Ultimul dungat

discutii si povestiri de la pescuit...

Moderatori: Adelin, johnnybravo, tudor, Moderatori

Avatar utilizator
Striper
senior
senior
Mesaje: 469
Membru din: 12 Iun 2007, 12:22
Localitate: Bucuresti

Ultimul dungat

Mesaj de Striper » 13 Iun 2007, 17:16

In primul rand, BINE V-AM GASIT - la tot forumul, de la A la Z. Acesta este primul meu post pe acest forum, sper sa fie de bun augur.

Primul post, ultima poveste. De fapt, ultima partida de pescuit peste hotare, pe care nu o voi uita chiar repede. Cu putin noroc, o sa va tot asaltez cu Aventuri (personale) la Pescuit, acum ca sunt pe sol si ape autohtone. Chiar la sfarsitul acestei luni urmeaza o expeditie mai lunga pe Olt. Dar chit ca prind, chit ca nu prind, povestea va urma...

Mai jos, ultimul pescuit din multele partide pe care le-am facut in decurs de doi ani pe coasta de est, in statul Maine (statul cu cea mai mica densitate de populatie pe metru patrat din SUA). Un fel de mini-Alaska, cu foarte multe lacuri pline de peste, cu elani cat o vila din Pipera care traverseaza strazile si te pun sa franezi, cu multe caprioare care iti mananca florile de la geam, fara a fi insa taiate, feliate si consumate de proprietar (scuze, nu ar trebui sa fiu sarcastic din primul meu post). Ultimul pescuit din Maine l-am facut intr-un rau care se varsa in ocean, un rau care trece pe langa localitatea Thomaston, mai sus de Portland (un oras ceva mai mare din zona, ca reper). Nu are nume. Apa foarte adanca, suprasaturata de custi pentru lobster, cea mai mare industrie din zona. O sa atasez o poza din avion cu densitatea de plute care desemneaza custile pentru a vedea cat de pescuita este zona. Punctele sunt plutele sub care este cate o capcana. Dar nimeni nu se plange de lipsa vreunei specii sau decimarea ei, curios, nu?

Eu sunt cel imbracat in pompier, adica in galben, ud pana la piele. Am mai pus si ceva pozulici de la alte partide pe care le aveam pe card, dar nimic spectaculos. Sper sa va placa. Pozele nu sunt reusite din pacate. Stii cum se intampla, atunci cand prinzi, nu ai cu ce sa fotografiezi. Si cum varianta cu fotografia in bucatarie iesea din discutie, am facut cu ce am avut.

Fir intins la toata lumea si bine v-am gasit!

Ultimul dungat

Ma culcasem tarziu, bucuros ca am cu cine sa vorbesc romaneste. In afara de o Timisoreana si de-o shaorma, de asta imi era tare dor - sa vorbesc romaneste. Dar bausem perla chiuvetei, adica Budweisser, asa ca nu aveam nici pe dracu. Si la ora 6 eram deja treaz, apasand pedala F-ului cu 6 roti impins de 360 de magari bautori de motorina. Barca ma urmarea calare peste peridoc si vedeam in oglinda cum falfaie un Zuri, nea Yo-Zuri, scapat din al sau loc. Din Camden pana in Thomaston am facut vreo 45 de minute, cu tot cu oprirea la cafea tare si gogoasa. Pe strazile pustii doar Fordul cu barca in lesa, carandu-ne pe mine si pe Fred, manuitorul de sticle, motaind printre cafele si muzica "cantri". Si un raton facut ciulama de masini.

Dau la manivela si barca se pune pe apa linistita si plina de plutele curselor de homari. Vreo 4 Logane japoneze inghesuite in motorul de 250 de cai se pun pe treaba si ne punem in miscare. Nu m-am mai tuns de vreo 10 luni. Aratam ca un punkist dezordonat la freza. Cu 45 de mile la ora, pe o ploaie torentiala care a inceput din senin, cu ochelarii uitati acasa, printre caucioace, ciorapi si un ceas pe noptiera, am ajuns dupa vreo 30 de minute la locul de adunat momeala. Mai exact, taparinele ne aduc in barca cate 3-4 macrouri de dimensiunea stiucilor pe care le gasesti in hala Obor. Adica 25, 30 cm. Este momeala care nu da rateuri la pescuitul bibanului dungat. Dungat, biban dungat, era tinta noastra de astazi.

