Intamplari
Moderatori: Adelin, johnnybravo, dr.pike, tudor, Moderatori
-
Ionut Petrea
- veteran
- Mesaje: 627
- Membru din: 24 Dec 2008, 21:39
- Localitate: Bucuresti
Intamplari
Propun,cu acordul dumneavoasta,sa deschid un topic in care sa impartasim(cu nostalgie) vremuri la pescuit care ne-au ramas in inimi,care ne-au marcat viata si ne-au facut sa fim cat mai aproape de natura si de apa.
Intotdeauna C&R
-
Ionut Petrea
- veteran
- Mesaje: 627
- Membru din: 24 Dec 2008, 21:39
- Localitate: Bucuresti
Voi incepe eu,sperand ca si altii vor posta amintirile lor frumoase.
Stau si ma gandesc la vremurile copilariei mele,zbuciumata de certurile dintre parintii mei,certuri ce s-ai soldat cu o despartire.Nu am reusit niciodata sa ii mai apropii unul de celalalt dupa acea ruptura…Tatal meu s-a mutat la bunica mea,eu urmandu-l la scurt timp.De atunci,viata mea nu a mai fost la fel.
Tatal meu era un impatitmit pescar la stationar,pescuind pe balti care ii aduceau mari satisfactii,caci carasul de peste 700 grame nu era o raritate.Eu pe atunci nu intelegeam care era placerea de a sta pe malul apei,printer atatea “lighioane” acvatice(serpi,broaste,lipitori,pesti) si insectele alea enervante care bazaiau pe la urechea lui,mai tarziu si pe la urechea mea.
Aveam sase ani si jumatate,eram in vara dinaintea inceperii clasei I.Tata isi planifica iesirea pe vesnica balta de caras, si mi-a spus pe un ton persuasive ca tare mult i-ar placea sa-l insotesc.Nu prea voiam,dar totusi o parte din mine era starnita de o oarecare curiozittate si isi dorea sa ajunga acolo,iar momentul in care am spus “DA”…acel moment nu am sa-l uit niciodata.Parca ma casatoream si raspundeam in fata preotului cuvantul acela care va schimba viata multora.Peste cateva ore,eram in tren.Era noapte cand am ajuns in statia cu pricina,mai exact era 0:15,o or ape care am ajuns sa o iubesc,deoarece era ora la care trenul ajungea in halta Domnesti.Nici nu mai tin minte de cate ori am stat in halta aceea,asteptand sa se faca ora 3:30,ora la care plecam spre meleagurile in care traiau crapii de vis,carasii de aur si stiucile flamande,care asteptau in stuf aparitia unei prazi.
In acea prima noapte de stat in halta,priveam fascinate la multimea de trenuri ce treceau fara sa opreasca,intr-o goana nebuna.”Trezeste-te!Plecam!”.Vocea tatalui meu rasuna puternic in linistea apasatoare a noptii.Atipisem,iar ceasul era 3:30.Intr-o ora in care ne-au tinut de urat pe drum greierii si cate un cocos ce canta prea devreme,am ajuns in sfarsit!Atunci am realizat ca m-am indragostit de natura.Era mai frumoasa ca oricand!A fost dragoste la prima vedere si cum sa nu fie,atunci cand soarele inca nu a rasarit,abia s-a crapat de zi,iar aburii baltii se ridica lenes,lasandu-se purtat de vanticelul ce se sparge in stuful din care fugeau,speriate de linistea ca de mormant si de propia singuratate,lisite cafenii.Cand mi-am revenit din starea de contemplare,am adormit bustean in cortul pe care tata il luase special pentru mine.
Cand m-am trezit,soarele era de mult pe cer.Pasarile isi cantau cantecul de dor,iar libelulele zburau lenes,poposind cateodata pe pluta de la undita tatalui meu.Eu am inceput sa ma joc,luand briceagul si infigandu-l in pamant,dar in scurt timp m-am plictisit si,vazandu-l pe tatal meu pescuind cu atata drag,prinzand niste pesti aurii(mai tarziu am aflat ca se numeau carasi),am “furat” o undita din husa,am desfacut-o si i-am dus-o tatalui meu,zicandu-i sa-mi puna o rama.De atunci,m-am schimbat.Sau,de fapt cred ca schimbarea a venit cand am prins primul peste din viata mea,un caras cam de o palma.Urmat de inca unul,si inca unul,si inca…multi,pana spre seara reusind sa prind (cred) cam 6 kg.
