Stimate domnule Prim Ministru,
Mă adresez dumneavostră pe această cale, întrucât toate discuțiile pe tema aceasta purtate în scris sau prin întâlniri directe cu autoritățile competente au rămas doar un consum inutil de hârtie și pierdere de vreme, fără a se materializa în fapte concrete. Mai precis, vă aduc în atenție problemele cu care se confruntă pescuitul (atât cel comercial cât și cel sportiv) și acvacultura, cu speranța că în baza autorității cu care sunteți investit, veți putea dispune măsurile ce se cuvin, acum când nu este prea târziu pentru a se mai putea face ceva în acest sector.
Ca să fiu mai explicit, am să vă dau câteva informații de uz general, pentru a vă face o primă impresie asupra a ce avem, cum administrăm aceste bunuri și care sunt rezultatele din acest sector.
România dispune de o rețea hidrografică uriașă, constând în:
- 78.905 km râuri;
- 274 lacuri de acumulare;
- Peste 160 de lacuri naturale
- Peste 3000 de bălți (rezultate din lucrări de balastieră sau naturale)
- Delta Dunării
- Marea Neagră
- 100.000 ha lacuri de crescătorie (85.000 ha pentru producție și 15.000 ha pentru producere puiet de pește)
Cu tot acest patrimoniu consumul de pește în România se realizează pe 30% producție internă și 70% importuri. Care ar fi cauza? Aceasta se găsește în strategia națională elaborată de autoritățile competente și trimisă la Uniunea Europeană (deși am mari rezerve că va fi aprobată). Ce rezultă din această strategie? În perioada 2007- 2013, perioadă în care România a beneficiat de finanțare europeană de peste 230 milioane Euro, rezultatele sunt următoarele:
- Din 76 unități de procesare a peștelui în anul 2007, la sfârșitul anului 2013 mai erau în funcțiune 21 de unități, restul fiind închise.
- Consumul de pește este de sub 4kg/locuitor, fiind pe ultimul loc din Europa;
- A crescut importul de pește, în dauna producției interne;
- Aportul în PIB al industriei de procesare și valorificare a peștelui este de 0,0086 procente.
Toate aceste date, evidențiază fără dubii o proastă gestionare a acestui sector economic cu potențial uriaș, de către autoritățile competente, cu funcționari incompetenți și nu în puține cazuri corupți. Este de notorietate faptul că cea mai puternică „ramură” în acest sector este braconajul, cât și economia subterană care este după părerea mea de peste 90%, bazată pe capacitatea de producție raportată la producția declarată și fiscalizată. Ca să fiu explicit, numai unitățile de acvacultură sunt proiectate să producă peste 500.000 tone de pește, iar producția raportată și înregistrată de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură este puțin peste 8.000 de tone.
M-aș opri puțin asupra eficienței cheltuirii fondurilor europene. Mare parte din aceste fonduri au fost alocate pentru construirea unui port la Marea Neagră (în condițiile în care România nu mai are flotă de pescuit iar cota alocată României în apele internaționale a fost cedată în anul 2001 Spaniei) și a unei burse de pește la Tulcea. Este evident că destinația acestor fonduri a avut în vedre importatorii, nu producătorii de pește, din motive pe care cred că le înțelegeți. Fondurile din acvacultură au fost alocate în mare parte pentru creșterea sturionilor, pește care practic este inaccesibil consumului având în vedere prețul ridicat de producție al acestei specii de pește.
Este clar că strategia națională este una distructivă, nu constructivă, așa cum se vede din rezultatele prezentate.
Un capitol aparte și care merită analizat, este pescuitul sportiv, practicat pentru agrement, recreere și competiție. Așa cum am prezentat în introducerea acestei scrisori, potențialul României pentru practicarea acestei ramuri sportive, care din anul 2013 are recunoscută și o federație sportivă națională înregistrată ca atare de către Ministerul Tineretului și Sportului, este probabil un segment ce are un potențial de dezvoltare uriaș, ce se poate concretiza în sume semnificative ca venituri la bugetul de stat, dacă aceasta ar fi lăsată să se dezvolte în condițiile legii.
