gura , bai Bogdane ! Unde copca pe rau ?
- Stiu , mah , ce zici ! Zic si eu asa ! Nu vezi ? Noi suntem in pulovere si adidasi , si aici e zapada cat cotetele la caini !
- Acu' ce vrei ? Am ajuns , dam si noi putin la peste ! Asta e ! Daca nu ne-am gandit ?
- Prindem noi ..... draci ! Ascultati aici la mine ! "

.....................................................

Nu ne-am putut opri nicaieri pe malul Valsanului pana in comuna Bradetu . N-am gasit nicaieri un locsor care sa ne inspire , asadar am urcat pana acolo . Pentru cei ce nu cunosc drumul , acolo se termina asfaltul . Este ultima localitate din sirul inceput cu Valea Iasului . De la Bradetu-ncolo poti continua pe un drum de exploatare forestiera , drum ce se termina undeva la poalele Ceahlaului . Niciodata , insa , n-am urcat pana acolo .

De la finele asfaltului , odata cu drumul de criblura , esti intampinat cu generozitate de salbatica natura ! Vara mai urcasem pe acest drum . Este un vis ! Practic urci printre doi versanti montani pe fundul unei prapastii marginite de acestia . Pe fundul acesteia este acest drumeag ce alterneaza splendid cu raul Valsan . Privind catre in sus , spre oricare dintre acesti versanti , uneori atat de abrupti sunt , incat iti dau senzatia ca urmeaza sa se pravaleasca pe tine . Soarele aproape ca nu ajunge la drumul acesta . Este impiedicat de padurile de brazi si de steiurile verticale de stanci , ceea ce contribuie la misterul drumetiei . Toata aceasta priveliste se intinde pret de 8 km , dupa care cei doi versanti se departeaza unul de altul lasand loc unei gigantice poieni de cca 45 ha ( asa am auzit pe localnici ca apreciind suprafata ) , poiana prin care serpuieste Valsanul cristalin . Acolo voiam sa ajungem , indiferent ca , deja , zapada era de aproximativ 50 - 70 cm . Repet , eram echipati de primavara de campie .

Insa , ceea ce mi-a amintit Claudiu cu fotografia lui , ceea ce a facut ca acel drum sa fie de neuitat , si ceea ce face obiectul acestei postari , erau ..... niste turturi gigantici scursi pe acei versanti .
Sus pe munte , acolo unde soarele se putea lafai printre brazi , zapada incepuse sa se topeasca si sa se scurga catre drum , unde ingheta in forme si siluete inimaginabile ! Si nu doar atat , ci , cunoscuta zona ca fiind bogata in diverse minereuri , pe masura ce apa spala muntele dizolva , probabil , aceste minereuri si capata culoarea acestora . Erau gheturi de culori turqoise , caramizii , albastre , verzui , galben-ocru , ..... si altele ! Absolut inimaginabil !

- Pictoreeee ! Sa fiu al dracu' ! Nu se poate asa ceva !
- Bai nene ! Eu am ramas fara cuvinte !
- Uite la turturele ala ! E cat un bloc de 4 etaje !
- Si ce culoare are frate ! Nu-mi vine sa cred !
- Stii , frate , cum ma simt acum ?
- Cum , mah ?
- Zici ca-s Alice in tara Minunilor !
- Si ziceti ca n-avem cum sa facem poze ?
- Nu ! N-am luat aparatu' !
- Imi vine sa ma-npusc ! Cui sa povestesti asta si sa te creada ? "

Intradevar , ceea ce vedeam noi era mult dincolo de limita imaginabilului ! Turturii aia aveau dimensiuni colosale si culori parca desprinse din vise . Fuioare de culoare se rasuceau intre ele ca-ntrun dans nebun , se amestecau alocuri de unde rezultau si alte noi combinatii de culori , se mai intampla sa fie cate o pleznitura prin intreg sloiul , pleznitura ce avea culoarea aceeasi dar mai alburie si dadea intregului ansamblu inghetat imagine de bloc de marmura . Toti , fara exceptie , ramasesem ,, interzisi " . Uitasem de frig , uitasem pentru ce suntem acolo , uitasem ca ar trebui sa ne uitam la ceasuri , ..... uitasem de lume !