Cand am plecat(cu parere de rau!)era aproape noapte.Soarele asfintise,iar lacul era linistit si tacut,ca si cand nimic nu se intamplase.Dar se intamplase ceva…Fara sa stie,lacul acela a mai castigat un pescar,ce i-a ramas fidel multi ani…
Stau si ma gandesc la vremurile copilariei mele,zbuciumata de certurile dintre parintii mei,certuri ce s-ai soldat cu o despartire.Nu am reusit niciodata sa ii mai apropii unul de celalalt dupa acea ruptura…Tatal meu s-a mutat la bunica mea,eu urmandu-l la scurt timp.De atunci,viata mea nu a mai fost la fel.
Tatal meu era un impatitmit pescar la stationar,pescuind pe balti care ii aduceau mari satisfactii,caci carasul de peste 700 grame nu era o raritate.Eu pe atunci nu intelegeam care era placerea de a sta pe malul apei,printer atatea “lighioane” acvatice(serpi,broaste,lipitori,pesti) si insectele alea enervante care bazaiau pe la urechea lui,mai tarziu si pe la urechea mea.
Aveam sase ani si jumatate,eram in vara dinaintea inceperii clasei I.Tata isi planifica iesirea pe vesnica balta de caras, si mi-a spus pe un ton persuasive ca tare mult i-ar placea sa-l insotesc.Nu prea voiam,dar totusi o parte din mine era starnita de o oarecare curiozittate si isi dorea sa ajunga acolo,iar momentul in care am spus “DA”…acel moment nu am sa-l uit niciodata.Parca ma casatoream si raspundeam in fata preotului cuvantul acela care va schimba viata multora.Peste cateva ore,eram in tren.Era noapte cand am ajuns in statia cu pricina,mai exact era 0:15,o or ape care am ajuns sa o iubesc,deoarece era ora la care trenul ajungea in halta Domnesti.Nici nu mai tin minte de cate ori am stat in halta aceea,asteptand sa se faca ora 3:30,ora la care plecam spre meleagurile in care traiau crapii de vis,carasii de aur si stiucile flamande,care asteptau in stuf aparitia unei prazi.
In acea prima noapte de stat in halta,priveam fascinate la multimea de trenuri ce treceau fara sa opreasca,intr-o goana nebuna.”Trezeste-te!Plecam!”.Vocea tatalui meu rasuna puternic in linistea apasatoare a noptii.Atipisem,iar ceasul era 3:30.Intr-o ora in care ne-au tinut de urat pe drum greierii si cate un cocos ce canta prea devreme,am ajuns in sfarsit!Atunci am realizat ca m-am indragostit de natura.Era mai frumoasa ca oricand!A fost dragoste la prima vedere si cum sa nu fie,atunci cand soarele inca nu a rasarit,abia s-a crapat de zi,iar aburii baltii se ridica lenes,lasandu-se purtat de vanticelul ce se sparge in stuful din care fugeau,speriate de linistea ca de mormant si de propia singuratate,lisite cafenii.Cand mi-am revenit din starea de contemplare,am adormit bustean in cortul pe care tata il luase special pentru mine.
Cand m-am trezit,soarele era de mult pe cer.Pasarile isi cantau cantecul de dor,iar libelulele zburau lenes,poposind cateodata pe pluta de la undita tatalui meu.Eu am inceput sa ma joc,luand briceagul si infigandu-l in pamant,dar in scurt timp m-am plictisit si,vazandu-l pe tatal meu pescuind cu atata drag,prinzand niste pesti aurii(mai tarziu am aflat ca se numeau carasi),am “furat” o undita din husa,am desfacut-o si i-am dus-o tatalui meu,zicandu-i sa-mi puna o rama.De atunci,m-am schimbat.Sau,de fapt cred ca schimbarea a venit cand am prins primul peste din viata mea,un caras cam de o palma.Urmat de inca unul,si inca unul,si inca…multi,pana spre seara reusind sa prind (cred) cam 6 kg.
