Insa cati stim ca asa limitata,datorita ei detinem cel mai rar peste din lume?
Aspretele (Romanichthys valsanicola), este declarat monument al naturii prin Ordinul nr.90/1998 şi se află cantonat pe cursul mijlociu al râului Vâlsan. Romanichthys valsanicola este o specie fosilă vie, cu o vechime de peste 65 de milioane de ani, descoperită în anul 1957 de Dumitrescu, Bănărescu și Stoica, astăzi fiind inclusă în Lista Roșie a IUCN, cu statutul de „critic periclitată”. Lista Roșie a IUCN, creată în 1963, reprezintă inventarul cel mai complet al stării de conservare a speciilor de animale și plante, fiind cel mai bun indicator al stării biodiversității mondiale.
Aspretele este o specie endemică în România, mai exact, ultimul său refugiu fiind reprezentat de o suprafață foarte restânsă de 10 km pe râul Vâlsan, între localitățile Brădet și Mălureni.
El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Perciformes, familia Percidae. Trăiește pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul râului, acolo unde curentul este puternic.
Specia nu urcă prea sus pe cursurile de apa, fiindcă nu suportă apa foarte rece. Aspretele duce o viață ascunsă; ziua stă sub pietre în curentul apei, iar noaptea iese dupa hrană, care este reprezentată în principal de larve de insecte, mai cu seama efemere (rusalii). Masculii de asprete își delimiteaza câte un teritoriu din care alungă alți masculi "rivali". Perioada de reproducere este în mai-iunie. Atunci, la cele două sexe apar pe solzi și pe cap niște umflături albe în forma unor "butoni" sau "năsturei", care la masculi sunt mult mai mari ca la femele (aceasta fiind și singura deosebire de aspect între cele două sexe). Femelele depun icrele pe pietre, în curent. Puieții ating maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Longevitatea speciei este probabil în jur de 10 ani.
Este un pește de talie mică (până la 12,5 cm), cu corp alungit și gros, cap mare, având un aspect caracteristic ca de guvid, gură mare, subterminală, 2 dorsale (prima cu spini, a doua cu radii divizate) apropiate între ele; pedunculul caudal comprimat lateral (prin aceasta diferind de speciile genului Zingel, la care cele 2 dorsale sunt depărtate, iar pedunculul necomprimat lateral). Coloritul dorsal este brun-cenușiu și alb gălbui. Seamănă superficial cu zglăvocul (Cottus gobio), din aceleași ape, și cu același aspect de „guvid”, însă aspretele are solzi mari, aspri, iar zglăvocul nu are solzi.
Aspretele are o mobilitate redusă (2-3 metri în 24 de ore).
În acest moment, este singura specie de peşte ce poate fi considerată simbol naţional, după cum îi spune şi numele - Romanichthys valsanicola.
Specia a ajuns în grav pericol de dispariție nu datorită pescuitului, ci din pricina amenajărilor hidroenergetice care au modificat ireversibil habitatul speciei. Construcția barajului de la Vidraru a distrus habitatul aspretelui în Argeș, de unde peștele a dispărut; poluarea rezultată din industria extractivă a făcut ca specia să dispară și din Rîul Doamnei, unde de altfel efectivele sale au fost cele mai mici (se cunoaște o singură semnalare din acest râu). Pe râul Vâlsan, singurul unde aspretele mai supraviețuiește, a fost de asemenea construită o hidrocentrală, în amonte de arealul aspretelui; însă, prin variațiile mari ale debitului râului, ca și prin spălările care tulbură apa, această amenajare amenință grav specia și a dus la scăderea catastrofală a efectivelor sale.
În toamna anului 1988, s-a constatat degradarea catastrofală a râului Vâlsan și sărăcia sa faunistică. Nu s-a putut prinde nici un pește, fie asprete fie orice alta specie. După evenimentele din 1989, acțiunile pentru protejarea aspretelui au luat amploare, beneficiind și de ajutor internațional. Rezultatele au fost, însa, mai mult teoretice, constatarea (din nou) a stării degradate a râului, a reducerii dramatice a numarului acestor pești, o bază de date, însa care avea să serveasca în viitor. Datorită sprijinului Comisiei Europene, s-au putut întreprinde si o serie de acțiuni concrete, menite să asigure supraviețuirea aspretelui.În prezent, râul Vâlsan este supravegheat în permanență; se stabilesc periodic "fișe de sănătate", mai ales pentru zona lui Romanichthys. Gunoaiele din albia Vâlsanului sunt îndepartate. Tăierile au fost sistate în apropierea râului, pentru ca materialul lemnos să nu fie o sursă de poluare. Panourile amplasate de-a lungul văii avertizează că doar pescuitul sportiv este permis, si numai pentru clean și mreană. Exploatarea pietrișului este interzisă. Mai mult, au fost reamenajate porțiuni întregi de albie, s-au reintrodus pietre, aduse din Argeș și amplasate manual, acolo unde acestea fuseseră îndepărtate.
DECLARATIE:
"Cum efectivul este atât de redus încât specia nu mai poate supravieţui singură în natură, întreaga activitate de salvare, mai mult sau mai puţin eficientă, este sprijinită de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului - Departmentul Protecţia Mediului, de Consiliul Europei, precum şi de marile asociaţii mondiale de salvare a patrimoniului natural al omenirii (UNESCO, ONU, Agenda 21, Convenţia Diversităţii Biologice – CBD, World Wildlife Fund – WWF, International Union for the Conservation Nature - IUCN)."
in toate apele din tara noastra datorita raritatii speciilor si nr de pesti
,de aceea este asa rar,nu este rar in Romania,este rar in lume.
