Ancora barcii. (ancora ,,plutitoare"!) Intrucat am vazut nenumarate cazuri in care ancora s-a dus la fund cu tot cu franghia de care era legata, am masurat adancimea apei din lacul in care pescuiesc frecvent, - 21m si am ales pentru ancora o franghie de 25m. Chiar si asa, ca masura de siguranta pentru alte situatii cu adancimi mai mari, am legat capatul franghiei de un bidon care poate sustine masa ancorei si astfel, sa nu o pot pierde. Acest bidon este totodata si suportul pe care infasor franghia la transport si depozitare. In poza de ma jos se vede si protectia la impact pe care am aplicat-o pe ancora, diverse elemente din cauciuc care protejeaza barca de contactul cu metalul ancorei (plumb in cazul de fata). Acele brate din cauciuc sunt foarte utile pe o ancora, intrucat ajuta la o fixare buna pe substrat, chiar si cu o ancora cu masa mica. Exista diverse surse pentru acele brate cauciucate - cercurile de cauciuc de la tuburile de oxigen sau de pe diverse roti, etc. In caz de agatare a ancorei in agataturi, au avantajul de a ceda la tractiune:
Carligul agrafa. In fotografia de mai jos, avem un dispozitiv foarte simplu (tot plutitor) si util, care indeplineste cel putin patru sarcini si care poate fi confectionat si din alte materiale si sub alte forme, daca indeplineste aceleasi sarcini:
1) Da posibilitatea conectarii rapide in orice punct al franghiei ancorei, fara a face nod.
2) Da posibilitatea conectarii-agatarii rapide in oricare punt al barcii (daca avem o franghie petrecuta/atasata pe periferia barcii)
3) Da posibilitatea sa comparam adancimea apei la deplasarea dintr-un loc in altul, daca il lasam ca pe un marker pe franghia ancorei.
4) Da posibilitatea decuplarii rapide si abandonarii temporare a ancorei, franghiei si flotorului (bidonul-pluta-suport) in cazul drilului cu un somn mare.
Scaunul de barca plutitor. Un simplu scaun de berarie din cele pe care le-am vazut rupte si aruncate in cele mai diverse locuri, poate fi foarte util. In cazul meu a fost vorba de un scaun ,,Timisoareana" cu picioarele rupte, pe care l-am recuperat si l-am montat pe un suport din lemn:
L-am echipat cu talpici antiderapante din burete cauciucat, am lipit burete pe sezut si spatar si l-am imbracat. Nu concep pescuitul din barca fara scaun cu spatar. Asa cum e acum e perfect, comod, calduros si la nevoie, (doamne fereste!) pluteste! In plus, desi are aderenta buna la podina, are si libertate de miscare atunci cand dorim si poate fi deplasat mai in fata-spate si rotit pe podina barcii:
Anemometrul. Un indicator de vant, care imi spune directia din care bate vantul si intensitatea acestuia. Este util pentru desemnarea locului ideal de atasare a ancorei de barca, pentru a ma pozitiona perfect sub vant, spre directia pe care o vizez:
Sageata neagra indica taria vantului iar cea verde, indica directia in care bate vantul. Axul acului indicator se misca pe un microrulment, iar paleta cadran se roteste pe doi rulmenti. Un instrument fin si precis, dar mai ales util pentru mine. Nu-mi pare rau ca am pierdut cateva ore construindu-l:
Dazagatatorul de naluci. Desi am avut si alte modele, fie primite de la amici, fie luate din comert, am preferat sa-mi construiesc un dezagatator asa cum il vedeam eu, din materiale simple si la indemana (plumb, sarma si un arc), rezultand dezagatatorul dorit de mine din poza de mai jos (pozitia deschis):
Si montat pe fir (pozitia inchis) si agatat de coarda de manevrare. Precizez ca nu duc cu mine o a doua franghie speciala pentru dezagatator, si folosesc franghia ancorei, care are carabina. Decuplez ancora si cuplez dezagatatorul. Oricum trebuie sa scot ancora sa ma duc deasupra agataturii, asa ca utilizez aceeasi franghie, cu dublu rol:
Husa pentru dezagatator. Fiind greu, -250g, dezagatatorul mi-a spart pungile si saculetii in care il transportam si depozitam, asa ca am facut o husa din neopren. Inainte de a arunca vechii ciorapi de neopren, am taiat din ei partea superioara si am cusut din ea o husa pentru dezagatator, neoprenul fiind si un material amortizor nu doar izoterm. Au mai iesit pe langa aceasta husa inca doua huse izoterme pentru telefoanele mobile, al meu si al sotiei. Frigul scurteaza viata acumulatorilor:
,,Saltea" pentru mulineta. Aceeasi husa de neopren descrisa mai sus, o folosesc si in timpul pescuitului. O introduc in husa mulinetei si de cate ori apuc vaslele si trebuie sa las jos lanseta, asez mulineta pe mica saltea de protectie. Astfel nu apar zgarieturi pe ornamentul din coada mulinetelor mele:
Carabine individuale pentru pastrarea pestelui. Am cautat o varianta de a introduce pestii retinuti pe coarda de pastrare, fara a-i scoate din apa pe cei deja prinsi. Am facut astfel din sarma mai multe carabine. Peste bordul barcii imi atarna o bucla de franghie. Pun pestii prinsi unul cate unul pe carabina, apoi agat carabina pe bucla, o inchid si arunc pestele astfel agatat peste bord. La fel urmatorii. La finalul partidei pestii retinuti vor fi sacrificati rapid prin lovire.
Gafa plutitoare. Pestii de retinut, ii iau cu gafa in barca. Am cosntruit dintr-o bucata de bat, o gafa fixa, scurta, plutitoare.
La utilizarea gafei se pierd mai rar pesti fata de utilizarea gripului. Se vede in poza si o gafa telescopica pentru purtat in cizma. Bineinteles, pestii de eliberat nu vor fi luati cu gafa:
In ultima poza, avem un clonc pe care l-am facut dintr-o coada de matura cu pastila asamblata pe canal si o maciuca (lemn de esenta tare) pentru sacrificarea pestelui de consum.
Va doresc un pescuit cat mai placut, cu probleme cat mai putine!
Rew.