Atat de adevarat....
<<Acum vreo dou?zeci de ani, lucram ca taximetrist, ca s? m? între?in. Într-o noapte, când am ajuns la o comand?, la 2:30 AM, cl?direa era în întuneric, cu excep?ia unei singure lumini la o fereastr? de la parter...
În asemenea circumstan?e, mul?i taximetri?ti ar claxona o dat? sau de dou? ori, ar a?tepta un minut ?i apoi ar pleca. Dar am v?zut prea mul?i oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Dac? nu mi se p?rea un pericol, întotdeauna mergeam la u?? .
Deci, am mers ?i-am b?tut la u?? ...
- "Doar un minut" r?spunse o voce firav?, a unei persoane mai în vârst?.
Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii.
Dup? o pauz? lung?, u?a s-a deschis. O femeie mic? de statur?, în jur de vreo 80 de ani st?tea în fa?a mea. Purta o rochie colorat? ?i o p?l?rie mare cu o panglic? de catifea prins? pe ea,ca o femeie dintr-un film din anii '40. Lang? ea era o valiz? mic?, de nailon. Apartamentul ar?ta ca ?i cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cear?afuri.
Nu g?seai nici un ceas pe pere?i, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un col? era un panou plin cu poze protejat de un suport de sticl?.
- "Ai putea s?-mi duci bagajul pân? la ma?in??" zise ea.
Am dus valiza la ma?in? ?i apoi m-am întors s? o ajut pe femeie. Ea m-a luat de bra? ?i am mers încet spre ma?in?. A continuat s?-mi mul?umeasc? pentru amabilitate.
- "Nu e mare lucru" i-am zis eu. "Doar încerc s?-mi tratez pasagerii în felul în care a? vrea ca mama mea s? fie tratat?"
- "Oh, e?ti un b?iat a?a de bun!" zise ea.
Când am intrat în ma?in?, mi-a dat o adres?, ?i apoi m-a întrebat:
- "Ai putea sa conduci prin centrul ora?ului?"
- "Nu este calea cea mai scurt?" am r?spuns eu. - "Oh, nu contez?" spuse ea. "Nu m? gr?besc. Eu, acum, merg la azil..."
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori...
- "Nu mi-a mai r?mas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune c? nu mai am mult timp..."
În t?cere, am c?utat ceasul de taxare ?i l-am oprit.
- "Pe ce rut? a?i vrea s? merg?" Am întrebat.
Pentru urm?toarele dou? ore am condus prin ora?. Mi-a ar?tat cl?direa unde odat? ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea ?i so?ul ei au locuit când erau proasp?t c?s?tori?i. M-a dus în fa?a unui magazin cu mobil? care, odat?, fusese o sal? de bal unde obi?nuia s? mearg? la dans, pe vremea când era fat?. Câteodat? m? ruga s? opresc în fa?a unor cl?diri sau col?uri de strad? ?i s? stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în t?cere. Cum s-a ar?tat la orizont prima raz? de soare, mi-a spus dintr-odat?:
- "Sunt obosit?... Hai s? mergem."
Am condus în t?cere spre adresa pe care mi-o d?duse. Era o cl?dire ieftin?, o cas? mic? , cu un drum de parcare care trecea pe sub o porti??... Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau aten?i ?i concentra?i asupra fiec?rei mi?c?ri pe care o f?cea femeia. Am deschis portbagajul ?i am dus micu?a valiz? pân? la u?? . Femeia fusese deja asezat? într-un scaun cu rotile.
- "Cat î?i datorez?" a întrebat ea, în timp ce-?i c?uta portmoneul..
- "Nimic" am zis eu.
- "Dar trebuie ?i tu s? te între?ii...."
- "Nu v? face?i griji...sunt ?i al?i pasageri" am r?spuns eu...
Aproape f?r? s? m? gândesc m-am aplecat ?i am îmbr??i?at-o. Ea m-a strâns cu putere...
- "Ai facut unei femei în vârst? un mic moment de bucurie" spuse ea. "Mul?umesc."
I-am strâns mâna ?i apoi am plecat în lumina dimine?ii.
În spatele meu, o u?? se închisese... Era sunetul de încheiere al unei vie?i.... Nu am mai luat al?i pasageri în tura aceea de lucru...
Am condus pierdut în gânduri... Pentru restul zilei, de-abia puteam vorbi...
Ce ar fi fost dac? femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost ner?bd?tor s?-?i termine tura?...