La un moment dat , Bogdan , coplesit de senzatii si de grandoarea privelistii , incearca sa scape si sa ne mobilizeze catre malul Valsanului . Uitandu-se pierdut catre un sloi gigantic de culoare turqoise- alburie sagetata de fuioare albastrui si verzui ne zice :

- Uite bah ! Uite la ala d-acolo !
- Asa ! Ce-i cu el ?
- Culoarea lui ! De ce-ti aduce aminte ?
- Nu stiu , mah ! Zii ! Ce-i in capu' tau ?
- Zici ca-s laturi inghetate la mamaia pe strada pe langa gura de canal !
- Fir-ai al dracu' de cretin ! Cum poti , mah sa compari asta cu laturile lu' mata mare ?
- Pai pot , mah ! Daca-s la fel la culoare ?
- Haideti , mah sa mergem ! A dat asta cu mucii-n fasole ! Tampitule !

.................................................................

Am urcat pana in poiana de mai sus unde ne-a intampinat un soare generos de primavara , soare care se reflecta vesel in valtorile Valsanului . Printre troienele de pe malul acestuia ne-am facut loc si ne-am apucat de pescuit . Sincer , nu credeam ca vom prinde ceva . Intradevar , verile , se intampla sa mai prind 2 - 3 pastraviori pe care-i eliberam imediat . Acum insa chiar nu ma asteptam la vreo captura .
Insa dupa cateva lanseuri ..... primul pastrav se arata interesat de micutul vobler argintiu ! Dupa el inca unul , si inca unul , si ..... pana la 8 bucati ! Parca nu ne venea sa credem ca suntem atat de rasfatati de soarta in acea zi ! Cel mai bucuros era Sile ! La fiecare dintre cei 8 pastravi , indiferent de autorul capturii , chiuia extaziat de rasuna poiana ! ..... N-aveam ce sa-i facem . Mai ne facuse asta , si nu o data , ci de fiecare data cand ne-am incumetat sa-l luam cu noi la peste . Asta e Sile , si gata ! Vrei liniste ? Il lasi acasa ! Punct !

Insa timpul trecea pe nesimtite . Se facuse aproape 16 00 h , ori la data aia se putea lejer numi seara , deja . Soarele nu ne mai incalzea . Se dusese dincolo de brazii de pe piscuri lasand in urma lui temperatura ce , de fapt , trebuia s-o aiba zona respectiva la acea data . Strangem repede , ne aruncam in masina si plecam catre Bradetu cu gand sa admiram inca o data , din fuga de data asta insa , minunile de gheata ce ne taiase respiratiile la venire .

Va spuneam ca drumul dintre Bradetu si poiana in care pescuisem este de 8 km . Ei bine , dupa doar 1,5 km , privind in fata pe drum vad ...... un gigantic munte ..... de zapada ! Pret de cateva secunde am crezut totusi ca este doar o iluzie si ca urmeaza sa disting o curba a drumului , vreuna ce se ascundea ochilor obositi de marea de alb ce-o privisem toata ziua . Dar nu ! Pe masura ce ne apropiam se distingea din ce in ce mai clar ca este ..... un munte de zapada !

Ca sa ne fie si mai evident ceea ce refuzam sa credem , faptul ca eram pe munte prizonierii unei mini avalanse de zapada , in troianul respectiv se distingeau printre bulgarii albi tulpini de brazi mai mititei ce putusera fi smulsi de caderea agresiva a zapezii ! Ne frecam la ochi si nu ne venea sa credem !

- Nu ! ..... N-are cum ! ..... Asta n-are cum !!!
- Cum mah ??? ..... Cum adica , ..... sa plec la peste si ..... sa ma prinda avalansa !
- Uite !!! ..... Asa cum vezi !!! Ai plecat la peste si te-a prins avalansa !
- Cum sa-i zic lu' nevasta-mea ca am ramas la peste ..... ca m-a prins ..... AVALANSA ???
- Ii spui , si gata ! Asta e !
- Poate crede a ta ! Insa a mea zice direct ca am ramas la femei !
- ..... Mda ! Nu m-am gandit ! Si-a mea o sa zica la fel !
- Pai , ..... hai sa dam zapada !
- Maaaah ! Tu nu esti normal ??? Aici sunt doua trenuri de zapada ! Cu ce vrei tu s-o dai la o parte ? Cu lingurita ??? Nici casma n-avem la noi !
- Bun !!! Ce facem ?
- Hai inapoi in poiana . Era cabana aia acolo si am vazut lume . Poate stiu aia ce facem .
- Vrem , nu vrem , doar asta putem sa facem . Hai ! "