Cand am plecat(cu parere de rau!)era aproape noapte.Soarele asfintise,iar lacul era linistit si tacut,ca si cand nimic nu se intamplase.Dar se intamplase ceva…Fara sa stie,lacul acela a mai castigat un pescar,ce i-a ramas fidel multi ani…
Intotdeauna C&R
-
Ionut Petrea
- veteran
- Mesaje: 627
- Membru din: 24 Dec 2008, 21:39
- Localitate: Bucuresti
Tatal meu se imblonavise,iar eu a trebuit sa ma mut la mama mea.In acea zona a orasului am cunoscut alti copii ca mine carora le placeau sa mearga la pescuit.Cate zile am pierdut alaturi de ei pe malul Casinului,un rau pe care mi-am facut ucenicia in pescuit la clean si la mreana.Eu eram un copil(poate sunt si acum,dar sunt unul mare!),dadeam cu viermisori dupa porcusori,iar mai rar mai cadea si cate un clenut sau o mreana.Pe vremea aceea l-am cunoscut pe Cultia,Nicolae il chema,dar toata lumea ii zicea Culita.Era,ca si mine,un copil de 13 ani,pasionat de pescuit.
Am invatat impreuna ce inseamna pescuitul cu pestisor viu,el avand o napatca(halau,crasnic,lesnic-in fiecare zona a tarii are cate o denumire),ne era foarte usor ca atunci cand Casinul venea tulbure sa prindem pestisori.El a fost prima(si una din putinele personae) pe carora le-am aratat locul unde tata ma ducea.Alaturi de el am pierdut,cred,cele mai multe nopti in halta de la Domnesti,asteptand sa se faca ora de care am spus mai sus(3:30).Alaturi de el am invatat ce inseamna pescuitul la stiuca,satisfactia prinderii unui peste mai mare de un kilogram,frustrarea scaparii cumetrei,care,adesea ne taia firul,noi nestiind la vremea respective de strune,sau de fir textil.
Prima data cand am prins stiuca aveam 13 ani si jumatate…Era pe la mijlocul verii iar eu,Culita si inca un baiat(Alex-care a venit dupa multe insistente din partea lui Culita) taiam campurile pentru a ajunge la iubita noastra,balta.Era parca mai frumoasa ca niciodata,ne soptea la urechi cuvinte de dragoste...Stuful parca era parul ei blond,ce se misca in vant...Atunci s-a intamplat...”E ceva mare!!!”.Si eu,si Culita am fugit repede la Alex,care intr-adevar se lupta cu ceva ce pe atunci mi se parea urias.Poate si acum mi s-ar mai parea urias,daca as da timpul inapoi cu cativa ani...Alex a reusit sa aduca aproape de suprafata un bot ca de rata,ce se deschidea amenintator la noi,aratandu-si dintii feroce.Eu fusesem odata cu tata la pescuit la stiuca si,desi niciunul dintre noi nu prinsese niciuna in ziua aceea,am vazut la un pescar cum arata una...De fapt,facusem cunostinta si cu dintii ei,de aceea cand am zarit-o i-am zis “E stiuca!”.Atat am apucat sa zic.Firul era moale,iar nici eu,nici Alex,nici Culita,nu intelegeam ce s-a intamplat.Era asa de bine agatata...Abia cand a scos la mal si a vazut ca ii lipseste carligul,am priceput:stiuca era prea mare si firul a cedat(inca nu ajunsesem la concluzia ca de fapt stiuca roade carligul).Pana spre seara,cand am plecat,nu am mai vazut nici un atac de stiuca,insa bibanii grasi ne-au bucurat ca de fiecare data.Eu,care aveam si undita la mine,m-am bucurat si de cativa carasi si chiar si un lin (trecut de jumatate de kilogram-performanta pe care nu am reusit sa mai repet).
Au urmat alte si alte partide de pescuit la stiuca,insa nu am reusit decat odata sa prindem mai mult de doua pe zi,cand eu am luat sase iar Comi(un vecin de bloc-ultimul care a vazut acel loc) patru.
Culita a trecut in lumea celor drepti la patru ani dupa ce l-am cunoscut,macinat de o boala cumplita,ce s-a raspandit in tot corpul,chinuindu-l pana cand ochii i s-au inchis.Dar va zic sincer ca ochii i s-au inchis,dar a murit cu inima deschisa...
Prietenului meu,Culita...
Am invatat impreuna ce inseamna pescuitul cu pestisor viu,el avand o napatca(halau,crasnic,lesnic-in fiecare zona a tarii are cate o denumire),ne era foarte usor ca atunci cand Casinul venea tulbure sa prindem pestisori.El a fost prima(si una din putinele personae) pe carora le-am aratat locul unde tata ma ducea.Alaturi de el am pierdut,cred,cele mai multe nopti in halta de la Domnesti,asteptand sa se faca ora de care am spus mai sus(3:30).Alaturi de el am invatat ce inseamna pescuitul la stiuca,satisfactia prinderii unui peste mai mare de un kilogram,frustrarea scaparii cumetrei,care,adesea ne taia firul,noi nestiind la vremea respective de strune,sau de fir textil.