Ce-ar fi fost dac? a? fi refuzat s? iau comanda, sau doar s? claxonez o dat? ?i apoi s? plec?...
Uitându-m? în urm?. Nu cred c? am f?cut ceva mai important în întreaga mea via??...
Suntem tenta?i s? credem c? vie?ile noastre se învârt în jurul unor momente m?re?e. Dar adesea aceste momente m?re?e ne iau prin surprindere - frumos împachetate în ceea ce al?ii ar considera ceva neînsemnat.OAMENII S-AR PUTEA S? NU-?I AMINTEASC? EXACT CEEA CE AI F?CUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR ÎNTOTDEAUNA Î?I VOR AMINTI CUM I-AI F?CUT S? SE SIMT?!!!Via?a aceasta s-ar putea s? nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici putem de asemenea s? dans?m.În fiecare diminea?? când îmi deschid ochii, îmi spun : "Ziua de azi este o zi special?!"
Aminti?i-v? asta, prietenii mei : nu ne mai putem întoarce niciodat? înapoi, acesta e singurul show pe care îl juc?m.Trateaz? oamenii în felul în care ai vrea TU s? fii tratat !!!!!!!!!!
Dezvoltare personala
Moderatori: Adelin, dr.pike, tudor, johnnybravo, Moderatori
Re: Dezvoltare personala
"Cand cineva iti da un sut,in loc sa i-l intorci,gandeste-te ca tu ai facut un pas inainte,in timp ce el a ramas cu un pas in urma ta."
Re: Dezvoltare personala
Buna asta Ilie!
Pentru a ajunge sa vezi curcubeul trebuie mai intai sa suporti ploaia.
Re: Dezvoltare personala
Ilie, mult adevar si sensibilitate in ce ai scris. Se simte ca scri cu placere si cred, cu usurinta. Nu am mai intrat de mult in sectiunea asta a forumului si am crezut ingropat topicul asta. Ma bucur ca a inviat.
Nu sta degeaba, ca degeaba stai!
Re: Dezvoltare personala
...Adrian SB scrie: Se simte ca scri cu placere si cred, cu usurinta.
M-am invatat. Mai nou imi fac preventiv antivenin.
Re: Dezvoltare personala
Efectul Placebo - efectul Nocebo
Este incredibil cât de mult poate fi influen?at subcon?tientul nostru de for?a sugestiei. Si intrucât mintea subcon?tientã este cea care controleazã corpul nostru ?i intreaga via?ã, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mul?ime de intâmplãri – unele plãcute, altele extrem de neplãcute.
Multã lume a auzit de efectul placebo. In cadrul unui experiment medical, ?i se dã un medicament despre care ?i se spune cã este foarte eficient – de pildã ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testeazã medicamentul, aproximativ 50 constatã intr-adevãr cã au scãpat de durerea de stomac. Dar – surprizã ! A?a-zisul medicament este de fapt o bobi?ã de zahãr acoperitã de un inveli? albastru. El nu con?ine nimic altceva decât zahãr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari?
For?a sugestiei. Li s-a spus cã se vor face bine, au fost convin?i cã se vor face bine ?i s-au fãcut bine. In fapt, subcon?tientul lor a fost convins de eficien?a medicamentului ?i a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine.
Tot ceea ce mintea noastrã crede, poate realiza.
Mult mai pu?ini au auzit de efectul nocebo. In cadrul unui experiment similar, ?i se dã o pastilã despre care e?ti avertizat cã i?i va face rãu – de pildã crampe stomacale. De data aceasta, numãrul celor ce se plâng de dureri la stomac este insã de 90! Evident era aceea?i pastilã inofensivã de zahãr. Se constatã insã cã for?a sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.
Lucrul acesta trebuie sã ne dea de gândit.
Suntem expu?i zilnic, orã de orã, unei adevãrate avalan?e de mesaje negative, in primul rând prin presã. Inunda?ii, cutremure, avioane prãbu?ite, crime, violuri, pre?uri care cresc, bârfe rãutãcioase ale colegilor, accidente de ma?inã; etc etc.
Aceste mesaje cu puternicã valoare emo?ionalã lucreazã fãrã sã ne dãm seama asupra subcon?tientului nostru. Iar rezultatul este cã ne merge prost fãrã sã ?tim de ce. Suntem deprima?i, ne pierdem increderea intr-o via?ã mai bunã, ne a?teptãm sã ni se intâmple ce e mai rãu. Si, de obicei, la ce te a?tep?i, a?a se intãmplã. Dãm vina pe ursitã, pe guvern, pe socri , pe colegi, fãrã sã observãm cã, de fapt rãul este in noi. Cã l-am lãsat sã pãtrundã in mintea noastrã ori de câte ori a vrut, fãrã sã realizãm cã trãim in casã cu un du?man.
