maaa da ce valuri a facut articolul tau,bravo sincer
si cand ma gandesc................
Super-articool-ul
Moderatori: Adelin, johnnybravo, dr.pike, tudor, Moderatori
hai mai ca ma iau astia de la AVP la ochi dupaia scriu numa articole halieutice 
dupaia scriu numa articole halieutice Always C&R
http://www.bscteam.ro
http://www.bscteam.ro
-
marius_m_fish
- junior
- Mesaje: 80
- Membru din: 03 Apr 2006, 14:41
taci wai, ca si acu miaduc aminte ce cretini eram, de 2 ori am intrat dejaba pe frigu dreq de neau amortit picioarele la intoarcere si cana de ceai o umpleam jumate ca pe cealalta o dadeam pe jos de la tremurat dar atunci tiai spart recordu la avat insa o fu mai calda apa, ca prea sareau nebunii si noi faceam ture sa ne decongelam din cand in cand
dar atunci tiai spart recordu la avat insa o fu mai calda apa, ca prea sareau nebunii si noi faceam ture sa ne decongelam din cand in cand Always C&R
http://www.bscteam.ro
http://www.bscteam.ro
Hai ca daca tot iti poti da frau exploziilor literare, lansez si eu, pe fir de 0,25 ,o povestioara, mai mult sau mai putin inchipuita...
Daca va place, o sa incerc si aplicatia in spinning...
Pescuitul si canidul
- amuzant pentru neofiti, cu talcuri vesele pentru initiati -
Pescuitul m-a atras dintotdeauna, cred ca inainte de a ma fi nascut. Dar nu asa, m-a atras si gata. M-a acaparat total, a pus stapananire deplina pe mine si pe putinul meu timp liber. Hai ca in copilarie era bine, una doua insfacam trestia cu carlig si nailon, piteam in buzunar o bucatica de mamaliga furata din portia cainelui, atarnam de umar o traista de rafie si cu acest arsenal primitv ma infiintam la balta. Cateodata se mai agata cate un chitic, si atunci sa te tii chiote si bucurie!
Escapadele mele s-au prelungit si in adolescenta, trecand prin perioada critica a afirmarii sociale si purtandu-ma pe maluri de ape pana la terminarea facultatii(locatie aleasa si bine chibzuita la Sibiu, aproape de Olt
. Toate bune si faine, cum ar zice domolul ardelean, caci pescuitul m-a ferit de capcana bodegilor intunecate in care poate as fi fost tentat sa imi petrec noptile, si de calvarul zilelor toride ale verii, la plimbare pe bulevardul incins.
Asa am avut, si voi avea in continuare, parte de trilul privighetorilor in nopti senine si de racoarea binefacatoare a salciilor de pe malul apelor.
Dar hai sa termin odata cu descrierile pitoresti, ca poate nu toti or fi "naturali" ca mine, si sa va spun de ce cainele , "cel mai bun prieten al omului"(poate chiar singurul...) este perfect INCOMPATIBIL cu acest nobil sport.
Am si eu, ca tot omul iubitor de animale de casa, si nu numai, un labrador. Am zis ca daca tot sunt mare pescar, musai sa imi iau un caine pe masura preocuparilor mele acvatice. Asa ca iata-ma, mandru proprietar al unui ghem de blana de doua luni, cu ochi cafenii si botic umed. Gingas, frumos de pica, delicat, iubitor. Asa era.....
Acum a crescut, si am devenit mandrul proprietar al unui splendid mascul de labrador de 1 an, cu aceiasi ochi cafenii si cu acelasi botic umed, dar la o dimensiune apreciabila. A ramas delicat, iubitor, frumos. Dar sangele ce fierbe in vinele sale, cred ca aproape diluat cu apa, are si o mica erorare genetica> trage prea mult la apa. Asa de mult incat nu te mai intelegi cu el cand ajunge pe malul vreunei ape, fie ea Marea Neagra, fie Dunare, fie orice garla, garlita, sau gasiti dumneavoastra alte diminutive, ca eu nu mai pot.
La inceputurile sale in viata, am decis sa ii imprim aceasi filosofie pe care o urmez si eu, adica : macar o zi sau doua, sau noua, pe saptamana, fie vara fie iarna, sa aiba loc o iesire in natura. Si asta aproape suta la suta numai pe malul apei. Nu pot descrie senzatiile ce mi le-a produs primul sau contact cu apa. Incerca sa o muste, sa se joace cumva cu ea, pana cand rasa si-a spus cuvantul si a facut primul salt in apa lacului. Ehe, imi ziceam, de acum am scapat de grija bailor in cada, de scuturatul blanii pe covor si de uscatul cu foehnul. Dar, vai mie, nu stiam ce monstru am creat....