Ne-am intors in poiana unde , intradevar , se aflau ceva cabanute . Vara , acestea au statut de ,, boutique " . Gasesti tigari , sucuri , bauturi , criossant-uri, snacks-uri , seminte si altele , insa la preturi duble fata de ce gasim acasa . Intr-un fel e firesc ! Doar nu urca pana acolo masina de distributie cu marfa . Acum insa , golite de marfuri , cu 2 - 3 mese in mijloc , tin loc de bodega pentru muncitorii din exploatarea forestiera de mai sus de pe munte . Am aflat atunci ca acestia , la terminarea programului se opreau sa bea ,, una mica " . Norocul nostru ! Mai ales pentru faptul ca exploatarea fusese deschisa ..... cu doar doua zile inainte ! Si mai ales pentru faptul ca la ora aia inca mai erau pe munte si nu coborasera in sat ! Daca mai stateam inca 30 ' p-acolo ..... ramaneam singurii de pe munte si ne-ar fi scos astia a doua zi dimineata d-acolo !

Noi , isterizati la maxim , dam buzna-n bodega si incepem sa le povestim febril ce-am patit :

,, - Domle' ! A venit avalansa ! S-a inchis drumu' ! N-avem pe un' s-o luam ! Aici ramanem !
- Hei ! .... Hei ! .... Tinere ! Ia-o-ncet ! Ce zici ca s-a intamplat ?
- Zapada ... multa ... pe drum ... mai jos la vale ... noi la peste ... a cazut cu tot cu pomi .... n-avem haine ... ce-i zic nevesti-mii ....
- Mai Gheorghe , ce ,, zice " astia , mah ?
- O fi cazut iar namete de pe munte , mah !
- Mai ai motorina la lama aia ?
- Am . Doua butoaie .
- Auziti mah baieti . Va scoatem amu . Numa' stai nitel aici la soba sa terminam si noi cinzecile astea .
- Unchiule , da-ti-ar Dumnezeu sanatate ! Mai dam noi un rand , numai sa ne scoateti !
- Bine , mah .... ! Mai da un rand , atuncea ! "

Dupa inca ,, UN " rand , aproape la ora la care se intuneca afara , oamenii muntelui s-au apucat de treaba . Mergea foarte greu . Zapada ce cazuse era zapada uda . Zapada incalzita de soare pe tot parcursul zilei . Uda fiind , era si foarte grea si extrem de bine tasata in timpul caderii . Incarcand acestia sa sape pana la drum ar fi durat , probabil , toata noaptea , asa ca i-am rugat sa treaca cu lama peste muntele de zapada si sa ne croiasca drum atat cat sa putem noi trece . Ne-au inteles si asa au facut , ne-au ajutat pe noi sa trecem dincolo dupa care au ramas sa-si faca drum pentru camioanele incarcate cu trunchiuri de brazi .

- Domnilor , multumim mult ! Sa va dea Dumnezeu sanatate !
- Mereti cu bine , mah flacai !
- Hai ! Ramaneti cu bine ! Sanatate acasa !
- No ! Drum intins ! .... Auziti mah ??? Da' ce catati voi la munte , ca nu v-am intrebat ?
- Ce sa catam unchiule ? Uite , eram la peste !
- .... La unde erati , mah ??? La peste ??? I-auzi bah Gheorghe ce ,, zice " astia ! Cica ,, era " la peste !
- Ha.. ha.. ha.. ! Si va mai mirati , mai flacai , ca arunca fomeile alea dupa voi ,, pan " casa cu ceva ! Ha.. ha.. ha ! No .... mereti sanatosi si duceti-le pestele ! Alfel or sa zica ca umblati , dracu' , dupa fomei la munte !"

[rine]

esti bun modigliani sa-l baneze careva, ca altfel sa duce dracu' traficul pe site. toata lumea o sa citeasca

[rine]

...am scris...sa-l baneze careva, ca altfel sa duce dracu' traficul pe site. mentionez ca era o gluma asa e bine sa ne explicam

[ULK]

error..am gresit ..ai MP modigliani.