Gata ! Pune?i piciorul in prag! Incepând de astãzi inchide?i u?ile pentru ace?ti musafri periculo?i.
Evita?i sã mai urmãri?i jurnalele cu ?tiri negative. Schimba?i postul pe altceva. In fond ave?i 25 -30 -40 de canale prin firma de cablu. Urmãri?i emisiunile educative ?i cele care sã vã refacã starea optimistã. Muzicã, divertisment, comedii….
Evita?i persoanele negative, cele care permanent se vaietã, criticã ?i condamnã. Dacã a?a sunt colegii de serviciu sau, mai rãu, ?eful dumneavoastrã, gândi?i-vã foarte serios sã vã cãuta?i un alt loc de muncã. Altfel, rãmânând alãturi de ei, risca?i sã vã condamna?i la o via?ã de e?ec ?i frustrare.
Asocia?i-vã cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Dacã vre?i sã ave?i o via?ã de succes, trebuie sã sta?i cãt mai mult in preajma unor oameni de succes. Invã?a?i de la ei, gândi?i ca ei, ac?iona?i ca ei.
Folosi?i permanent for?a sugestiei pozitive citind cãr?i motiva?ionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete ?i CD-uri motiva?ionale, participând la cursuri ?i seminarii despre succes, urmãrind emisiuni radio ?i Tv cu oameni de succes.
Pe scurt, folosi?i la maximum for?a sugestiei pozitive ?i reduce?i la minim for?a sugestiei negative.
Prelua?i controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastrã ?i folosi?i-le pentru a vã atinge obiectivele.
Vã sugerez un mic exerci?iu pe care sã-l face?i zilnic. Timp de douã sãptãmâni :
1) nu vã mai plânge?i de nimic, nici in sinea dumneavoastrã, nici fa?ã de al?ii
2) nu mai urmãri?i jurnalele de ?tiri la televizor
3) nu asculta?i vãicãrelile celor din preajmã, cere?i-le sã schimbe subiectul. Dacã ave?i rãbdarea sã face?i acest exerci?iu, ve?i observa cã perspectiva asupra vie?ii vi se va schimba.”
Articol preluat de pe http://www.autoeducare.ro
Este incredibil cât de mult poate fi influen?at subcon?tientul nostru de for?a sugestiei. Si intrucât mintea subcon?tientã este cea care controleazã corpul nostru ?i intreaga via?ã, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mul?ime de intâmplãri – unele plãcute, altele extrem de neplãcute.
Multã lume a auzit de efectul placebo. In cadrul unui experiment medical, ?i se dã un medicament despre care ?i se spune cã este foarte eficient – de pildã ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testeazã medicamentul, aproximativ 50 constatã intr-adevãr cã au scãpat de durerea de stomac. Dar – surprizã ! A?a-zisul medicament este de fapt o bobi?ã de zahãr acoperitã de un inveli? albastru. El nu con?ine nimic altceva decât zahãr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari?
For?a sugestiei. Li s-a spus cã se vor face bine, au fost convin?i cã se vor face bine ?i s-au fãcut bine. In fapt, subcon?tientul lor a fost convins de eficien?a medicamentului ?i a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine.
Tot ceea ce mintea noastrã crede, poate realiza.
Mult mai pu?ini au auzit de efectul nocebo. In cadrul unui experiment similar, ?i se dã o pastilã despre care e?ti avertizat cã i?i va face rãu – de pildã crampe stomacale. De data aceasta, numãrul celor ce se plâng de dureri la stomac este insã de 90! Evident era aceea?i pastilã inofensivã de zahãr. Se constatã insã cã for?a sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.
Lucrul acesta trebuie sã ne dea de gândit.
Suntem expu?i zilnic, orã de orã, unei adevãrate avalan?e de mesaje negative, in primul rând prin presã. Inunda?ii, cutremure, avioane prãbu?ite, crime, violuri, pre?uri care cresc, bârfe rãutãcioase ale colegilor, accidente de ma?inã; etc etc.