Era vara, cald, zapuseala ce mai... Zic eu, hai sa imi fac mila de animal si sa il iau cu mine la un pescuit nocturn, ca numai noaptea se mai putea pescui, ziua fiind mult prea cald. Zis si facut, seara am incarcat calabalacul in masina, am indesat si cainele pe unde mai era loc, si in bezna noptii am ajuns la balta, ca lac nu se putea numi. Desfac eu lansete, mulinete, undite, momeli, carlige, toata sarabanda de scaune, mincioage si harpoane, ca parca stiam ca o sa intalnesc cu Moby Dick. Ah, am uitat cainele in masina.... Desfac usa, dau sa ii agat lesa, dar viteza lui superioara ma lasa cu mana intinsa stupid spre locul gol de pe canapea. In 3 (TREI) secunde, si masina era zic eu departe de apa, cainele deja trecuse la programul(cred ca stabilit dinainte, fara stirea mea) de racorire a blanii. Nu-i nimic, imi fac o socoteala iute ca baia nocturna va speria pestele si il va trimite exact in carligele mele ademenitoare. Socoteala buna, o sa vedeti!
Cu greu conving patrupedul ca mediul acvatic nu este cel in care s-a nascut, il priponesc cu o comanda scurta langa mine si lansez... Lansez ... mulinez...lansez...mulinez....ferez.... Dar asta e din alt film, nu din cel care mi s-a rupt mie... Adorm pe scaunelul incomod, linistit, obosit, si fara griji. Doar am caine, poate si el sa ma pazeasca odata.
Ma trezeste un zgomot mult placut urechilor de pescari: clopotelul gingas de pe varful lansetei tremura de mama focului... Lanseta vibreaza, firul tiuie, GAFA, MINCIOG !!! Nu, nu, inca, intai trebuie obosit, la distanta sa nu rupa firul mult prea subtire(mi se parea mie atunci, ca de fapt ditamai priponul). Namila nu intelege, vrea sa scape cu orice pret, trage spre stuf, trage spre larg, trage spre nuferi, mai are sa traga spre cer... Dar uneltele de calitate superioara nu te lasa la greu, si monstru e aproape invins. Rasufla greu, a obosit, se lasa pe o latura si isi sclipeste solzii de aur in razele lunii. Esti al meu, al meu, al meu.. vino, vino.... Mai are putin....
Dar , cu ultima fortare, o ultima si suprema fortare mai face o incercare de evadare. Coada lui plezneste aruncand apa la mari inaltimi, valuri enorme se starnesc, sare in apa, latra, bata apa cu labele, musca firul !!!!!!! Nu, nu va speriati, nu era vre-un crap corcit de Cernobil, era CAINELE MEU !!! Starnit pesemne de agitatia lacustra, a rabdat, si macinat nervii asteptand momentul prielnic. A gasit ca e de cuviinta ca el, cel mai bun prieten al meu, sa ma ajute !!! Sa ma ajute!!! Tocmai acum !
De ce nu l-am dresat mai bine sa imi aduca minciogul?! Asa imi trebuie!
A vrut el musai sa fie eroul noptii, sa fie el cel laudat acasa, de catre sotia MEA, sa culeaga el roadele izbanzii sub forma unui mare ciolan de vita.
Deznodamant, irepetabil si irevocabil: cat sa rabde si bietul peste scandalul acesta? Chit ca era el Moby Dick, nu a mai avut chef de joaca si a rupt firul ca pe o ata netrebnica. S-a dus, lasandu-ma batand marunt din buze, cu mainele tremurand, cu firul meu rupt, si cu cainele. Mai bine il lua si pe el....
Asa ca dragilor, hai sa fim cinstiti, pescuitul e un sport nobil, reconfortant.
Cainele este un patruped domestic, iubitor, dragastos, istet.
Dar nu incercati vreo-data sa le combinati in vre-un fel, sa le amestecati, pentru ca reactia chimica risca sa va lase cu ochii in soare, sau in luna, batand marunt din buze si cu mainile tremurand........
Daca va place, o sa incerc si aplicatia in spinning...