Prindem 20 de bucati de uleiosi grasi si apetisanti si o luam din loc. Fericire mare, mergem cu vantul din spate. Acum chiar vedeam pe unde merg. Oprim din cand in cand japonezul si pescuim in deriva. Un plumb culisant, fir textil, un carlig 0/1, un macrou viu prins de buze, un Lamiglas de 2.20 si un Penn Spin Fisher. Langa mal, pe langa pietre. In primele 3 locuri, nimic. Pierdem numai cativa pesti-momeala care nu prea aveau chef sa pupe carligul frantuzeste. Ne intoarcem spre port, trecem pe sub pod si alegem un loc cu apa mai rapida, locul fiind mai ingust. Tin motorul la relanti, cat sa inaintam. Fred ma trage de maneca si-mi arata ceva ce nu voi putea uita niciodata. Un foarte rar Bold Eagle (sau xxx Eagle) cu gatul alb si ciocul portocaliu, care de obicei nu indrazneste sa se apropie de vreun homo (sapiens), zbura lasciv pe contrasens, lasandu-ne cu gura cascata in timp ce a trecut pe langa noi ca si cum nu am fi acolo. Fred zambeste - "trebuie sa fie un semn bun" zice, si baga minciogul dupa un macrou. Din nou in deriva, din nou cu macroul la apa. A douaaruncare, primul stripe-bass. Mititel, cam pe la 3 kile. Dar bataios nevoie mare. Un drill cu un dungat poate fi comparat la noi poate doar cu avatul mare, care face zig-zaguri spre apa adanca. Dar firul textil isi spune cuvantul, la fel si batul rigid. Fred prinde inca unul si ma apuc sa-l fotografiez cu pseudo-aparatul foto. Ca fraierul, am uitat scula mai serioasa acasa. Oricum, la ce ploaie a urmat, nu mi-a parut rau. Fred scoate Striperul din apa cu mana si macroul accidentat de soarta ii atarna din gura. La atac si marimea gurii, striperul se aseamana poate cu stiuca, are o gura cat un trombon, gata sa aspire orice. Poze si inapoi la apa. Niciunul din noi nu a venit sa plece acasa cu traista mai plina, doar cu mintea mai implinita. Facem vreo 15-20 de drumuri cu barca in amonte si coboram in deriva pe o distanta de vreo 80 de metri. Mai prindem vreo 4 bucati, cam la aceleasi dimensiuni, intre 2 si 3 kile.

Roman cu initiativa, scot GLX-ul pe care am dat jumatate din ultimul salariu si bag o naluca moale, un jerk bait Zoom Fluke transparent cu glitter de vreo 15 cm. Imi plac povestile pescaresti care incep cu "La prima lansare..." Asa si eu. La prima lansare cu artificiala, trece metroul si imi loveste din adancuri. Clar e ceva mai mare, lanseta se indoaie si textilul fuge de pe tambur. Nu avem minciog, avem doar manusi. Cand iese la suprafata dungatul, Fred incepe sa urle. Dar de bine! Il vad si eu, obosit, cum parcheaza langa barca. Cu mainile inmanusate, companionul il aduce la bord. Ne apropiem de stanci cu barca, dar cui ii mai pasa? Prinsesem cel mai mare Striper de pe meleaguri americane, si-l prinsesem la twister! Nu l-am cantarit pe tovarashu, dar amandoi am apreciat ca avea pe la 20-22 de pounds, adica vreo 10 kile, cam asa ceva. Un striper poate ajunge si la 20-25 de kile, dar foarte rar, cei mai intalniti fiind cei de 3-4 kile. Dar faptul ca de atatea ori de cat am fost la pescuit, in aceleasi ape sarate din golful Thomaston, nu mai vazusem un asemenea exemplar bine facut, m-a facut tare fericit. Asta, si inca ceva. Poze din nou pe ploaie torentiala, inca un peste eliberat (nu in juvelnic). Mai stam cam o ora, mai prindem 1 sau 2 pesti, in acelasi loc. Gatul alb al vulturului pescar, dungile perfecte si gura cat o gaura de canal ale pestelui mi se tot repeta in minte. Abia astept sa vad pozele. "Asta a fost..." imi spun. Dau iar la manivela, urc barca si pornesc Tritonul dizalar. Ne oprim din nou la o cafea si la un senvis cu ou. Ajung acasa pe muzica romaneasca de data asta. Aveam un CD cu Anna Lesko, de care ma apucase un dor nebun. Parchez masina si ma grabesc sa vad pozele. Aparatul de urgenta, de 100 de dolari, cedase din cauza apei. Dar cardul pe care stiam ca sunt pozele, m-a salvat. In fotografii, pestele mi se pare mai mic. Fred ar cam trebui sa ia niste lectii de fotografie, sau sa fi scos eu pestele mult in fata, "Furtuna" style... Dar nu ma intereseaza, zambesc. Ma asez pe pat, in fata celor 3 valize care asteapta sa fie umplute. Imi pare bine ca am prins cel mai mare peste al lui Bush, eram fericit. Eram fericit si pentru ca asta se intampla cu o zi inainte ca cineva sa strige - "pasagerii pentru cursa Boston - Bucuresti sunt asteptati la poarta 14".