Prima data cand am prins stiuca aveam 13 ani si jumatate…Era pe la mijlocul verii iar eu,Culita si inca un baiat(Alex-care a venit dupa multe insistente din partea lui Culita) taiam campurile pentru a ajunge la iubita noastra,balta.Era parca mai frumoasa ca niciodata,ne soptea la urechi cuvinte de dragoste...Stuful parca era parul ei blond,ce se misca in vant...Atunci s-a intamplat...”E ceva mare!!!”.Si eu,si Culita am fugit repede la Alex,care intr-adevar se lupta cu ceva ce pe atunci mi se parea urias.Poate si acum mi s-ar mai parea urias,daca as da timpul inapoi cu cativa ani...Alex a reusit sa aduca aproape de suprafata un bot ca de rata,ce se deschidea amenintator la noi,aratandu-si dintii feroce.Eu fusesem odata cu tata la pescuit la stiuca si,desi niciunul dintre noi nu prinsese niciuna in ziua aceea,am vazut la un pescar cum arata una...De fapt,facusem cunostinta si cu dintii ei,de aceea cand am zarit-o i-am zis “E stiuca!”.Atat am apucat sa zic.Firul era moale,iar nici eu,nici Alex,nici Culita,nu intelegeam ce s-a intamplat.Era asa de bine agatata...Abia cand a scos la mal si a vazut ca ii lipseste carligul,am priceput:stiuca era prea mare si firul a cedat(inca nu ajunsesem la concluzia ca de fapt stiuca roade carligul).Pana spre seara,cand am plecat,nu am mai vazut nici un atac de stiuca,insa bibanii grasi ne-au bucurat ca de fiecare data.Eu,care aveam si undita la mine,m-am bucurat si de cativa carasi si chiar si un lin (trecut de jumatate de kilogram-performanta pe care nu am reusit sa mai repet).
Au urmat alte si alte partide de pescuit la stiuca,insa nu am reusit decat odata sa prindem mai mult de doua pe zi,cand eu am luat sase iar Comi(un vecin de bloc-ultimul care a vazut acel loc) patru.
Culita a trecut in lumea celor drepti la patru ani dupa ce l-am cunoscut,macinat de o boala cumplita,ce s-a raspandit in tot corpul,chinuindu-l pana cand ochii i s-au inchis.Dar va zic sincer ca ochii i s-au inchis,dar a murit cu inima deschisa...
Prietenului meu,Culita...
Intotdeauna C&R
-
Ionut Petrea
- veteran
- Mesaje: 627
- Membru din: 24 Dec 2008, 21:39
- Localitate: Bucuresti
Pe verisorul meu,Narcis,l-am cunoscut la tara,la bunicii mei.Ne stiam de mici,insa niciodata nu ne apropiasem unul de celalalt.Apropierea a venit,cred,in ziua cand am ajuns la tara,el era in statie,asteptandu-ma.Mi-a spus ca ar vrea sa devina pescar si ca ar vrea sa il invat cate ceva.”Bun,vrei sa inveti,dar sa stii ca nu am rabdare sa explic”,i-am raspuns in gluma,eu de fapt fiind ingrijorat ca nici eu nu stiam foarte multe si ca nu mai invatasem pe nimeni sa pescuiasca.El a fost primul “invatacel”.
A doua zi ma striga la poarta,cu o undita in mana,si cu o plasa in care avea carlige(grosolane...nr 5 si 6) si fir(si acesta gros...0.35),cateva plute(alese bine)si o cutie cu plumbi.Norocul lui ca eram nebun si imi caram peste tot toata trusa mea,din care s-a servit cu fir si carlige(dupa ce a invatat sa faca o linie) toata vara.Probabil aceea a fost cea mai frumoasa vara la tara pe care am avut-o.
A facut primii pasi in ale pescuitului pe un parau care trecea in apropiere de casa bunicilor,si care se varsa in Siret.Era populat foarte mult cu porcusor,clenut,carasel,mrenuta,bibani,dar urcau si avatei si strapi.Inceputul a fost usor.Ramele,dupa care am sapat de parca voiam sa facem o fundatie,si-au dovedit suprematia pe un parau neinvatat cu nimic altceva.La viermusi manca mai greu.Nu stiu de ce,dar viermusul de multe ori era refuzat.
