România cu lan?ul de gît |Lucian MÎNDRU??
Lan?ul e de aur, România nu mai ?tim prea sigur ce mai e ?i a cui. Realitatea demografic? s-a schimbat brusc, ca o furtun? sosit? din senin. Sîntem sub ocupa?ie, dar nu se vede nici o armat?. Sîntem coloniza?i de o popula?ie cert?rea?? ?i nesim?it?, venit? din nici o step?, adus? de nici un avion. O popula?ie care a evoluat în interiorul corpului na?ional, ca fetu?ii din Alien, ?i care iese acum prin burt?, urlînd din to?i bojocii: "Am avere, am valoare!".
E ca ?i cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o ma?in? de mîl uman care acoper? încet-încet na?iunea lui Sadoveanu, a lui Eliade ?i a lui Nichita. Incubatoarele de incubu?i din cartierele periferice, fabricile de cet??eni ale lui Ceau?escu, tradi?ia celor 15 copii în s?la?ele de nomazi, cine mai ?tie? Lumea de pe strad? nu mai e cea pe care o ?tiam din copil?rie. Tata Ioane ?i Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, f?cut? la 1870, au l?sat în urm? un copil, care a mai f?cut un copil, blond ?i buc?lat ?i bine crescut, cu care m? jucam acum 40 de ani. Pîn? la urm?, a plecat în str?in?tate, la studii ?i nu s-a mai întors niciodat?. La fel, jum?tate din strad?: urma?ii burgheziei care a avut timp s? dospeasc? elite. În locul celor disp?ru?i, au ap?rut rufele colorate întinse la uscat ?i boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea s? nu scuip?m pe jos, s-a a?ezat bunica ce-?i trimite nepo?ii dup? b?utur?. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca ?i cum o prezen?? grea ?i absurd? s-ar fi a?ezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam c? e bine ?i mai ales peste ce credeam c? e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cet??eanul român, cu lan?ul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se c?zne?te s?-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi c? e?ti tu mai d??tept? Ia s? v?d ce ma?in? ai!". Noul domn Goe nu mai e nici m?car simpatic: e viitor combinator ?i dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vre?i voi, în afar? de viitorul ??rii lui, care se va mul?umi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Popula?ia care ne înlocuie?te nu mai e nici m?car ridicol?. E dincolo de asta, în sensul cel mai r?u ?i primitiv cu putin??. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am v?zut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înh?mate la co?ciugul lui Caiac, în semn de ve?nic respect pentru o via?? de crim? ?i mu?chi în sînge. Oamenii ?ia care d?deau ordine poli?iei se preg?tesc s? dea asaltul final, spre puterea oficial?, dup? ce au pus mîna pe cea simbolic?: ascult?m muzica lor, ne refacem reperele dup? valorile lor, sîntem c?lca?i de ma?inile lor. Undeva, departe, Uniunea European? ?i moda corectitudinii politice ne înva?? s? mul?umim frumos pentru asta ?i s? ne ?tergem la gur?. Am fost o na?iune, devenim o sum? de triburi. Sîntem o ?ar? ocupat? de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ?ar? pus? la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ?ar? în care fiul naiv ?i s?rac al ??ranului (cî?i or mai fi a?a) î?i face educa?ia din textele de pe Taraf TV ?i meseria de la ?u?ii cu care se întîlne?te la Gara de Nord, cînd se d? jos din autobuz. Marginea lumii s-a r?zbunat dînd buzna în centru, pus? pe jaful identit??ii na?ionale, întocmai ca barbarii care n?v?leau în Roma, surprin?i c? localnicii n-au puterea s? lupte.
?ara cea nou?, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee ?i-n c?r?i. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de român? se poate retrage în privata din curte, unde î?i va îndeplini ultima menire, neprev?zut? de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele r?mîn s? sfideze eternitatea. Cu ele nu po?i s? te ?tergi la fund.
Chiar dac? ai vrea.
P.S. primita pe mail... se pare ca autorul este lucian mandruta
zi ceva cu cuvintele tale....