Pescuitul si canidul
- amuzant pentru neofiti, cu talcuri vesele pentru initiati -
Pescuitul m-a atras dintotdeauna, cred ca inainte de a ma fi nascut. Dar nu asa, m-a atras si gata. M-a acaparat total, a pus stapananire deplina pe mine si pe putinul meu timp liber. Hai ca in copilarie era bine, una doua insfacam trestia cu carlig si nailon, piteam in buzunar o bucatica de mamaliga furata din portia cainelui, atarnam de umar o traista de rafie si cu acest arsenal primitv ma infiintam la balta. Cateodata se mai agata cate un chitic, si atunci sa te tii chiote si bucurie!
Escapadele mele s-au prelungit si in adolescenta, trecand prin perioada critica a afirmarii sociale si purtandu-ma pe maluri de ape pana la terminarea facultatii(locatie aleasa si bine chibzuita la Sibiu, aproape de Olt
. Toate bune si faine, cum ar zice domolul ardelean, caci pescuitul m-a ferit de capcana bodegilor intunecate in care poate as fi fost tentat sa imi petrec noptile, si de calvarul zilelor toride ale verii, la plimbare pe bulevardul incins. Asa am avut, si voi avea in continuare, parte de trilul privighetorilor in nopti senine si de racoarea binefacatoare a salciilor de pe malul apelor.
Dar hai sa termin odata cu descrierile pitoresti, ca poate nu toti or fi "naturali" ca mine, si sa va spun de ce cainele , "cel mai bun prieten al omului"(poate chiar singurul...) este perfect INCOMPATIBIL cu acest nobil sport.
Am si eu, ca tot omul iubitor de animale de casa, si nu numai, un labrador. Am zis ca daca tot sunt mare pescar, musai sa imi iau un caine pe masura preocuparilor mele acvatice. Asa ca iata-ma, mandru proprietar al unui ghem de blana de doua luni, cu ochi cafenii si botic umed. Gingas, frumos de pica, delicat, iubitor. Asa era.....
Acum a crescut, si am devenit mandrul proprietar al unui splendid mascul de labrador de 1 an, cu aceiasi ochi cafenii si cu acelasi botic umed, dar la o dimensiune apreciabila. A ramas delicat, iubitor, frumos. Dar sangele ce fierbe in vinele sale, cred ca aproape diluat cu apa, are si o mica erorare genetica> trage prea mult la apa. Asa de mult incat nu te mai intelegi cu el cand ajunge pe malul vreunei ape, fie ea Marea Neagra, fie Dunare, fie orice garla, garlita, sau gasiti dumneavoastra alte diminutive, ca eu nu mai pot.
La inceputurile sale in viata, am decis sa ii imprim aceasi filosofie pe care o urmez si eu, adica : macar o zi sau doua, sau noua, pe saptamana, fie vara fie iarna, sa aiba loc o iesire in natura. Si asta aproape suta la suta numai pe malul apei. Nu pot descrie senzatiile ce mi le-a produs primul sau contact cu apa. Incerca sa o muste, sa se joace cumva cu ea, pana cand rasa si-a spus cuvantul si a facut primul salt in apa lacului. Ehe, imi ziceam, de acum am scapat de grija bailor in cada, de scuturatul blanii pe covor si de uscatul cu foehnul. Dar, vai mie, nu stiam ce monstru am creat....
Era vara, cald, zapuseala ce mai... Zic eu, hai sa imi fac mila de animal si sa il iau cu mine la un pescuit nocturn, ca numai noaptea se mai putea pescui, ziua fiind mult prea cald. Zis si facut, seara am incarcat calabalacul in masina, am indesat si cainele pe unde mai era loc, si in bezna noptii am ajuns la balta, ca lac nu se putea numi. Desfac eu lansete, mulinete, undite, momeli, carlige, toata sarabanda de scaune, mincioage si harpoane, ca parca stiam ca o sa intalnesc cu Moby Dick. Ah, am uitat cainele in masina.... Desfac usa, dau sa ii agat lesa, dar viteza lui superioara ma lasa cu mana intinsa stupid spre locul gol de pe canapea. In 3 (TREI) secunde, si masina era zic eu departe de apa, cainele deja trecuse la programul(cred ca stabilit dinainte, fara stirea mea) de racorire a blanii. Nu-i nimic, imi fac o socoteala iute ca baia nocturna va speria pestele si il va trimite exact in carligele mele ademenitoare. Socoteala buna, o sa vedeti!