Cand am fost convins ca a priceput cat de cat cum se face(pescuitul il stapanesti dupa un an,doi de practica),ne-am mutat intr-o balta adanca,dar mica,unde se inecase un copil cu cativa ani in urma.Intotdeauna mi-era teama de balta aceea.Avea ceva aparte.O culoare verde-inchis,pozitionata intre copaci,intr-o liniste adanca,cu toate ca era in toiul zilei.Niciodata nu am auzit o pasare sa cante in copacii aceia.Culmea,nici broaste nu avea.Eram convins ca toate sunt din cauza copilului inecat,si ca oricarei fapturi ii era frica sa se apropie de balta,iar de fiecare data cand pluta incepea sa se scufunde,ma ingrozeam,gandindu-ma ca acel baiat vrea sa ma ia dupa el.De fapt,il si vedeam in mintea mea cum apuca de fir si ma tragea in apa...(imaginatia unui copil).Nu am reusit niciodata sa prind nici un peste acolo.Desi imi tragea odata la 5-10 minute,cand intepam,simteam ceva foarte greu ca se zbate acolo(iar ma gandeam la copil),dar pe care nu reuseam sa il aduc la mal.O singura data am intepat si am vazut un peste mare,auriu,argintiu,nici nu mai stiu cum arata,dar cand a plecat,suparat de deranj,drept razbunare mi-a rupt si varful batului de alun cu care pescuiam numai pe parau.Nici pana in ziua de azi nu stiu ce soi de pesti erau in balta aia,pentru ca,intr-adevar,nimeni nu se apropia de locul acea,nimeni nu pescuia acolo.O poveste de adormit copiii spunea ca acolo in fiecare noapte sta pe mal,ud,copilul acela si plange,zicand oricui ar trece pe acolo ca el acolo a murit...
De atunci nu am mai pescuit acolo,luandu-l pe verisorul meu si incepand sa mergem pe Siret,mai exact in coada lacului de la Racaciuni(pentru cei ce stiu,la Racatau).Doamne,ce vara frumoasa a fost!Aveam 14 ani pe atunci.Aveam doua undite de 5 metri si doua lansete,cu care faceam prapad.La undita prindeam caras si biban,la lanseta dadeam cu bucatica de pestisor pe fund si prindeam bibani grasi,chiar si cate un strap.Narcis imi facea concurenta,invata in permanenta lucruri noi,era si el un iubitor de natura si inca de atunci ne invatasem sa eliberam pestii mai mici,opream doua trei bucati,pe care le taiam si le dadeam bibanilor infometati,nestiind ca in carne se afla ascuns un carlig ascutit.Tot acolo am prins primii mei avati.Erau o specie ciudata pentru mine:nu trageau decat atunci cand ridicam carligul de la undita din apa sau cand acesta cadea pe apa,iar,intr-o zi,pescuind cu lanseta cu pluta,am observat ca sar la rame in momentul in care mulinam.Asa ca m-am invatat sa pescuiesc la “buldo”,adica o pluta mare,cu mult plumb,iar la un metru mai jos un carlig incarcat cu rame.Cel mai propiat magazin era la 40 km distanta,deci cazuse ideea cu muste artificiale.Dar pe avat nu-l deranja....
Narcis acum este in Italia,mai merge ocazional la pescuit.Cat despre Siretul la Racatau,ultima data am fost acolo acum doi ani,cand a murit bunicul meu(bunica murise in urma cu un an...).Am fost odata la pescuit cat am stat,dar nu am vazut nici macar culoarea bibanului.Guvidul se inmultise prea mult ca sa mai lase loc altor pesti...
A doua zi ma striga la poarta,cu o undita in mana,si cu o plasa in care avea carlige(grosolane...nr 5 si 6) si fir(si acesta gros...0.35),cateva plute(alese bine)si o cutie cu plumbi.Norocul lui ca eram nebun si imi caram peste tot toata trusa mea,din care s-a servit cu fir si carlige(dupa ce a invatat sa faca o linie) toata vara.Probabil aceea a fost cea mai frumoasa vara la tara pe care am avut-o.
A facut primii pasi in ale pescuitului pe un parau care trecea in apropiere de casa bunicilor,si care se varsa in Siret.Era populat foarte mult cu porcusor,clenut,carasel,mrenuta,bibani,dar urcau si avatei si strapi.Inceputul a fost usor.Ramele,dupa care am sapat de parca voiam sa facem o fundatie,si-au dovedit suprematia pe un parau neinvatat cu nimic altceva.La viermusi manca mai greu.Nu stiu de ce,dar viermusul de multe ori era refuzat.
