Pesti care contin substante toxice pentru om
Moderatori: johnnybravo, dr.pike, tudor, Adelin, Moderatori
In cazul voblerelor, pentru pesti este mai toxic fierul din cirlig decit plumbul (Lead = plumb), iar pentru pescar tot fierul, din cratitele, frigiderele si caroseriile in care se agata voblerul. Uneori, poate avea efecte grave asupra sanatatii pescarului. Lasind gluma, tendinta /mai ales in State/ este de a renunta la plumb pentru lestare si a-l inlocui cu greutati din fier/otel, care oxideaza in apa si nu polueaza. Cind ma gindesc ca la o tura de pescuit la Dunare las cite 10-15 jiguri printre bolovani...
-
Wavedancer
- veteran
- Mesaje: 1129
- Membru din: 25 Mai 2004, 11:07
- Localitate: Constanta
- Contact:
Consumul carnii de peste
Cateva mici precizari/puncte de vedere personale (sa le spunem cu tenta profesionala):
1. Problema saturnismului (intoxicatia cu plumb) este enorm exagerata. Interese economice certe la mijloc. Teoretic poate fi adevarat. Practic, probleme apar doar la ingestia imediata a plumbului de catre pesti/alte animale acvatice. Este foarte reala in schimb in cazul vanatorilor, deoarece alicele pot ramane in tesuturile "victimelor" (rate, etc). In apa rece plumbii formeaza o pelicula de oxid de plumb care este practic insolubila si nu permite ajungerea moleculelor de apa la restul metalului (izoleaza metalul ca un fel de lac) Este si motivul pt care zeci de ani s-au folosit tevi de plumb pt apa rece, fara ca nimeni sa faca colici saturniene. Ca sa nu mai vorbim ca pestii nu scurma pe fund sa manance plumbii nostri. Ca sa nu vorbim ca in cateva ore sunt acoperiti cu diferite sedimente. Cat pot fi de nocivi in imensitatea lumii "de dincolo"? Si asa mai departe. Folositi deci plumbi clasici fara remuscari!
2. Intoxicatia cu metale grele apare prin efect cumulativ. In toate tesuturile animale se depun plumb, crom, cadmiu. Inclusiv noi avem ceva depozite. Acumularea este mai frecventa la pestii rapitori si in ficat si muschi cu precadere. La fel de intoxicati sunt salaii sau rechinii de exemplu. In conditiile in care nici unii nici altii nu ating la noi varste matusalemice, nu este cazul sa ne punem probleme. Este un lucru dovedit ca Dunarea are la varsare o cantitate mai mica de pesticide si de metale grele decat la intrarea in tara. M-ai degraba m-as muta din Baia MAre, daca as sta acolo, riscul e mult mai mare decat daca as manca rechini de 3 ori pe zi. Eu mananc ficat de somn, stiuca sau pesti marini fara nici un fel de retinere. Ca medic, va recomand rechinii si pestii marini cu predilectie, fara nici un risc major!
3. Icrele de mreana sunt cert toxice! Icrele de somn sunt insa consumate de lipoveni fierte in ciorba, fara greturi. Problema este, pentru cine n-a vazut cum arata, ca ele sunt greu de extras din sacii ovarieni. NU prea se pot "mulge" si nici separa de restul tesutului conjunctiv ovarian, sunt deci aproape imposibil de preparat in varianta clasica inainte de a ajunge la maturitatea deplina (cu cateva ore inainte de depunere). Cu exceptia mrenei, restul ciprinidelor au icre comestibile. Deci inclusiv cosacul, platica. Am mancat personal icre de cosac si de platica si inca mai traiesc. Au o culoare ceva mai ciudata, icrele de cosac puse langa cele de crap par galben-verzui, dar in rest sunt ok!