Cu greu conving patrupedul ca mediul acvatic nu este cel in care s-a nascut, il priponesc cu o comanda scurta langa mine si lansez... Lansez ... mulinez...lansez...mulinez....ferez.... Dar asta e din alt film, nu din cel care mi s-a rupt mie... Adorm pe scaunelul incomod, linistit, obosit, si fara griji. Doar am caine, poate si el sa ma pazeasca odata.
Ma trezeste un zgomot mult placut urechilor de pescari: clopotelul gingas de pe varful lansetei tremura de mama focului... Lanseta vibreaza, firul tiuie, GAFA, MINCIOG !!! Nu, nu, inca, intai trebuie obosit, la distanta sa nu rupa firul mult prea subtire(mi se parea mie atunci, ca de fapt ditamai priponul). Namila nu intelege, vrea sa scape cu orice pret, trage spre stuf, trage spre larg, trage spre nuferi, mai are sa traga spre cer... Dar uneltele de calitate superioara nu te lasa la greu, si monstru e aproape invins. Rasufla greu, a obosit, se lasa pe o latura si isi sclipeste solzii de aur in razele lunii. Esti al meu, al meu, al meu.. vino, vino.... Mai are putin....
Dar , cu ultima fortare, o ultima si suprema fortare mai face o incercare de evadare. Coada lui plezneste aruncand apa la mari inaltimi, valuri enorme se starnesc, sare in apa, latra, bata apa cu labele, musca firul !!!!!!! Nu, nu va speriati, nu era vre-un crap corcit de Cernobil, era CAINELE MEU !!! Starnit pesemne de agitatia lacustra, a rabdat, si macinat nervii asteptand momentul prielnic. A gasit ca e de cuviinta ca el, cel mai bun prieten al meu, sa ma ajute !!! Sa ma ajute!!! Tocmai acum !
De ce nu l-am dresat mai bine sa imi aduca minciogul?! Asa imi trebuie!
A vrut el musai sa fie eroul noptii, sa fie el cel laudat acasa, de catre sotia MEA, sa culeaga el roadele izbanzii sub forma unui mare ciolan de vita.
Deznodamant, irepetabil si irevocabil: cat sa rabde si bietul peste scandalul acesta? Chit ca era el Moby Dick, nu a mai avut chef de joaca si a rupt firul ca pe o ata netrebnica. S-a dus, lasandu-ma batand marunt din buze, cu mainele tremurand, cu firul meu rupt, si cu cainele. Mai bine il lua si pe el....
Asa ca dragilor, hai sa fim cinstiti, pescuitul e un sport nobil, reconfortant.
Cainele este un patruped domestic, iubitor, dragastos, istet.
Dar nu incercati vreo-data sa le combinati in vre-un fel, sa le amestecati, pentru ca reactia chimica risca sa va lase cu ochii in soare, sau in luna, batand marunt din buze si cu mainile tremurand........
Cainele si pescuitul
Dragut articol,scris cu verva si umor si cu talent.Chiar captivant.
In ce priveste morala povestirii ar fi ca ori priponim "prietenul" inainte de a se intampla inevitabilul,ori il dresam sa-i fie frica de apa
In alta ordine de idei,poate te gandesti la altceva si schimbi "Ploiesti....sa traiesti",nu de alta, dar sa nu dai idei la altii care ar putea scrie "Rosiori....de trei ori"
si cu talent.Chiar captivant.In ce priveste morala povestirii ar fi ca ori priponim "prietenul" inainte de a se intampla inevitabilul,ori il dresam sa-i fie frica de apa
In alta ordine de idei,poate te gandesti la altceva si schimbi "Ploiesti....sa traiesti",nu de alta, dar sa nu dai idei la altii care ar putea scrie "Rosiori....de trei ori"
Cine-i harnic si munceste taie-n Delta stuf........si dimineata e primul la pescuit!!
si eu sunt posesorul a doi caini,un lup si un brac,dar nu indraznesc sa iau vreunul cu mine la pescuit tocmai din aceste cauze(cu toate ca lupul e dresat si nu ar misca,dar ar trebui sa il chinui daca ii spun sa nu miste)
iubesc cainii la nebunie,as sta toata ziua in compania lor,dar la pescuit nu au ce cauta
iubesc cainii la nebunie,as sta toata ziua in compania lor,dar la pescuit nu au ce cauta
Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.
