Am avut si eu ocazia sa vad chestii din astea. Veneau pe mal, ne vedeau ca prindem, iar a doua zi trebuia sa ne trezim la 4 dimineata, pentru ca la 4 si jumatate erau gramada pe loc, cu veri, unchi, nepoti etc.
Adelin, puteati sa'i luati cu voi si sa'i "cocolositi" cum spun eu, daca erau ageamii, daca nu puteti sa'i admirati daca era ceva de capul lor. One way or another, raurile de la voi sunt greu de batut, locurile sunt multe si oamenii vor sa mearga "la sigur", fara nici un efort.
Oricum e comportamentul e deplorabil.
URMARITI SI...URMARITORI
Moderatori: johnnybravo, dr.pike, tudor, Adelin, Moderatori
Ovidiu,
Oamenii normali nu psihanalizeaza alti oameni sa vada ce-i impinge sa faca ceea ce fac.
Fapta in sine e penibila si hazlie, si depaseste si limitele normalului.
De ce-au facut-o ? Don't care
Ce sa zic.... odata in delta ne-am tinut si noi cu barca dupa unii care veneau seara cu stiuci mai mari ca ale noastre, mai in gluma mai in serios ne-am tinut dupa ei vreo zece minute, pe urma ne-am vazut de drumul nostru ca era clar ca baietii nu s-or duce direct la locul cu pricina......
stateam la aceeasi gazda si beam seara cate o bere impreuna, si ei veneau mereu cu stiuci mai mari dar nu spuneau neam pe ce canal se duceau
Oamenii normali nu psihanalizeaza alti oameni sa vada ce-i impinge sa faca ceea ce fac.
Fapta in sine e penibila si hazlie, si depaseste si limitele normalului.
De ce-au facut-o ? Don't care
Ce sa zic.... odata in delta ne-am tinut si noi cu barca dupa unii care veneau seara cu stiuci mai mari ca ale noastre, mai in gluma mai in serios ne-am tinut dupa ei vreo zece minute, pe urma ne-am vazut de drumul nostru ca era clar ca baietii nu s-or duce direct la locul cu pricina......
stateam la aceeasi gazda si beam seara cate o bere impreuna, si ei veneau mereu cu stiuci mai mari dar nu spuneau neam pe ce canal se duceau
O scurta povestire (nu la acelasi nivel ca urmarirea de peste 70 de km) poate va da citeva idei lui Adelin si razvan.m .
In primavara acestui an, la una din primele iesiri la Prut, impreuna cu alti doi cunoscuti, s-a intimplat ca de la gara se prindem drept „umbra� un mosulica. I-am spus ca mergem mult, ca nu e pe puterile lui, dar in cele din urma, cum nu-l duceam in spate ... a mers cu noi.
Am mers vreo 6 km pina la locul de unde am scos momeala (vetrica), i-am dat si lui (lucru care nu prea se face). Am plecat apoi spre locul de pescuit inca vreo doi km si mosul deja incepuse a se vaita de picioare, iar noi l-am atentionat ca mai erau inca 5 km pina la gara.
Ajunsi la locul de pescuit a inceput "placerea". Mosul venea de la unul la altul sa vada cum punem momeala, ce fir, ce cirlig avem. In final a ajuns sa strige, sa ne cheme sa vedem daca monturile lui sunt bune. Totul a durat pina am prins primul peste. Fiind o mreana subdimesionata am eliberat-o. Au inceput tinguielile - mosul ma roaga sa-i dau lui pestele. Unul dintre cei cu care eram a prins ideea, si a eliberat si el prima platica prinsa. Mosul nu inceta cu rugamintile. Si am tinut-o tot asa (s-au retinut totusi citeva exemplare frumoase) spre disperarea mosului, care vazind ca nici cu rugaminti nu poate primi peste aproape a amutit. Oricum, restul zilei s-a pescuit in liniste.
Nu va mai povestesc cum a fost drumul pina la gara, va imaginati ca nici in ziua de azi mosul nu mai vorbeste cu noi.
In primavara acestui an, la una din primele iesiri la Prut, impreuna cu alti doi cunoscuti, s-a intimplat ca de la gara se prindem drept „umbra� un mosulica. I-am spus ca mergem mult, ca nu e pe puterile lui, dar in cele din urma, cum nu-l duceam in spate ... a mers cu noi.
Am mers vreo 6 km pina la locul de unde am scos momeala (vetrica), i-am dat si lui (lucru care nu prea se face). Am plecat apoi spre locul de pescuit inca vreo doi km si mosul deja incepuse a se vaita de picioare, iar noi l-am atentionat ca mai erau inca 5 km pina la gara.
Ajunsi la locul de pescuit a inceput "placerea". Mosul venea de la unul la altul sa vada cum punem momeala, ce fir, ce cirlig avem. In final a ajuns sa strige, sa ne cheme sa vedem daca monturile lui sunt bune. Totul a durat pina am prins primul peste. Fiind o mreana subdimesionata am eliberat-o. Au inceput tinguielile - mosul ma roaga sa-i dau lui pestele. Unul dintre cei cu care eram a prins ideea, si a eliberat si el prima platica prinsa. Mosul nu inceta cu rugamintile. Si am tinut-o tot asa (s-au retinut totusi citeva exemplare frumoase) spre disperarea mosului, care vazind ca nici cu rugaminti nu poate primi peste aproape a amutit. Oricum, restul zilei s-a pescuit in liniste.
Nu va mai povestesc cum a fost drumul pina la gara, va imaginati ca nici in ziua de azi mosul nu mai vorbeste cu noi.
Oare sa fi fost mosulica ala care s-a luat de mine pe Bran , sa nu mai "vantur" apa cu rotative ca nu prind nimic? 
Oricum, de felul meu ajut atat cat pot, cu toate ca nu mai am rabdarea pe care o aveam odata. Am mers anul acesta la pescuit, de vreo cateva ori cu colegi de la servici si eu eram acela care trebuia sa le fac linia, sa le leg carlige, sa le descurc nailonul... si multe altele. Dar simteam si o bucurie cand vedeam ca prind peste si se bucura de aceasta si chiar ma intrebau cand mai venim.
Oricum, de felul meu ajut atat cat pot, cu toate ca nu mai am rabdarea pe care o aveam odata. Am mers anul acesta la pescuit, de vreo cateva ori cu colegi de la servici si eu eram acela care trebuia sa le fac linia, sa le leg carlige, sa le descurc nailonul... si multe altele. Dar simteam si o bucurie cand vedeam ca prind peste si se bucura de aceasta si chiar ma intrebau cand mai venim.