4. Icrele de stiuca nu sunt toxice (decat daca sunt alterate, bine-nteles). Pentru nimeni, cu exceptia celor care sunt alergici si la galbenusul de ou!! Dar asta e valabil pentru toate icrele si este oricum o alta poveste. Este adevarat ca sunt mai periculoase, deoarece in restul tesutului ovarian se acumuleaza larvele unui vierme (e de fapt o tenie, Diphillobotrium latus sau botriocefalul). Acest vierme era endemic in regiunea Deltei pana in anii '80. In ultimul timp infectiile cu botriocefal au scazut considerabil. Solutii: dupa ce mulgeti icrele si le lasati putin cu sare, sa se umfle, este suficient sa le congelati. Chiar si simpla sarare (dar minim 7-10 zile inaninte de consum) e suficienta. Larvele sunt distruse de mediul acid, deci folositi cu incredere otetul si lamaia! E valabil pt icrele tuturor pestilor rapitori. Acestia mananca mult puiet, sansa de a inghiti un oblete infestat la randul lui creste etc (este aceeasi explicatie si la metale grele). Botriocefalul poate fi prezent teoretic la toti pestii, inclusiv pasnici, dar riscul de infestare la acestia e minim, ei au o singura sursa: anumite specii din zooplancton.
5. Se face o mare confuzie intre toxicitatea proprie carnii de peste si alte boli induse. Singura specie uzuala despre care se spune ca are carne toxica per se este cocoselul de mare, impropriu numit "caine de mare" (confuzie cu rechinul Marii Negre) - speciile din fam. Bleniidae. Dar nu am gasit in nici un tratat de ihtiologie (am cautat in zeci, de la Antipa incoace) o fraza care sa spuna "carnea e toxica" si nu "carnea nu se consuma". De ce, nu stiu, dar sincer nu am avut curajul sa incerc!
6. Botulismul (botullum= latina "carnat") este produs de toxina unei bacterii anaerobe, ruda cu cea care produce tetanosul. Adica nu creste decat in medii fara oxigen (in interiorul carnatului de ex). Bacteria poate fi distrusa prin fierbere, toxina este termolabila, dar se distruge numai prin incalzire minimum 10 min la peste 80 de grade Celsius. Este si explicatia pt care poti muri de botulism mancand o conserva "fiarta" in prealabil si fara nici o bacterie in interior (in realitate preparata necorespunzator, practic ramane toxina). Din fericire, bacteria, desi foarte raspandita, este extrem de sensibila. Simpla expunere a carnii la aer cand curatam pestele proaspat este suficienta, cu conditia sa pastram normele elementare de igiena! Mai periculoase sunt conservele de peste, dar riscul este totusi foarte, foarte mic! In plus, sucul de rosii din unele conserve (pH-ul acid) impiedica dezvoltarea bacteriei. Mancati deci sushi sau orice alt peste nefiert (ce s-ar mai alege de scrumbii?), daca stiti provenienta lui, cat de proaspat era in mom. "decesului declarat" si mai ales daca nu a fost conservat in spatii total lipsite de oxigen (ermetic inchise).
7. Carnea de peste mai contine o multime de alti paraziti (in special salaul si bibanul, dar si alti pesti rapitori). Larvele acestora pot aparea sub forma unor chiste in ficat, muschi, pe peritoneu. Nici vorba ca peritoneul, ficatul etc sa fie toxice in sine. Este si motivul pt care eu personal nu consum rapitori de apa dulce doar sarati, nepreparati termic, cum se cam practica in Delta, mai ales spre sfarsitul verii, cu stiuca sarata. Va recomand sa-i prajiti/fierbeti bine! Stiu ca peritoneul de scobar este negru, dar nu a murit nimeni din asta. S-ar fi umplut cimitirele in Ardeal, este practic imposibil sa cureti toate celulele peritoneale din burta pestelui.
8. Pestele are o carne f perisabila, contine foarte multa apa. Este si motivul pt care se altereaza rapid, fiind imediat atacata de bacterii. Unele dintre ele produc toxine puternice (banalul stafilococ, de exemplu), chiar termostabile. A nu se manca decat peste proaspat mi se pare deci o recomandare de bun simt, nu are nimic de a face cu toxicitatea carnii de peste in general. In orice caz, nu mancati pestele mort in apa, "inecat" cum spun lipovenii, mai ales pesti pasnici. Curatati-i imediat ce au murit! Majoritatea pestilor pasnici nu au stomac, digestia se face cu ajutorul bacteriilor direct in intestin. Intestinele sunt lungi, cu pereti subtiri si dupa ce mor se perforeaza mai repede decat in cazul pestilor rapitori. Bacteriile, multe anaerobe, chiar daca nu sunt neaparat cele care produc botulism, au conditii propice de dezvoltare in "burta", care este un mediu perfect inchis. Cred ca ati vazut destui pesti care la deschiderea abdomenului au gaze, put si coastele se desprind usor de pe carne, care in anumite zone e mai rosie si friabila. Aruncati-i fara parere de rau!