Aceste mesaje cu puternicã valoare emo?ionalã lucreazã fãrã sã ne dãm seama asupra subcon?tientului nostru. Iar rezultatul este cã ne merge prost fãrã sã ?tim de ce. Suntem deprima?i, ne pierdem increderea intr-o via?ã mai bunã, ne a?teptãm sã ni se intâmple ce e mai rãu. Si, de obicei, la ce te a?tep?i, a?a se intãmplã. Dãm vina pe ursitã, pe guvern, pe socri , pe colegi, fãrã sã observãm cã, de fapt rãul este in noi. Cã l-am lãsat sã pãtrundã in mintea noastrã ori de câte ori a vrut, fãrã sã realizãm cã trãim in casã cu un du?man.
Gata ! Pune?i piciorul in prag! Incepând de astãzi inchide?i u?ile pentru ace?ti musafri periculo?i.
Evita?i sã mai urmãri?i jurnalele cu ?tiri negative. Schimba?i postul pe altceva. In fond ave?i 25 -30 -40 de canale prin firma de cablu. Urmãri?i emisiunile educative ?i cele care sã vã refacã starea optimistã. Muzicã, divertisment, comedii….
Evita?i persoanele negative, cele care permanent se vaietã, criticã ?i condamnã. Dacã a?a sunt colegii de serviciu sau, mai rãu, ?eful dumneavoastrã, gândi?i-vã foarte serios sã vã cãuta?i un alt loc de muncã. Altfel, rãmânând alãturi de ei, risca?i sã vã condamna?i la o via?ã de e?ec ?i frustrare.
Asocia?i-vã cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Dacã vre?i sã ave?i o via?ã de succes, trebuie sã sta?i cãt mai mult in preajma unor oameni de succes. Invã?a?i de la ei, gândi?i ca ei, ac?iona?i ca ei.
Folosi?i permanent for?a sugestiei pozitive citind cãr?i motiva?ionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete ?i CD-uri motiva?ionale, participând la cursuri ?i seminarii despre succes, urmãrind emisiuni radio ?i Tv cu oameni de succes.
Pe scurt, folosi?i la maximum for?a sugestiei pozitive ?i reduce?i la minim for?a sugestiei negative.
Prelua?i controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastrã ?i folosi?i-le pentru a vã atinge obiectivele.
Vã sugerez un mic exerci?iu pe care sã-l face?i zilnic. Timp de douã sãptãmâni :
1) nu vã mai plânge?i de nimic, nici in sinea dumneavoastrã, nici fa?ã de al?ii
2) nu mai urmãri?i jurnalele de ?tiri la televizor
3) nu asculta?i vãicãrelile celor din preajmã, cere?i-le sã schimbe subiectul. Dacã ave?i rãbdarea sã face?i acest exerci?iu, ve?i observa cã perspectiva asupra vie?ii vi se va schimba.”
Articol preluat de pe http://www.autoeducare.ro
Nu sta degeaba, ca degeaba stai!
Re: Dezvoltare personala
Ultimatum game
Ultimatum game este un foarte interesant joc psihologic, un experiment care a dovedit o mare capcana in logica si gandirea umana, capcana in care majoritatea oamenilor cad si raman saraci, nefericiti, depresivi si invidiosi pe rezultatele altora.
Un fel de ”sa moara si capra vecinului”.
Sunt puse 2 persoane la masa. Sa zicem Ghita si Ion.
Pe masa sunt 100 de dolari.
Regula e ca Ghita are dreptul sa imparta banii cum vrea el. Ion are dreptul sa accepte sau sa refuze imparteala. Daca Ghita decide cat ia fiecare, Ion are ultimul cuvant spunand DA sau NU.
Daca Ion este de acord cu imparteala facuta de Ghita, amandoi pleaca cu bani acasa. Daca Ion nu este de acord cu imparteala, amandoi pleaca cu mainile goale.
Bun. Aici incepe distractia. Au fost aduse sute de perechi diferite de Ghita si Ion si pusi la masa. Cand Ghita zicea ”hai sa luam jumate-jumate sau eu iau 60% si tu Ioane iei 40%,” de obicei Ion era de acord si amandoi plecau cu bani acasa.
Partea faina e ca in unele cazuri, Ghita se lacomea un pic si propunea ca el sa ia 70% si Ion 30%. Atunci Ion nu era deacord si plecau ambii fara niciun ban.
CONCLUZIE
De ce Ion pleca acasa cu ZERO bani chiar daca avea posibilitatea sa plece cu 20 sau 30 de dolari? Nu pierdea nimic concret. Pur si simplu spunea NU unor bani pe care ii primea fara niciun efort.
Experimentul a fost facut apoi in tari africane unde 100 de dolari era salarul pe cateva luni. Rezultatele au fost aceleasi.