Cand am fost convins ca a priceput cat de cat cum se face(pescuitul il stapanesti dupa un an,doi de practica),ne-am mutat intr-o balta adanca,dar mica,unde se inecase un copil cu cativa ani in urma.Intotdeauna mi-era teama de balta aceea.Avea ceva aparte.O culoare verde-inchis,pozitionata intre copaci,intr-o liniste adanca,cu toate ca era in toiul zilei.Niciodata nu am auzit o pasare sa cante in copacii aceia.Culmea,nici broaste nu avea.Eram convins ca toate sunt din cauza copilului inecat,si ca oricarei fapturi ii era frica sa se apropie de balta,iar de fiecare data cand pluta incepea sa se scufunde,ma ingrozeam,gandindu-ma ca acel baiat vrea sa ma ia dupa el.De fapt,il si vedeam in mintea mea cum apuca de fir si ma tragea in apa...(imaginatia unui copil).Nu am reusit niciodata sa prind nici un peste acolo.Desi imi tragea odata la 5-10 minute,cand intepam,simteam ceva foarte greu ca se zbate acolo(iar ma gandeam la copil),dar pe care nu reuseam sa il aduc la mal.O singura data am intepat si am vazut un peste mare,auriu,argintiu,nici nu mai stiu cum arata,dar cand a plecat,suparat de deranj,drept razbunare mi-a rupt si varful batului de alun cu care pescuiam numai pe parau.Nici pana in ziua de azi nu stiu ce soi de pesti erau in balta aia,pentru ca,intr-adevar,nimeni nu se apropia de locul acea,nimeni nu pescuia acolo.O poveste de adormit copiii spunea ca acolo in fiecare noapte sta pe mal,ud,copilul acela si plange,zicand oricui ar trece pe acolo ca el acolo a murit...
De atunci nu am mai pescuit acolo,luandu-l pe verisorul meu si incepand sa mergem pe Siret,mai exact in coada lacului de la Racaciuni(pentru cei ce stiu,la Racatau).Doamne,ce vara frumoasa a fost!Aveam 14 ani pe atunci.Aveam doua undite de 5 metri si doua lansete,cu care faceam prapad.La undita prindeam caras si biban,la lanseta dadeam cu bucatica de pestisor pe fund si prindeam bibani grasi,chiar si cate un strap.Narcis imi facea concurenta,invata in permanenta lucruri noi,era si el un iubitor de natura si inca de atunci ne invatasem sa eliberam pestii mai mici,opream doua trei bucati,pe care le taiam si le dadeam bibanilor infometati,nestiind ca in carne se afla ascuns un carlig ascutit.Tot acolo am prins primii mei avati.Erau o specie ciudata pentru mine:nu trageau decat atunci cand ridicam carligul de la undita din apa sau cand acesta cadea pe apa,iar,intr-o zi,pescuind cu lanseta cu pluta,am observat ca sar la rame in momentul in care mulinam.Asa ca m-am invatat sa pescuiesc la “buldo”,adica o pluta mare,cu mult plumb,iar la un metru mai jos un carlig incarcat cu rame.Cel mai propiat magazin era la 40 km distanta,deci cazuse ideea cu muste artificiale.Dar pe avat nu-l deranja....
Narcis acum este in Italia,mai merge ocazional la pescuit.Cat despre Siretul la Racatau,ultima data am fost acolo acum doi ani,cand a murit bunicul meu(bunica murise in urma cu un an...).Am fost odata la pescuit cat am stat,dar nu am vazut nici macar culoarea bibanului.Guvidul se inmultise prea mult ca sa mai lase loc altor pesti...
Intotdeauna C&R
-
pensionaru
- veteran
- Mesaje: 593
- Membru din: 08 Feb 2008, 18:47
- Localitate: Piatra Neamt,Villafranca di Verona(IT)
- Contact:
Intamplari
@badboy69on
Frumoasa povestire,imi aduci aminte de copilarie. Iar ca o gluma:daca nu se nastea Ion Creanga nu era nici o problema.
Frumoasa povestire,imi aduci aminte de copilarie. Iar ca o gluma:daca nu se nastea Ion Creanga nu era nici o problema.
