Am revenit din Delta, perioada 4-5 august. Am sa detaliez sistematic.
Dupa un drum lung si obositor, data fiind repatrierea romanilor dornici de odihna pe litoralul patriei, am ajuns in Delta.
Apa pe canalul Sf. Gheorghe era destul de murdara, fapt care nu ne-a impiedicat sa visam frumos. In schimb pe lacurile pe care am pescuit (Uzlina, Isac, Chiril) si canalul Perivolovca, apa era limpede.
4 august. Impreuna cu prietenul Bogdan am purces spre lacul Isac. Acesta putea foarte bine impartit in doua: partea dinspre Isacel era curata, fara vegetatie de suprafata, in schimb parte dinspre Chiril era bogata in verdeata. Am hotarat sa pescuim in zona
verde, la gandul ca ochiurile sau micile coridoare ne vor oferi capturile visate. Si nu ne-am inselat. La a doua lansare, Bogdan a reusit sa agate una cumatra de 1.5 Kg. L-am urmat cu o marlita de 700-800 grame, eliberata.
Au urmat alte 4-5 marlite, trimise dupa bunici, parinti si rude mai imbracate...
Partida s-a incheiat cu eliberarea nevoita a unei bucati de 3kg, plecata la culcare cu una bucata lingura argint masiv si una jumatate bucata struna de wolfram (model pe care nu am sa-l mai folosesc in veci).
Nemaiputand indura supliciul solar si bine murati de raurile de sudoare ce curgeau in voie pe trupurile noastre, am hotarat sa mergem la o bibaneala pe canalul dintre Uzlina si Isac. Adapostiti la umbra salciilor, ne-am vazut atacati sistematic de microelicoptere vorace, dornice de provizii rosii, fapt care ne-a obligat sa le raspundem din sfert in sfert de ora cu rachete Autan.
Desi apa pe acest canal micut era mierlie, am reusit sa ne distram cu cei cativa bibani, agatati in rotative si microvoblere.
Cum apa incepea sa se coloreze de-a binelea, am hotarat sa mergem pe canalul Isacova, ancorand in jumatatea dinspre Perivolovca. In apa limpede a canalului, un rau de bibani curgea spre Isac. Marturisesc faptul ca a fost pentru prima data in viata mea cand am vazut un astfel de
rau de bibani.
Am reusit sa-i abatem din drumul lor spre marele Isac, ademenindu-i cu lingurite mici, microvoblere si twistere. Au fost retinute doar exemplarele mari, cei medii si mici eliberati. Am reusit marea performanta de a agata la twister alb un dolofan caras de 1kg, minunea fiind imortalizata cum se cuvine.
Spre seara am incercat iarasi cumatra in Isac, dar in loc sa nimerim la vreo intreprindere, am dat in gradinita. Micutele au fost eliberate si blagoslovite in limita legii bunului simt: sa cresca mari, sa se imbrace mai bine, sa mai puna ceva carnita pe ele etc.
5 august. Ne-am trezit cu noapte in cap si am pornit spre Isac. Hotaraseram sa pescuim in jumatate dinspre Isacel, acolo unde cu o saptamana in urma se prinsese destul de bine. Ajunsi aici, nu mare ne-a fost mirarea sa constatm prezenta a 6 barci. Ne-am autoflagelat la gandul ca cei prezenti, vazuti de noi drept colegi de spinning, adevarati cunoscatori ai timpului potrivit agatarii cumetrei, au pus deja la pastrare cateva dintoase. Numai ca acestia doreau sa ne predea cu noaptea in cap, un nou stil de pescuit: pescuitul la kilometru...
Am plecat suparati pe Chiril. Aici apa era mult mai limpede decat pe Isac si am reusit sa agat doua bucati de 1.5 si 2 Kg, plus 5-6 marlite eliberate.
Ziua s-a incheiat cu o noua bibaneala.
Ca o concluzie: desi foarte cald, totusi pestele a tras.