In viata noastra de zi cu zi, suntem setati sa preferam ca toti sa piarda daca noi consideram ca nu primim EGAL sau MAI MULT decat restul. CORECTITUDINEA pentru noi inseamna doar egalitate sau avantaj fata de restul.
De aceea foarte multi oameni sunt saraci, nefericiti si depresivi. Pentru ca prefera sa plece cu buzunarul gol decat sa primeasca cel de langa ceva in plus.
E valabil si in alte domenii ...
Ultimatum game este un foarte interesant joc psihologic, un experiment care a dovedit o mare capcana in logica si gandirea umana, capcana in care majoritatea oamenilor cad si raman saraci, nefericiti, depresivi si invidiosi pe rezultatele altora.
Un fel de ”sa moara si capra vecinului”.
Sunt puse 2 persoane la masa. Sa zicem Ghita si Ion.
Pe masa sunt 100 de dolari.
Regula e ca Ghita are dreptul sa imparta banii cum vrea el. Ion are dreptul sa accepte sau sa refuze imparteala. Daca Ghita decide cat ia fiecare, Ion are ultimul cuvant spunand DA sau NU.
Daca Ion este de acord cu imparteala facuta de Ghita, amandoi pleaca cu bani acasa. Daca Ion nu este de acord cu imparteala, amandoi pleaca cu mainile goale.
Bun. Aici incepe distractia. Au fost aduse sute de perechi diferite de Ghita si Ion si pusi la masa. Cand Ghita zicea ”hai sa luam jumate-jumate sau eu iau 60% si tu Ioane iei 40%,” de obicei Ion era de acord si amandoi plecau cu bani acasa.
Partea faina e ca in unele cazuri, Ghita se lacomea un pic si propunea ca el sa ia 70% si Ion 30%. Atunci Ion nu era deacord si plecau ambii fara niciun ban.
CONCLUZIE
De ce Ion pleca acasa cu ZERO bani chiar daca avea posibilitatea sa plece cu 20 sau 30 de dolari? Nu pierdea nimic concret. Pur si simplu spunea NU unor bani pe care ii primea fara niciun efort.
Experimentul a fost facut apoi in tari africane unde 100 de dolari era salarul pe cateva luni. Rezultatele au fost aceleasi.
In viata noastra de zi cu zi, suntem setati sa preferam ca toti sa piarda daca noi consideram ca nu primim EGAL sau MAI MULT decat restul. CORECTITUDINEA pentru noi inseamna doar egalitate sau avantaj fata de restul.
De aceea foarte multi oameni sunt saraci, nefericiti si depresivi. Pentru ca prefera sa plece cu buzunarul gol decat sa primeasca cel de langa ceva in plus.
E valabil si in alte domenii ...
Nu sta degeaba, ca degeaba stai!
Re: Dezvoltare personala
Un antropolog a propus un joc unor copii dintr-un trib african.
A pus un co? plin cu fructe lâng? un copac ?i le-a spus c? cel care va ajunge primul va câ?tiga toate fructele.
Când a dat startul pentru alergare, to?i copiii s-au luat de mân? ?i au alergat împreun?, apoi s-au a?ezat s? se bucure de premiu.
Când i-a întrebat de ce au alergat a?a, dac? unul singur ar fi putut câ?tiga toate fructele, i-au r?spuns:
- Ubuntu*... Cum ar fi putut fi unul dintre noi fericit dac? to?i ceilal?i ar fi fost tri?ti?
*„Ubuntu” este un cuvânt vechi african, concept-baz? a culturii Xhosa, însemnând „umanitate c?tre ceilal?i (semenii no?tri)”. Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce sunt datorit? a ceea ce suntem noi to?i”.
A pus un co? plin cu fructe lâng? un copac ?i le-a spus c? cel care va ajunge primul va câ?tiga toate fructele.
Când a dat startul pentru alergare, to?i copiii s-au luat de mân? ?i au alergat împreun?, apoi s-au a?ezat s? se bucure de premiu.
Când i-a întrebat de ce au alergat a?a, dac? unul singur ar fi putut câ?tiga toate fructele, i-au r?spuns:
- Ubuntu*... Cum ar fi putut fi unul dintre noi fericit dac? to?i ceilal?i ar fi fost tri?ti?
*„Ubuntu” este un cuvânt vechi african, concept-baz? a culturii Xhosa, însemnând „umanitate c?tre ceilal?i (semenii no?tri)”. Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce sunt datorit? a ceea ce suntem noi to?i”.