"Cand vulturii sunt tacuti,papagalii incep sa trancaneasca"
-
Ionut Petrea
- veteran
- Mesaje: 627
- Membru din: 24 Dec 2008, 21:39
- Localitate: Bucuresti
Vad ca place un pic,asa ca mai povestesc una,un pic mai recenta...
De multe ori stateam si ascultam povestile pescarilor mai batrani,care povesteau de crapi furiosi si somni puternici care pocneau firele,rupeau lansetele,ba chiar unul zicea ca l-a tras in apa...”Povesti...” imi ziceam eu in gand,fara sa cred mare lucru.
Acum trei ani am fost pentru prima data la pescuit cu Marian la somn.Niciunul din noi nu stia practic nimic despre pescuitul la somn,toate cunostintele noastre despre pescuitul acestui peste fiind pur teoretice(carti,internet si reviste).
Mi-am cumparat doua lansete,mulinetele aferente,plumbi,carlige,fire groase.Apoi am inceput sa sap dupa rame groase...Bun!!!In trei zile eram numai bun de...somn.
Ajunsi pe balta,la locul “nostru”,am realizat ca locul nu era numai al nostru,ci trebuia sa-l mai impartim cu inca doi pescari.Imi asez lansetele pe suporti(fara sa le dau la apa,ca imi faceau la ora aia bibanii varza ramele) si cu alta incep sa caut salaul la shaduri,fara nici un rezultat.Marian,care avea o undita,avea mai mult spor:prindea guvizi,numai buni de folosit la salau a doua zi.Se insereaza,abia ne mai vedem unul pe celalalt.Decid ca e momentul sa “atacam”.Nu arunc bine ca suna clopotelul.Unul din pescarii de langa noi avea lanseta incordata bine.Il aduce la mal fara prea mare efort,ii scoate carligul,il pune in sac,si strange.Celalalt il imita,iar in 10 minute pleaca.
Deja e miezul noptii,cand se aude o voce cantand in soapta in spatele nostru.Se apropie si vad un nene cu o lanseta solida ca trece pe langa noi,da “Buna ziua”(era noapte de vreo doua ore...)vorbeste un pic cu noi si se duce mai la deal.Se aseaza pe o piatra si incepe sa se uite cand la stele,cand la apa,de credeam ca e nebun.In final pricep,cand vad un copilandru ud la picioare cu un minciog in mana si cu o galetusa in cealalta.Copilul prinsese broscute cu ajutorul unei lanterne.
Din vorba-n vorba,aflam ca pentru 2 lei ne prinde si noua(“Cinci domle nu mai multe!”).Se intoarce cu orataniile si schimb la o lanseta pe broscuta.In 10 minute,prima trasatura.Aduc la mal fara sa simt nimic si,gandind ca l-am ratat,scot un somotel...cat palma.Se intoarce in apa,convins fiind ca intr`o zi ma voi “duela” cu el.Marian,incurajat de “succesul” broscutelor,baga si el una.Si culmea!in nici 20 de minute,are o trasatura.Dar ce trasatura!Lanseta cade de pe stanca pe pietre.Inteapa,mulineaza,greu,greu.Aproape de mal,se propteste mustaciosu in prag.Pana aici i-a fost!Fir rupt,nervi,injuraturi.un gat de bere,montura noua....Trec cateva ore bune fara nici o trasatura,cand zbarnaie clopotelul.Intep si sunt un pic mai norocos decat Marian,scot unul de 3 kg afara.Nu prea mare,dar fiind primul din viata mea,merge in juvelnic.
Nu are nici un rost sa mai zic ca restul noptii ne-am uitat la stele,caci erau asa de frumoase...Ca oricum de alte trasaturi n-am mai avut parte...
A doua zi am facut show cu guvizii prinsi cu o seara in urma,reusind in patru ore cativa salai...respectabili.
De atunci,cand se ridica prohibitia imi fac intotdeauna o provizie de rame care sa ma ajunga si o saptamana daca e nevoie si incepe aventura.Seara caut salaul la shaduri iar noaptea il astept cu dor pe somnul care ....nu ma lasa sa dorm:
http://www.rapitori.ro/forum/album_page.php?pic_id=7925
De multe ori stateam si ascultam povestile pescarilor mai batrani,care povesteau de crapi furiosi si somni puternici care pocneau firele,rupeau lansetele,ba chiar unul zicea ca l-a tras in apa...”Povesti...” imi ziceam eu in gand,fara sa cred mare lucru.