Pentru a susține cele de mai sus, am să dau câteva date rezultate dintr-un studiu de piață realizat de IMAS, la cererea revistei Pescar Modern, în anul 2011. Astfel, dintr-un eșantion de 1041 de persoane din 189 puncte de eșantionare din 91 de localități (marja de eroare fiind de 3%), 25% au declarat că merg la pescuit. Este evident că pasionații de acest sport sunt într-un număr semificativ, fapt ce ar trebui să fie un semnal pentru autorități, întrucât reprezintă un potenția uriaș de dezvoltare, dacă această ramură sportivă ar fi lăsată să se dezvolte, prin integrarea acestuia în proiecte de dezvoltare durabilă. Din păcate aceasta este sugrumată tot de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, care, deși este administratorul resurselor acvatice vii, vrea să fie și administratorul pescuitului sportiv, substituindu-se în drepturi Federației Române de Pescuit Sportiv. Aceasta din urmă, fiind persoană juridică de drept privat, de interes național și de utilitate publică, funcționează în regim de autoritate publică și este abilitate prin Lege să organizeze, conducă, supravegheze și controleze activitățile și competițiile oficiale în baza statutului și regulamentelor adoptate (art. 37 din Legea nr. 69/2000, privind educația fizică și sportul). Astfel, deși prin prevederile art. 23 alin 2 din OUG 23/2008, aprobată cu modificări și de Legea 317/2009, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordin al Ministrului se aprobă Regulamentul de practcare al pescuitului recreativ/sportiv (denumire inventată prin OUG 23/2008, deși sportul înseamnă inclusiv activități recreative) ANPA face singură regulamente fără a ține cont de regulamentele FRPS, singura abilitată de lege în acest sens, regulamente ce încalcă nu numai legea sportului, ci chiar prevederile OUG 23/2008. Astfel, deși legea prevede eliberarea de permise doar pescarilor sportivi, ANPA și-a atribuit prin modificarea art. 23 din OUG23/2008, modificare făcută prin OUG 127/2010 dreptul de a elibera ea însuși aceste permise, fapt ce a dus la instalarea haosului pe apele publice, întrucât de aceste înscrisuri beneficiază orice cetățean, fără a avea minimele cunoștiințe privind practicarea acestui sport. Nici controlul acestora nu se poate efectua, întrucât deținerea unui astfel de înscris îl exonerează de aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea regulamentelor de pescuit sportiv elaborate de federația de specialitate.
O altă implicare, care de astă daată încalcă art. 49 alin. 5 din Constituția României este emiterea Hotăririi de Guvern nr. 1016/2008, care a introdus perceperea de taxe pentru practicarea acestui sport, fiind astfel singurul sport din România pentru a cărui practicare cetățenii trebuie să plătească taxe. Nici regimul comunist nu și-a permis acest lucru, pescarii sportivi achitându-și cotizațiile de membrii la asociațiile de pescari sportivi, până la 31 decembrie 2008, dată de la care a intrat în vigoare HG 1016/2008.
Deși conform art. 25 din OUG 23/2008, relația instituțională dintre autoritățile publice competente și organizațiile de pescari sportivi, se rezumă doar la luarea acestora în evidență în vederea stabilirii de programe de acțiuni și proiecte comune pentru protejarea și conservarea resurselor acvatice vii, până la ora actuală nu s-au făcut asemenea activități, deși Federația Română de Pescuit Sportiv a solicitat de nenumărate ori încheierea de protocoale pentru demararea unor astfel de activități. Este evident că cei abilitați de lege în acest sens nu doresc acest lucru sau au alte motive de nu fac așa ceva. Rezultatele se văd pe apele publice, în sensul că arată ca niște lăzi de gunoi, peștele din apele publice s-a împuținat dramatic, existând chiar specii pe cale de extincție, braconajul este la cote alarmante, în condițiile în care autoritățile publice sunt depășite de situație, iar în unele cazuri protejază braconierii în loc să-i sancționeze.
Față de aceste minime precizări (situația pescuitului din România fiind mult mai gravă) vă solicit public domnule prim ministru o întâlnire de urgență la care să participe autoritățile publice, ONG-urile privind protecția apelor publice și Federația Română de Pescuit Sportiv, în vederea clarificărilor necesare pentru a intra în normalitate. Situația se poate încă normaliza dacă există voință politică și dacă, prin autoritatea cu care sunteți investit, veți face salubrizarea necesară eliminând din cadrul autorităților publice incompetența și corupția.
Primiți salutările mele cordiale!
Ștefan Popescu – președinte al Federației Române de Pescuit Sportiv, membru al Consiliului Național Consultativ pe Sectorul Pescăresc
- 