Nu sta degeaba, ca degeaba stai!
Re: Dezvoltare personala
Bill Cosby: "Am 74 de ani ?i sunt s?tul"
Am 74 de ani. Am lucrat din greu de la 17 ani, în afar? de o scurt? perioad? de timp, în anii '50, când am fost în armat?. În afar? de perioadele când am fost bolnav, am lucrat 50 de ore pe s?pt?mân? ?i nu mi-am luat concedii de boal? timp de 40 de ani. Am reu?it s? câ?tig salarii rezonabile, dar n-am avut mo?teniri ?i prin urmare a trebuit s? lucrez ca s? ajung la ceea ce am acum. Având în vedere ce se întâmpl? în economie, pensionarea mea se pare c? a fost o idee proast? ?i sunt s?tul. Foarte s?tul.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? trebuie s? "ajut financiar" persoanele care nu au etica muncii pe care o urmez eu. Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? Guvernul va lua din banii pe care îi câ?tig - prin for??, dac? e necesar - ?i îi va da oamenilor prea lene?i ca s? câ?tige bani.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? Islamul e "Religia P?cii" când în fiecare zi pot citi zeci de relat?ri cu musulmani care î?i omoar? surorile, so?iile ?i fiicele pentru "onoarea" familiei; sau despre musulmani care manifesteaz? violent pentru cea mai mic? ofens?; sau despre musulmani care omoar? cre?tini ?i evrei fiindc? nu-s "credincio?i adev?ra?i"; sau despre musulmani care ard ?colile de fete; sau despre musulmani care omoar? cu pietre victimele violurilor, pe care le consider? "adultere"; toate acestea în numele lui Allah, fiindc? Koranul ?i Legea Islamic? le impune s? fac? asta.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? trebuie "fim toleran?i cu alte culturi" ?i deci trebuie s? l?s?m Arabia Saudit? ?i alte ??ri arabe s? î?i foloseasc? banii din petrol ca s? finan?eze moschei ?i ?coli islamice care r?spândesc ura contra ne-musulmanilor în Australia, Noua Zeeland?, Regatul Unit, SUA ?i Canada. ?i asta în timp ce nimeni care tr?ie?te în Arabia Saudit? sau alte ??ri arabe nu are voie s? construiasc? vreo biseric?, vreo sinagog? sau vreo ?coal? religioas?, care s? înve?e lumea despre dragoste ?i toleran??....
Sunt s?tul s? mi se tot spun? s? îmi reduc standardul de via??, pentru ca astfel s? lupt împotriva Înc?lzirii Globale, pe care nimeni n-are voie s? o dezbat?.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? consumatorii de droguri sunt de fapt bolnavi ?i c? trebuie s? îi ajut s? se trateze ?i s? pl?tesc pentru stric?ciunile pe care le fac. Oare cumva, vreun bau-bau uria? i-a înghesuit pe o alee întunecoas?, le-a îndesat praf de cocain? pe nas ?i le-a înfipt vreun ac în ven?, în timp ce ei tot luptau s? se opun??
Sunt s?tul s? tot aud de atle?i, arti?ti ?i politicieni boga?i din toate p?r?ile, care vorbesc de gre?elile lor inocente, de gre?elile lor stupide, de gre?elile lor din tinere?e, când de fapt to?i ?tim c? singura lor gre?eal? a fost c? au fost prin?i asupra faptului. Sunt s?tul de oamenii care cred c? au drept la orice, fie ei boga?i sau s?raci.
Sunt într-adev?r s?tul de oamenii care nu-?i asum? responsabilitatea pentru vie?ile ?i ac?iunile lor. Sunt s?tul s? îi ascult cum învinov??esc Guvenul, sau discrimin?rile, sau orice altceva, pentru problemele lor.
Sunt de asemena s?tul s? v?d tineri ?i tinere, adolescen?i sau abia trecu?i de 20 de ani, care se "împodobesc" cu tatuaje ?i piercinguri, retezându-?i singuri ?ansele s? fie angaja?i undeva ?i apoi cer?ind bani de la Guvern.
Da, sunt al dracului de s?tul. Dar de asemenea sunt fericit c? am 74 de ani. Fiindc? nu am s? ajung s? v?d lumea pe care o fac oamenii ??tia. Îmi pare r?u doar pentru nepoata mea ?i pentru copiii ei. Mul?umesc Domnului c?-s pe drumul c?tre El ?i nu invers.