Imi cer scuze pt lungimea raspunsului, dar sanatatea personala este ceva extrem de important si nu trebuie lasat loc de interpretari. Sper sa fie cateva precizari utile, daca cineva are nelamuriri sau e interesat de alte amanunte, pot dezvolta subiectul.
1. Problema saturnismului (intoxicatia cu plumb) este enorm exagerata. Interese economice certe la mijloc. Teoretic poate fi adevarat. Practic, probleme apar doar la ingestia imediata a plumbului de catre pesti/alte animale acvatice. Este foarte reala in schimb in cazul vanatorilor, deoarece alicele pot ramane in tesuturile "victimelor" (rate, etc). In apa rece plumbii formeaza o pelicula de oxid de plumb care este practic insolubila si nu permite ajungerea moleculelor de apa la restul metalului (izoleaza metalul ca un fel de lac) Este si motivul pt care zeci de ani s-au folosit tevi de plumb pt apa rece, fara ca nimeni sa faca colici saturniene. Ca sa nu mai vorbim ca pestii nu scurma pe fund sa manance plumbii nostri. Ca sa nu vorbim ca in cateva ore sunt acoperiti cu diferite sedimente. Cat pot fi de nocivi in imensitatea lumii "de dincolo"? Si asa mai departe. Folositi deci plumbi clasici fara remuscari!
2. Intoxicatia cu metale grele apare prin efect cumulativ. In toate tesuturile animale se depun plumb, crom, cadmiu. Inclusiv noi avem ceva depozite. Acumularea este mai frecventa la pestii rapitori si in ficat si muschi cu precadere. La fel de intoxicati sunt salaii sau rechinii de exemplu. In conditiile in care nici unii nici altii nu ating la noi varste matusalemice, nu este cazul sa ne punem probleme. Este un lucru dovedit ca Dunarea are la varsare o cantitate mai mica de pesticide si de metale grele decat la intrarea in tara. M-ai degraba m-as muta din Baia MAre, daca as sta acolo, riscul e mult mai mare decat daca as manca rechini de 3 ori pe zi. Eu mananc ficat de somn, stiuca sau pesti marini fara nici un fel de retinere. Ca medic, va recomand rechinii si pestii marini cu predilectie, fara nici un risc major!
3. Icrele de mreana sunt cert toxice! Icrele de somn sunt insa consumate de lipoveni fierte in ciorba, fara greturi. Problema este, pentru cine n-a vazut cum arata, ca ele sunt greu de extras din sacii ovarieni. NU prea se pot "mulge" si nici separa de restul tesutului conjunctiv ovarian, sunt deci aproape imposibil de preparat in varianta clasica inainte de a ajunge la maturitatea deplina (cu cateva ore inainte de depunere). Cu exceptia mrenei, restul ciprinidelor au icre comestibile. Deci inclusiv cosacul, platica. Am mancat personal icre de cosac si de platica si inca mai traiesc. Au o culoare ceva mai ciudata, icrele de cosac puse langa cele de crap par galben-verzui, dar in rest sunt ok!
4. Icrele de stiuca nu sunt toxice (decat daca sunt alterate, bine-nteles). Pentru nimeni, cu exceptia celor care sunt alergici si la galbenusul de ou!! Dar asta e valabil pentru toate icrele si este oricum o alta poveste. Este adevarat ca sunt mai periculoase, deoarece in restul tesutului ovarian se acumuleaza larvele unui vierme (e de fapt o tenie, Diphillobotrium latus sau botriocefalul). Acest vierme era endemic in regiunea Deltei pana in anii '80. In ultimul timp infectiile cu botriocefal au scazut considerabil. Solutii: dupa ce mulgeti icrele si le lasati putin cu sare, sa se umfle, este suficient sa le congelati. Chiar si simpla sarare (dar minim 7-10 zile inaninte de consum) e suficienta. Larvele sunt distruse de mediul acid, deci folositi cu incredere otetul si lamaia! E valabil pt icrele tuturor pestilor rapitori. Acestia mananca mult puiet, sansa de a inghiti un oblete infestat la randul lui creste etc (este aceeasi explicatie si la metale grele). Botriocefalul poate fi prezent teoretic la toti pestii, inclusiv pasnici, dar riscul de infestare la acestia e minim, ei au o singura sursa: anumite specii din zooplancton.