Acum trei ani am fost pentru prima data la pescuit cu Marian la somn.Niciunul din noi nu stia practic nimic despre pescuitul la somn,toate cunostintele noastre despre pescuitul acestui peste fiind pur teoretice(carti,internet si reviste).
Mi-am cumparat doua lansete,mulinetele aferente,plumbi,carlige,fire groase.Apoi am inceput sa sap dupa rame groase...Bun!!!In trei zile eram numai bun de...somn.
Ajunsi pe balta,la locul “nostru”,am realizat ca locul nu era numai al nostru,ci trebuia sa-l mai impartim cu inca doi pescari.Imi asez lansetele pe suporti(fara sa le dau la apa,ca imi faceau la ora aia bibanii varza ramele) si cu alta incep sa caut salaul la shaduri,fara nici un rezultat.Marian,care avea o undita,avea mai mult spor:prindea guvizi,numai buni de folosit la salau a doua zi.Se insereaza,abia ne mai vedem unul pe celalalt.Decid ca e momentul sa “atacam”.Nu arunc bine ca suna clopotelul.Unul din pescarii de langa noi avea lanseta incordata bine.Il aduce la mal fara prea mare efort,ii scoate carligul,il pune in sac,si strange.Celalalt il imita,iar in 10 minute pleaca.
Deja e miezul noptii,cand se aude o voce cantand in soapta in spatele nostru.Se apropie si vad un nene cu o lanseta solida ca trece pe langa noi,da “Buna ziua”(era noapte de vreo doua ore...)vorbeste un pic cu noi si se duce mai la deal.Se aseaza pe o piatra si incepe sa se uite cand la stele,cand la apa,de credeam ca e nebun.In final pricep,cand vad un copilandru ud la picioare cu un minciog in mana si cu o galetusa in cealalta.Copilul prinsese broscute cu ajutorul unei lanterne.
Din vorba-n vorba,aflam ca pentru 2 lei ne prinde si noua(“Cinci domle nu mai multe!”).Se intoarce cu orataniile si schimb la o lanseta pe broscuta.In 10 minute,prima trasatura.Aduc la mal fara sa simt nimic si,gandind ca l-am ratat,scot un somotel...cat palma.Se intoarce in apa,convins fiind ca intr`o zi ma voi “duela” cu el.Marian,incurajat de “succesul” broscutelor,baga si el una.Si culmea!in nici 20 de minute,are o trasatura.Dar ce trasatura!Lanseta cade de pe stanca pe pietre.Inteapa,mulineaza,greu,greu.Aproape de mal,se propteste mustaciosu in prag.Pana aici i-a fost!Fir rupt,nervi,injuraturi.un gat de bere,montura noua....Trec cateva ore bune fara nici o trasatura,cand zbarnaie clopotelul.Intep si sunt un pic mai norocos decat Marian,scot unul de 3 kg afara.Nu prea mare,dar fiind primul din viata mea,merge in juvelnic.
Nu are nici un rost sa mai zic ca restul noptii ne-am uitat la stele,caci erau asa de frumoase...Ca oricum de alte trasaturi n-am mai avut parte...
A doua zi am facut show cu guvizii prinsi cu o seara in urma,reusind in patru ore cativa salai...respectabili.
De atunci,cand se ridica prohibitia imi fac intotdeauna o provizie de rame care sa ma ajunga si o saptamana daca e nevoie si incepe aventura.Seara caut salaul la shaduri iar noaptea il astept cu dor pe somnul care ....nu ma lasa sa dorm:
http://www.rapitori.ro/forum/album_page.php?pic_id=7925
Intotdeauna C&R
-
adrian frunza
- veteran
- Mesaje: 877
- Membru din: 14 Oct 2004, 19:15
"Guvidul se inmultise prea mult ca sa mai lase loc altor pesti..."
badboy69on cum de nu ai vazut setcile care strecoara apa in racatau.
povestea ta e super idilica ,super naiva .
racatau ,rogoaza , scarisora ,corni ,sunt capitale braconajului pe siret.
si cand te gandesti ca statul a consolidat malul lacului sa nu rupa siretul casele braconierilor .
badboy69on cum de nu ai vazut setcile care strecoara apa in racatau.
povestea ta e super idilica ,super naiva .
racatau ,rogoaza , scarisora ,corni ,sunt capitale braconajului pe siret.
si cand te gandesti ca statul a consolidat malul lacului sa nu rupa siretul casele braconierilor .
walleye