Am 74 de ani. Am lucrat din greu de la 17 ani, în afar? de o scurt? perioad? de timp, în anii '50, când am fost în armat?. În afar? de perioadele când am fost bolnav, am lucrat 50 de ore pe s?pt?mân? ?i nu mi-am luat concedii de boal? timp de 40 de ani. Am reu?it s? câ?tig salarii rezonabile, dar n-am avut mo?teniri ?i prin urmare a trebuit s? lucrez ca s? ajung la ceea ce am acum. Având în vedere ce se întâmpl? în economie, pensionarea mea se pare c? a fost o idee proast? ?i sunt s?tul. Foarte s?tul.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? trebuie s? "ajut financiar" persoanele care nu au etica muncii pe care o urmez eu. Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? Guvernul va lua din banii pe care îi câ?tig - prin for??, dac? e necesar - ?i îi va da oamenilor prea lene?i ca s? câ?tige bani.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? Islamul e "Religia P?cii" când în fiecare zi pot citi zeci de relat?ri cu musulmani care î?i omoar? surorile, so?iile ?i fiicele pentru "onoarea" familiei; sau despre musulmani care manifesteaz? violent pentru cea mai mic? ofens?; sau despre musulmani care omoar? cre?tini ?i evrei fiindc? nu-s "credincio?i adev?ra?i"; sau despre musulmani care ard ?colile de fete; sau despre musulmani care omoar? cu pietre victimele violurilor, pe care le consider? "adultere"; toate acestea în numele lui Allah, fiindc? Koranul ?i Legea Islamic? le impune s? fac? asta.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? trebuie "fim toleran?i cu alte culturi" ?i deci trebuie s? l?s?m Arabia Saudit? ?i alte ??ri arabe s? î?i foloseasc? banii din petrol ca s? finan?eze moschei ?i ?coli islamice care r?spândesc ura contra ne-musulmanilor în Australia, Noua Zeeland?, Regatul Unit, SUA ?i Canada. ?i asta în timp ce nimeni care tr?ie?te în Arabia Saudit? sau alte ??ri arabe nu are voie s? construiasc? vreo biseric?, vreo sinagog? sau vreo ?coal? religioas?, care s? înve?e lumea despre dragoste ?i toleran??....
Sunt s?tul s? mi se tot spun? s? îmi reduc standardul de via??, pentru ca astfel s? lupt împotriva Înc?lzirii Globale, pe care nimeni n-are voie s? o dezbat?.
Sunt s?tul s? mi se tot spun? c? consumatorii de droguri sunt de fapt bolnavi ?i c? trebuie s? îi ajut s? se trateze ?i s? pl?tesc pentru stric?ciunile pe care le fac. Oare cumva, vreun bau-bau uria? i-a înghesuit pe o alee întunecoas?, le-a îndesat praf de cocain? pe nas ?i le-a înfipt vreun ac în ven?, în timp ce ei tot luptau s? se opun??
Sunt s?tul s? tot aud de atle?i, arti?ti ?i politicieni boga?i din toate p?r?ile, care vorbesc de gre?elile lor inocente, de gre?elile lor stupide, de gre?elile lor din tinere?e, când de fapt to?i ?tim c? singura lor gre?eal? a fost c? au fost prin?i asupra faptului. Sunt s?tul de oamenii care cred c? au drept la orice, fie ei boga?i sau s?raci.
Sunt într-adev?r s?tul de oamenii care nu-?i asum? responsabilitatea pentru vie?ile ?i ac?iunile lor. Sunt s?tul s? îi ascult cum învinov??esc Guvenul, sau discrimin?rile, sau orice altceva, pentru problemele lor.
Sunt de asemena s?tul s? v?d tineri ?i tinere, adolescen?i sau abia trecu?i de 20 de ani, care se "împodobesc" cu tatuaje ?i piercinguri, retezându-?i singuri ?ansele s? fie angaja?i undeva ?i apoi cer?ind bani de la Guvern.
Da, sunt al dracului de s?tul. Dar de asemenea sunt fericit c? am 74 de ani. Fiindc? nu am s? ajung s? v?d lumea pe care o fac oamenii ??tia. Îmi pare r?u doar pentru nepoata mea ?i pentru copiii ei. Mul?umesc Domnului c?-s pe drumul c?tre El ?i nu invers.
Omul care crede c? dragostea poate fi cump?rat? cu bani n-a avut niciodat? câine în cas?.
Re: Dezvoltare personala
Un vapor a ancorat în Mexic, lâng? un micu? sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor ?i i-a întrebat cât timp le ia s? prind? acei pe?ti.
- Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.
- Dar de ce n-a?i mai stat, ca s? prinde?i mai mult pe?te?
Pescarii i-au r?spuns c? micile cantit??i pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor ?i ale familiilor lor.
- ?i ce face?i în restul timpului? a întrebat turistul.
- Dormim pân? târziu, pescuim pu?in, ne juc?m cu copiii ?i ne facem siesta împreun? cu so?iile noastre. Mai târziu, pe sear?, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem pu?in, cântîm la chitar? câteva cântece ?i tot asa…. Avem o via?? plin?.
Turistul i-a intrerupt,
- Sta?i pu?in! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplom? în economie ?i pot s? v? ajut! Trebuie s? pescui?i mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o s? pute?i vinde pe?tele pe care îl prinde?i în plus. Cu veniturile suplimentare, ve?i putea cump?ra o barc? mai mare.
- ?i dup? asta? au întrebat pescarii.
- Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, ve?i putea cump?ra o a doua ?i o a treia barc? ?i tot a?a, pân? când ve?i avea o întreag? flot?. În loc s? vinde?i pe?tele unui intermediar, ve?i putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar s? v? construi?i propria fabric?. Atunci ve?i putea p?r?si s?tucul ?sta micu? ?i s? v? muta?i în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo v? ve?i putea conduce noua întreprindere prosper?.
- ?i cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.
- Dou?zeci, poate chiar dou?zeci ?i cinci de ani. a replicat turistul.
- ?i dup? asta?
- Dup? asta? Ei bine, prietene, ?sta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a r?spuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adev?rat uria??, po?i s? începi s? vinzi ?i s? cumperi active ?i s? faci milioane de dolari!
- Milioane? Serios? ?i dup? asta? au întrebat pescarii.
- Dup? asta, ve?i putea s? v? retrageîi din afaceri, s? trai?i într-un s?tuc lini?tit ?i retras pe malul m?rii, s? dormi?i târziu, s? v? juca?i cu copiii vo?tri, s? v? face?i siesta cu so?iile ?i s? v? petrece?i serile împreun? cu prietenii distrandu-v? cum vre?i voi.
- Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul s? irosim dou?zeci ?i cinci de ani? au întrebat mexicanii…
- Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.
- Dar de ce n-a?i mai stat, ca s? prinde?i mai mult pe?te?
Pescarii i-au r?spuns c? micile cantit??i pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor ?i ale familiilor lor.
- ?i ce face?i în restul timpului? a întrebat turistul.
- Dormim pân? târziu, pescuim pu?in, ne juc?m cu copiii ?i ne facem siesta împreun? cu so?iile noastre. Mai târziu, pe sear?, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem pu?in, cântîm la chitar? câteva cântece ?i tot asa…. Avem o via?? plin?.
Turistul i-a intrerupt,
- Sta?i pu?in! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplom? în economie ?i pot s? v? ajut! Trebuie s? pescui?i mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o s? pute?i vinde pe?tele pe care îl prinde?i în plus. Cu veniturile suplimentare, ve?i putea cump?ra o barc? mai mare.
- ?i dup? asta? au întrebat pescarii.
- Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, ve?i putea cump?ra o a doua ?i o a treia barc? ?i tot a?a, pân? când ve?i avea o întreag? flot?. În loc s? vinde?i pe?tele unui intermediar, ve?i putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar s? v? construi?i propria fabric?. Atunci ve?i putea p?r?si s?tucul ?sta micu? ?i s? v? muta?i în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo v? ve?i putea conduce noua întreprindere prosper?.
- ?i cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.
- Dou?zeci, poate chiar dou?zeci ?i cinci de ani. a replicat turistul.
- ?i dup? asta?
- Dup? asta? Ei bine, prietene, ?sta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a r?spuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adev?rat uria??, po?i s? începi s? vinzi ?i s? cumperi active ?i s? faci milioane de dolari!
- Milioane? Serios? ?i dup? asta? au întrebat pescarii.
- Dup? asta, ve?i putea s? v? retrageîi din afaceri, s? trai?i într-un s?tuc lini?tit ?i retras pe malul m?rii, s? dormi?i târziu, s? v? juca?i cu copiii vo?tri, s? v? face?i siesta cu so?iile ?i s? v? petrece?i serile împreun? cu prietenii distrandu-v? cum vre?i voi.
- Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul s? irosim dou?zeci ?i cinci de ani? au întrebat mexicanii…
Nu sta degeaba, ca degeaba stai!