Insa cati stim ca asa limitata,datorita ei detinem cel mai rar peste din lume?
Aspretele (Romanichthys valsanicola), este declarat monument al naturii prin Ordinul nr.90/1998 ?i se afl? cantonat pe cursul mijlociu al râului Vâlsan. Romanichthys valsanicola este o specie fosil? vie, cu o vechime de peste 65 de milioane de ani, descoperit? în anul 1957 de Dumitrescu, B?n?rescu ?i Stoica, ast?zi fiind inclus? în Lista Ro?ie a IUCN, cu statutul de „critic periclitat?”. Lista Ro?ie a IUCN, creat? în 1963, reprezint? inventarul cel mai complet al st?rii de conservare a speciilor de animale ?i plante, fiind cel mai bun indicator al st?rii biodiversit??ii mondiale.
Aspretele este o specie endemic? în România, mai exact, ultimul s?u refugiu fiind reprezentat de o suprafa?? foarte restâns? de 10 km pe râul Vâlsan, între localit??ile Br?det ?i M?lureni.
El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Perciformes, familia Percidae. Tr?ie?te pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul râului, acolo unde curentul este puternic.
Specia nu urc? prea sus pe cursurile de apa, fiindc? nu suport? apa foarte rece. Aspretele duce o via?? ascuns?; ziua st? sub pietre în curentul apei, iar noaptea iese dupa hran?, care este reprezentat? în principal de larve de insecte, mai cu seama efemere (rusalii). Masculii de asprete î?i delimiteaza câte un teritoriu din care alung? al?i masculi "rivali". Perioada de reproducere este în mai-iunie. Atunci, la cele dou? sexe apar pe solzi ?i pe cap ni?te umfl?turi albe în forma unor "butoni" sau "n?sturei", care la masculi sunt mult mai mari ca la femele (aceasta fiind ?i singura deosebire de aspect între cele dou? sexe). Femelele depun icrele pe pietre, în curent. Puie?ii ating maturitatea sexual? la vârsta de 2 ani. Longevitatea speciei este probabil în jur de 10 ani.
Este un pe?te de talie mic? (pân? la 12,5 cm), cu corp alungit ?i gros, cap mare, având un aspect caracteristic ca de guvid, gur? mare, subterminal?, 2 dorsale (prima cu spini, a doua cu radii divizate) apropiate între ele; pedunculul caudal comprimat lateral (prin aceasta diferind de speciile genului Zingel, la care cele 2 dorsale sunt dep?rtate, iar pedunculul necomprimat lateral). Coloritul dorsal este brun-cenu?iu ?i alb g?lbui. Seam?n? superficial cu zgl?vocul (Cottus gobio), din acelea?i ape, ?i cu acela?i aspect de „guvid”, îns? aspretele are solzi mari, aspri, iar zgl?vocul nu are solzi.
Aspretele are o mobilitate redus? (2-3 metri în 24 de ore).
În acest moment, este singura specie de pe?te ce poate fi considerat? simbol na?ional, dup? cum îi spune ?i numele - Romanichthys valsanicola.
Specia a ajuns în grav pericol de dispari?ie nu datorit? pescuitului, ci din pricina amenaj?rilor hidroenergetice care au modificat ireversibil habitatul speciei. Construc?ia barajului de la Vidraru a distrus habitatul aspretelui în Arge?, de unde pe?tele a disp?rut; poluarea rezultat? din industria extractiv? a f?cut ca specia s? dispar? ?i din Rîul Doamnei, unde de altfel efectivele sale au fost cele mai mici (se cunoa?te o singur? semnalare din acest râu). Pe râul Vâlsan, singurul unde aspretele mai supravie?uie?te, a fost de asemenea construit? o hidrocentral?, în amonte de arealul aspretelui; îns?, prin varia?iile mari ale debitului râului, ca ?i prin sp?l?rile care tulbur? apa, aceast? amenajare amenin?? grav specia ?i a dus la sc?derea catastrofal? a efectivelor sale.
În toamna anului 1988, s-a constatat degradarea catastrofal? a râului Vâlsan ?i s?r?cia sa faunistic?. Nu s-a putut prinde nici un pe?te, fie asprete fie orice alta specie. Dup? evenimentele din 1989, ac?iunile pentru protejarea aspretelui au luat amploare, beneficiind ?i de ajutor interna?ional. Rezultatele au fost, însa, mai mult teoretice, constatarea (din nou) a st?rii degradate a râului, a reducerii dramatice a numarului acestor pe?ti, o baz? de date, însa care avea s? serveasca în viitor. Datorit? sprijinului Comisiei Europene, s-au putut întreprinde si o serie de ac?iuni concrete, menite s? asigure supravie?uirea aspretelui.În prezent, râul Vâlsan este supravegheat în permanen??; se stabilesc periodic "fi?e de s?n?tate", mai ales pentru zona lui Romanichthys. Gunoaiele din albia Vâlsanului sunt îndepartate. T?ierile au fost sistate în apropierea râului, pentru ca materialul lemnos s? nu fie o surs? de poluare. Panourile amplasate de-a lungul v?ii avertizeaz? c? doar pescuitul sportiv este permis, si numai pentru clean ?i mrean?. Exploatarea pietri?ului este interzis?. Mai mult, au fost reamenajate por?iuni întregi de albie, s-au reintrodus pietre, aduse din Arge? ?i amplasate manual, acolo unde acestea fuseser? îndep?rtate.
DECLARATIE:
"Cum efectivul este atât de redus încât specia nu mai poate supravie?ui singur? în natur?, întreaga activitate de salvare, mai mult sau mai pu?in eficient?, este sprijinit? de Ministerul Apelor, P?durilor ?i Protec?iei Mediului - Departmentul Protec?ia Mediului, de Consiliul Europei, precum ?i de marile asocia?ii mondiale de salvare a patrimoniului natural al omenirii (UNESCO, ONU, Agenda 21, Conven?ia Diversit??ii Biologice – CBD, World Wildlife Fund – WWF, International Union for the Conservation Nature - IUCN)."




