Simbata dimineata am plecat la LeonB. El locuieste la 180km de Paris. Am zis noi sa facem o partida de pescuit pe Yonne, un afluent al Senei. Dupa ce l-am intilnit m-a intrebat pe unde as vrea sa pescuiesc. Eu nu cunosteam locurile decit dupa harta. Ia-m aratat eu o confluenta care mi se parea mie, dupa harta, un loc nemaipomenit. Chestia e ca el nu prea stia locurile alea in detaliu.
Deci hai sa cautam un loc unde sa tragem barca in apa. Accese la apa insa nu erau. Ori padure fara nici un drum ori proprietati de-a lungul malului. Am gasit, in fine, un drum prin padure si am luat-o pe el. Si cum de vreo saptamina ploua aproape in permanenta am ramas impotmoliti. S-a apucat Leon sa impinga masina in timp ce eu eram la volan. Pina la urma am iesit de acolo dar el era saracul plin de noroi de sus pina jos.
Nu ne-am dat batuti si am gasit un loc chiar pe malul apei. Riul era parca cam mic, curentul puternic, nimic de-a face cu Yonne care este navigabil. Am tras totusi barca in apa si am plecat spre amunte. N-am ajuns noi departe am facut praf elicea motorului de un pietroi. Bucatica metalica care serveste de securitate si trebuie ea sa se rupa, nu s-a rupt, ci elicea. Am oprit, am demontat, si Leon a avut ideea sa o lipim cu superglue. Si parca tinea reparatia noastra. Uit sa spun ca in timpul asta a plouat torential. Dupa asta zice Leon ca mai bina ne lasam dusi de curent caci noi suntem de fapt pe Cure, un afluent riului pe care vroiam noi sa dam, dar confluenta nu e departe. Si ne-a dus apa, am trecut de masina, si curentul din ce in ce mai puternic. Leon increzator in reparatia noastra tot spunea ca n-are nimic, urcam noi cu motorul la o adica. Am ajuns intru-un loc unde era numai padure pe ambele maluri si nici drum, nimic. Hai ca am ajuns cam departe, zic eu, si nu prea se vede confluenta insa curentul accelereaza tot mai mult. Incercam s-o luam cu motorul inapoi. Urcam vreo 10 metri dupa care elicea si-a dat duhul din nou. Iar ne-am oprit, iar am demontat dar degeaba, se scobise de tot. O ia deci Leon prin padure in cautarea unui drum, eu pazind barca. Norocul nostru ca a gasit o soseluta la 100 de metri si un drumeag care ajungea linga apa si care era practicabil. Asa ca am plecat eu pe sosea in cautarea masinii. La un moment dat ma uit pe dreapta si vad masina garata pe marginea riului acolo unde o lasasem. Soseaua pe care mergeam si drumul ala erau paralele. De masina ma separa o pasune, transformata de ploaie in mlastina, si aceasta pasune era inconjurata cu sirma ghimpata. Sirma era pusa des de nu puteam trece decit tiris pe sub ea. Si am decis sa trec tiris nestiind cit mai am de mers pina gasesc intrarea pe drumul unde se gasea masina. Dupa asta eram si eu plin de noroi ca si Leon. Culmea e ca iesind cu masina mi-am dat seama ca daca mai faceam pe jos 100 de metri era un drum curat ca lumea si nu ar mai trebuit sa ma fac ca porcul.
Acum se facuse cam 3 si jumatate dupa masa, asa ca am incarcat totul in masina si ne-am dus in satucul unde sta Leon sa-mi arate ce frumos e riul acolo si cit de navigabil e. Pacat ca n-am fost acolo de la inceput. Dar ma intorc eu prin vara.
Ieri 15 mai, nu ma mai gindeam sa merg la pescuit cu motorul in pana. Pe la prinz imi da telefon un prieten sa-mi spuna ca pe Sena, la 5 minute de casa a prins singur, simbata seara, 9 somni la naluci. Sa innebunesc. Si eu care eram la aventuri prin toti coclaurii. Deci la patru dupa masa eram pe Sena cu barca mea si cu motorul lui. A venit si el, desigur. Am pescuit trei ore, am prins sase somni in doi. Cel mai mic 90 cm si cel mai mare 1m73, pe care am avut sansa sa-l prind eu.
Asa ca in mijlocul betoanelor a fost, de data asta, mai bine decit in mijlocul naturii.
Bine ca l-am cunoscut pe Leon. Acum am reperat locurile si poate dam iama si in somnii din regiunea lui.
Tudor
