Ieri dupamasa ma hotarasc sa imi misc oasele pana la o plaja sa testez daca rechinii au aparaul la mal.
Tehnologia asta e extraordinara. In 10 minute am aflat tide-ul, temperaturile apei pe plajele apropiate, marimea valurilor si directia lor , am vizionat webcamuri sa ma ajute sa erectionez animalul si sa-l pun in miscare si sa aleg plaja perfecta.
Telefon la sidekick - ca singur nu poti pescuitul asta, si am fost pe cai.
Ajungem la plaja cu pricina ... cald , frumos, liniste si pace. Copiii se balaceau frumos prin apa si nimic nu sugera nebunia ce va urma.
Vilele frumos pozitionate ale bastanilor priveau cu ferestre goale spre plaja cu nisip fin si alb scaldata in valurete linistite. Mirosea a bani, palmieri si concediu, iar noi eram doar intrusi. Cine dracu isi permite o casa de vacanta de cateva milioane... Cu raie pe matze (recunosc) nutream speranta ascunsa de a strica serenitatea asta luxuasa. Sa scot un dintos din apa ca sa nu mai faca nimeni baie linistit!
In fine, imi fac montura si sar in apa sa o duc in larg. Calda! E bine.
De fiecare data la inceput de sezon ai un sentiment mai ... ah... uneasy ... neliniste metafizica in momentul cand intri in apa. Dupa luni de zile de absenta, prima intalnire cu rechinii e infricosatoare. Dar suntem barbati, strangem din sfincter si marshaluim mai departe... respectiv inot.
Apa creste pe la 3 metrii si este cristal. Inot cu o mana si mi-e frica inca sa ma uit in jos. Poate e cine acolo care face cercuri. Incep sa fredonez in minte melodia de la jaws : taaaaaaaanda taaaaaaaaaaaanda tandam tandam tandam. Imi bat putin joc de mine ca sa-mi treaca spaima.
Ma uit sub mine si mai mai ca ma caca in budigai cand descopar o umbra... aaaaaaaa... "Ii umbra ta ceacanaule!"
Apa e cristal si umbra mea ma urmareste fidela pe nisipul de pe fundul apei. Imi revine pulsul.
Si inot mai departe.
De ceva vreme nu ma mai gandesc la rechini si inot ritmic. In spatele meu se isca o valtoare si se aude un spleoci. Ma intorc si vad undele de la locul cu pricina . Apa e de un verde mai inchis deci sunt pe canalul lor.
Fara sa ma uit sub mine las jumatatea de ton sangeranda si incep sa intind firul , sa aranjez plumbul-acnora. Miscari calculate, incet dar cred ca eram palid ca moartea si cu un motz de rahatel acolo unde trebuie.
As minti sa spun ca nu mi-e frica. Nu ai cum! Mai ales la inceput de sezon e brutal. E o frica ce porneste din spatele ratiunii si e sora buna cu panica.
Incep sa inot mai vartos spre mal. Tot am vre-o juma de ora de luptat cu curentul pana la nisip, si parca acum ca fug, pericolul din spate imi arde ceafa mai tare.
Intre doua brate vad cu coada ochiului o aripioara imensa ce spinteca apa.
Stop cadru.
Piua, pui joaca, nu ma mai joc... poarta-n casa...
ma intorc si ma uit la ea. Fara discutie vine spre mine si are cel putin un metru. Neagra, taie valul si e la maximum 10 metrii. Delfini! Ma apuca rasul-plansul.
Il fluier pe Bughi sa scoata camera si sa filmeze. El vede ca ma agit si ia binoclul de la un pusti bagator de seama. Cred ca se caca pe el la spectacol - garantat nu isi inchipuie ca sunt delfini! Nici nu-i vine in minte sa filmeze chiar daca eu ii fac semne disperate.
Ma plict sa ma enervez pe el (ce filmulet tare ar fi iesit) si incep sa ma joc cu delfinii. Inot cat pot de tare spre mal, ei vin dupa mine, ma opresc, se opresc, inot spre ei tare, se intorc inspre larg si fug, ma opresc, se opresc, inot inspre mal, vin dupa mine... si tot asa.
Am citit undeva ca e o experienta linistitoare si senina sa inoti cu delfinii. Nu e asa. Sunt niste animale enorme ( 3-4-5 metrii si j de sute de kile) pline de cicatrici, rani, taieturi. Dar e cool sa te joci cu ei. Tin minte cand Sami - jumatatea mea reusita- inota in cerc cu un delfin ea cu mainile mai ca atingea coada si el cu botul mai ca atingea labele ei de scuba.
In fine, sa revin la oile mele...