Imi plac si povestile care se termina cu "In ultima zi...". In ultima mea zi de peste ocean, am facut un pescuit pe cinste...


Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Avatar utilizator
arapaima
senior
senior
Mesaje: 359
Membru din: 21 Mar 2007, 17:48
Localitate: bucuresti

Mesaj de arapaima » 13 Iun 2007, 17:27

eu l-am descoperit,eu l-am promovat.are baiatul asta un stil,"cu duhul blandetii".vedem noi la Olt rezultatele...

Avatar utilizator
edi_curiosul
veteran
veteran
Mesaje: 2275
Membru din: 08 Mar 2007, 23:43
Contact:

Mesaj de edi_curiosul » 13 Iun 2007, 18:08

da, da, dar eu astept povestea cu Jeremy....

onesti
veteran
veteran
Mesaje: 981
Membru din: 05 Noi 2004, 06:49
Localitate: canada

Mesaj de onesti » 13 Iun 2007, 19:12

Fii binevenit atat pe forum cat si in "diaspora pescareasca".
Frumoasa scriitura!
Dragutz si post-ul arapaimei!

Avatar utilizator
Leba
veteran
veteran
Mesaje: 2944
Membru din: 19 Iun 2005, 14:14
Localitate: Iasi
Contact:

Mesaj de Leba » 13 Iun 2007, 19:52

frumoasa poveste.
ce n-as da sa dau si eu in vargatii aia :roll:
"Cu aceeasi minciuna nu poti pescui de doua ori"
East Spinning Team

Avatar utilizator
dan popa
senior
senior
Mesaje: 440
Membru din: 01 Dec 2006, 09:33
Localitate: Focsani , Vrancea

Mesaj de dan popa » 13 Iun 2007, 20:57

Frumooos.......
Cine poate ''oase''roade cine nu, da o fuga la Siret :lol: :lol: :lol: :lol:

Avatar utilizator
Striper
senior
senior
Mesaje: 469
Membru din: 12 Iun 2007, 12:22
Localitate: Bucuresti

Mesaj de Striper » 13 Iun 2007, 21:56

Ma bucur ca v-a placut. Striperii sunt niste pesti foarte sportivi, bataiosi, niste adversari redutabili, mai ales cei de dimensiuni mari. Este unul dintre cei mai cunoscuti pesti din Statele Unite. Nu este chiar dificil sa il prinzi, poate si pentru ca apele de acolo sunt pline de peste iar pescarii nu obisnuiesc sa pastreze pestele absolut deloc. Pe de cealalta parte, in zona respectiva, pescuitul industrial al pestilor de ocean a fost dat uitarii, focusandu-se pe capturarea homarilor. Cu alte cuvinte, este peste cacalau. Si, trebuie sa recunosc, nu trebuie sa fii mare pescar pentru a prinde. Tocmai de aceea, chiar si cei mai mici pe acolo sunt cu lansetele in mana. Apele din Statele Unite nu dezamagesc niciodata... Dar o comparatie cu mediul autohton ar fi de prisos.

Numai bine!

Avatar utilizator
vijelie
veteran
veteran
Mesaje: 1211
Membru din: 28 Mar 2005, 09:31
Localitate: pe ici pe colo... garla sa fie :)

Mesaj de vijelie » 14 Iun 2007, 07:49

V.M. :twisted: TE-AM CITIT :wink: :twisted:
prind cat prind,si cand nu mai prind...inseamna ca am secat lacul!!

Avatar utilizator
vanatoruldepesti
veteran
veteran
Mesaje: 613
Membru din: 24 Sep 2004, 18:30

Mesaj de vanatoruldepesti » 14 Iun 2007, 11:28

Marfa povestea!
Kre k toata lumea aspira la o apa in care sa se stie ca exista pesti ce-ti pot creste adrenalina. Si daca mai este si aproape... 8)

Avatar utilizator
Striper
senior
senior
Mesaje: 469
Membru din: 12 Iun 2007, 12:22
Localitate: Bucuresti

Mesaj de Striper » 15 Iun 2007, 11:31

edi_curiosul scrie:da, da, dar eu astept povestea cu Jeremy....
Urmează. De fapt, un serial mai amplu. Cu toată expediţia de-a fir a păr. Ca să vadă lumea că englezii de la Discovery au fost şi au prins peşte în Delta noastră. Nu arapaime, nu crocodili, nu cine ştie ce ciupacabre. Dar au venit şi au pescuit pe meleaguri mioritice.

Scrie răspuns