5. Se face o mare confuzie intre toxicitatea proprie carnii de peste si alte boli induse. Singura specie uzuala despre care se spune ca are carne toxica per se este cocoselul de mare, impropriu numit "caine de mare" (confuzie cu rechinul Marii Negre) - speciile din fam. Bleniidae. Dar nu am gasit in nici un tratat de ihtiologie (am cautat in zeci, de la Antipa incoace) o fraza care sa spuna "carnea e toxica" si nu "carnea nu se consuma". De ce, nu stiu, dar sincer nu am avut curajul sa incerc!
6. Botulismul (botullum= latina "carnat") este produs de toxina unei bacterii anaerobe, ruda cu cea care produce tetanosul. Adica nu creste decat in medii fara oxigen (in interiorul carnatului de ex). Bacteria poate fi distrusa prin fierbere, toxina este termolabila, dar se distruge numai prin incalzire minimum 10 min la peste 80 de grade Celsius. Este si explicatia pt care poti muri de botulism mancand o conserva "fiarta" in prealabil si fara nici o bacterie in interior (in realitate preparata necorespunzator, practic ramane toxina). Din fericire, bacteria, desi foarte raspandita, este extrem de sensibila. Simpla expunere a carnii la aer cand curatam pestele proaspat este suficienta, cu conditia sa pastram normele elementare de igiena! Mai periculoase sunt conservele de peste, dar riscul este totusi foarte, foarte mic! In plus, sucul de rosii din unele conserve (pH-ul acid) impiedica dezvoltarea bacteriei. Mancati deci sushi sau orice alt peste nefiert (ce s-ar mai alege de scrumbii?), daca stiti provenienta lui, cat de proaspat era in mom. "decesului declarat" si mai ales daca nu a fost conservat in spatii total lipsite de oxigen (ermetic inchise).
7. Carnea de peste mai contine o multime de alti paraziti (in special salaul si bibanul, dar si alti pesti rapitori). Larvele acestora pot aparea sub forma unor chiste in ficat, muschi, pe peritoneu. Nici vorba ca peritoneul, ficatul etc sa fie toxice in sine. Este si motivul pt care eu personal nu consum rapitori de apa dulce doar sarati, nepreparati termic, cum se cam practica in Delta, mai ales spre sfarsitul verii, cu stiuca sarata. Va recomand sa-i prajiti/fierbeti bine! Stiu ca peritoneul de scobar este negru, dar nu a murit nimeni din asta. S-ar fi umplut cimitirele in Ardeal, este practic imposibil sa cureti toate celulele peritoneale din burta pestelui.
8. Pestele are o carne f perisabila, contine foarte multa apa. Este si motivul pt care se altereaza rapid, fiind imediat atacata de bacterii. Unele dintre ele produc toxine puternice (banalul stafilococ, de exemplu), chiar termostabile. A nu se manca decat peste proaspat mi se pare deci o recomandare de bun simt, nu are nimic de a face cu toxicitatea carnii de peste in general. In orice caz, nu mancati pestele mort in apa, "inecat" cum spun lipovenii, mai ales pesti pasnici. Curatati-i imediat ce au murit! Majoritatea pestilor pasnici nu au stomac, digestia se face cu ajutorul bacteriilor direct in intestin. Intestinele sunt lungi, cu pereti subtiri si dupa ce mor se perforeaza mai repede decat in cazul pestilor rapitori. Bacteriile, multe anaerobe, chiar daca nu sunt neaparat cele care produc botulism, au conditii propice de dezvoltare in "burta", care este un mediu perfect inchis. Cred ca ati vazut destui pesti care la deschiderea abdomenului au gaze, put si coastele se desprind usor de pe carne, care in anumite zone e mai rosie si friabila. Aruncati-i fara parere de rau!
Imi cer scuze pt lungimea raspunsului, dar sanatatea personala este ceva extrem de important si nu trebuie lasat loc de interpretari. Sper sa fie cateva precizari utile, daca cineva are nelamuriri sau e interesat de alte amanunte, pot dezvolta subiectul.
Teodor Buliga
-
Wavedancer
- veteran
- Mesaje: 1129
- Membru din: 25 Mai 2004, 11:07
- Localitate: Constanta
- Contact:
-
Lucian Anghel
- utilizator constant
- Mesaje: 144
- Membru din: 12 Aug 2004, 13:19
- Localitate: Bucuresti
