POEZII-Pescaresti(cine se baga?)
Moderatori: johnnybravo, dr.pike, tudor, Adelin, Moderatori
pai daca mai intrai si cu numele de "Adelina" il speriai de tot pe Adelin:Opre.Ovidiu scrie:@Adelin: Am vrut sa-ti fac o surpriza dar m-am razgandit. Ma bagam pe forum sub un nume oarecare de ex Adelina si te luam din 2 parti aplicam tactica "prin invaluire".
Adelin(Arad) scrie:Sper ca nu esti pe invers?
....am gicit?...?...?!
Si acum ceva frumos.
"Numai viata aceluia e vrednica de lauda care traieste si pentru altii"
VALOAREA UNUI ZAMBET
A darui un zambet fericeste inima.
Il imbogateste pe cel care-l primeste,
Fara sa-l saraceasca pe cel
Care-l daruieste.
Nu dureaza decat o clipa
Dar amintirea lui este indelungata.
Nimeni nu este atat de bogat
Incat sa se poata lipsi de el,
Nici intr-atat de sarac sa nu-l poata da.
Zambetul naste bucurie in familie,
Da ajutor in munca
Si este un semn concret de prietenie.
Un zambet da alinare celui
Care este obosit,
Reinoieste curajul in incercari
Si este un medicament in tristete.
Si daca intalnesti pe cineva
Care nu ti-l ofera,
Fii generos si ofera-il pe al tau:
Nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet
Decat cel care nu stie sa-l dea.
"Numai viata aceluia e vrednica de lauda care traieste si pentru altii"
VALOAREA UNUI ZAMBET
A darui un zambet fericeste inima.
Il imbogateste pe cel care-l primeste,
Fara sa-l saraceasca pe cel
Care-l daruieste.
Nu dureaza decat o clipa
Dar amintirea lui este indelungata.
Nimeni nu este atat de bogat
Incat sa se poata lipsi de el,
Nici intr-atat de sarac sa nu-l poata da.
Zambetul naste bucurie in familie,
Da ajutor in munca
Si este un semn concret de prietenie.
Un zambet da alinare celui
Care este obosit,
Reinoieste curajul in incercari
Si este un medicament in tristete.
Si daca intalnesti pe cineva
Care nu ti-l ofera,
Fii generos si ofera-il pe al tau:
Nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet
Decat cel care nu stie sa-l dea.
Ultima oară modificat 01 Feb 2005, 11:51 de către ovidius, modificat 1 dată în total.
...am intrat si a trebuit sa plec urgent, deci nu am fost pe receptie...
Pescaresti, pescaresti, dar nu numai.
Imi pare asa ciudat ca avem timp pentru Internet. Ca aici suntem noi, putin schimbati, fata de ce eram inainte de a naviga pe siteuri. Cautam raspunsuri, subiecte diverse, discutii. Si intre acest moment si celalalt nu exista o distanta cunoscuta. Nu il cunoastem pe X (necunoscuta).
Am putea oare privi mai des cerul decat monitorul ?
Am putea oferi mai des flori unor persoane dragi sau unei batrane aflata acum in frig si infometata. Poate batrana ar uita pt. o clipa ca-i este foame si frig. Am putea iubi mai mult ? Am putea sa-i facem pe cei din jurul nostru sa se simta mai bine atunci cand le sunt umerii grei ?
Am putea ?......................am putea ? (stateam asa pe ganduri pt. o clipa)
Imi pare asa ciudat ca avem timp pentru Internet. Ca aici suntem noi, putin schimbati, fata de ce eram inainte de a naviga pe siteuri. Cautam raspunsuri, subiecte diverse, discutii. Si intre acest moment si celalalt nu exista o distanta cunoscuta. Nu il cunoastem pe X (necunoscuta).
Am putea oare privi mai des cerul decat monitorul ?
Am putea oferi mai des flori unor persoane dragi sau unei batrane aflata acum in frig si infometata. Poate batrana ar uita pt. o clipa ca-i este foame si frig. Am putea iubi mai mult ? Am putea sa-i facem pe cei din jurul nostru sa se simta mai bine atunci cand le sunt umerii grei ?
Am putea ?......................am putea ? (stateam asa pe ganduri pt. o clipa)
Deoarece sunt unii carora le place si alt gen.
Un om se plimba printre stele,
Avea ceva comun cu ele
Era stralucirea sa
Putini oameni insa, o puteau vedea.
Pe drum adesea el se ratacea,
Si ii parea rau tare.
Oameni multi nu-ntelegeau
Doar stelele ii luminau a lui carare.
Era vesel dar si trist
Precum e vremea, schimbatoare
Plangea cateodata, insa si radea
Doar stelele il aparau
De lumea-nselatoare.
Traia in lume, in lumea lui
Si unii chiar radeau de el
Lui insa nu-i pasa
Si nici nu-l deranja de fel.
In calatoria sa, m-ai intreba
Asa, din cand in cand, o stea
Incotro acum ?
Steaua raspundea:
Pe acelasi drum, acelasi drum.
Ca mai apoi din lumea stelelor
Incet incepe-a cobori
Nu ca un fulger sau meteorit
Ci ca o lacrima ce se prelinge
Ori ca si focul ce se stinge.
Un om se plimba printre stele,
Avea ceva comun cu ele
Era stralucirea sa
Putini oameni insa, o puteau vedea.
Pe drum adesea el se ratacea,
Si ii parea rau tare.
Oameni multi nu-ntelegeau
Doar stelele ii luminau a lui carare.
Era vesel dar si trist
Precum e vremea, schimbatoare
Plangea cateodata, insa si radea
Doar stelele il aparau
De lumea-nselatoare.
Traia in lume, in lumea lui
Si unii chiar radeau de el
Lui insa nu-i pasa
Si nici nu-l deranja de fel.
In calatoria sa, m-ai intreba
Asa, din cand in cand, o stea
Incotro acum ?
Steaua raspundea:
Pe acelasi drum, acelasi drum.
Ca mai apoi din lumea stelelor
Incet incepe-a cobori
Nu ca un fulger sau meteorit
Ci ca o lacrima ce se prelinge
Ori ca si focul ce se stinge.