Apare in zona barca salvamarilor sarind pe valuri si urland ca un tren de draci bagati in priza. baietii au vazut de la un kilometru -unde e plaja de scaldat- cum dau din maini si au crezut ca sunt probleme. Le explic ce si cum, le multumesc pentru interes si le dau liber. Dar mi-au speriat delfinii. Uit sa ii intreb daca sunt acelasi echipaj care in urma cu un an au incercat sa sperie cu barca un bronzie (rechin) din zona unde se scaldau oamenii, enervandu-l asa tare ca le-a muscat barca (gonflabila) si motorul... heheheh ....norocul lor a fost ca rechinul era prea furios pe barca si nu i-a bagat in seama cand au inotat baietii la mal.
Ajung la mal si ma imi clatesc saramura din gura cu un gat de Jack.
Bogdan cu ochii holbati imi spune ceva folosind cate 2 cuvinte de-odata . Inteleg ceva cu am crezut ca mori... te mananca rechinii... injuraturi dupa fiecare litera...
Il las sa termine si il anunt ca are noroc ca nu au fost rechini, si nu mi-am pierdut un picior sau ceva. Ca daca s-ar fi intamplat asa, si el ar fi stat calare pe camera si nu ar fi filmat faza i-sa fi taiat piciorul sa mi-l cos mie unde lipseste. Asa ca data viitoare sa aiba grije!
Mai povestim, ne mai imprietenim, mai o maslina , mai o curmala, si trec vre-o 30 de minute.
Bota se arcuieste dupa care firul pica bleg in apa. Nici macar nu a sunat orgasmaticul crrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr care vesteste trasatura.
Intind firul.
Cade moale din nou.
Intind firul iar.
Timpul se opreste.
Firul se burteste.
Iau harnashamentul de fixat bota tacticos si scot bota din suport.
O aranjez in pozitie de lupta cu breteaua pe dupa cap.
Sau la bal sau la spital. sau te scot afara sau ma tragi pana in America de Sud.
Intind firul cu ochii bulbucati de tensiune.
Simt resistenta intr-un final.
Nu vreau sa-i spun ca sunt aici inca.
vad cum fuge firul lateral.
Las varful botei jos si fac cativa pasi in spate rapid. Cand firul este intins ca o coarda de chitara intep decisiv. Mi s-a intamplat sa se miste pestele si din violenta intepaturii sa cad in fund rostogolindu-ma pe spate... regele cool-ului nu alta. Oricum nu e usor sa infingi un 20/0 la 400 m distanta intr-o falca de rechin!
Dar de data asta raman in unghi de 45 inclinat pe spate. L-am lovit!
Bestia pentru o secunda ramane blocata.
Apoi incepe furtuna! Firul fuge afara de pe mulineta cu viteza luminii. Il las pentru un timp dupa care incep sa mai strang frana - semn ca ultimul rechin prins inainte de asta a fost mai mic.
Exagerez si pestele ma trage spre apa iar calcaiele imi sapa santuri in nisipul fierbinte. Cand ajung in apa mai relaxez frana. Ma joc cu mana pe tambur ca sa-i belesc directia la bestia acceleratul care a pornit din statie.
Bota se curbeaza si protesteaza cu paraieli. Firul fluiera, mie imi tiuie urechile.
Tensiunea scade - l-am intors.
Dupa asta urmeaza eternul tango "vino aicea dute-ncolo" unde totul e mai mult sala de forte decat tensiune mentala.
Ajunge la apa mica si ne pregatim de intrat dupa el. Povestisem ca Bogdan sa intre cu camera sa ne filmeze sub apa. El trebuia sa ne ocoleasca si sa se pozitioneze in spatele rechinului ... undeva intre rechin si larg , intre bestie si libertate... nu foarte safe dar asta este... eu o sa incerc sa nu scap un metru doi din fir ca sa ajunga partea cu dinti la carnitza lui Bughi.
Totul iese ca la carte. In apa mica rechinul face o lumanare uriasa arcuindu-se in coada si rotindu-se in aier (tzukahara cu triplu shurub se numeste la gimnastica)
La momentul ala distanta intre mine si bogdan era de vre-o 4 metrii si rechinul intre noi. Am crezut ca va iesi o filmare extraordinara , dar din pacate a iesit fix pix.
In fine, il trag pe mal, borasc putin de extenuare si alung 2-3 copii bagatori de seama imbogatindu-i vocabularul si bagajul de concepte cu unele noi si bulversante.
Restul e bla bla bla, poze si jmecherii, dupa care tras de coada inapoi in apa si eliberat cu mari onoruri.
Si asa am un nou prieten acolo in adancuri, pe care ma pot baza ca odata si odata o sa ma haleasca!
Dreptate si Fratie de aici de unde stau pomii cu radacinile-n sus!
P.S. si aici dovada
http://www.youtube.com/watch?v=Xv8dMDlHRM4