Se asterne seara peste mirifica statiune Cancun, pe malul Marii Caraibilor.
La hotelul El Cid Resort de pe Riviera Maya va incepe in curand ceremonia de deschidere a celui de al XXXVI-lea Congres al Confederatiei Internationale de Pescuit Sportiv.
Seara va continua cu dineul oficial, unde reprezentantii tarilor membre se vor putea desfata cu bucate alese din bucataria traditionala mexicana, fructe ale marii, homari, creveti, stridii si alte delicatese, fantani de ciocolata, prajituri dintre cele mai rafinate, fructe exotice nemaivazute pe la noi, sampanii fine, vinuri rare de colectie, whisky-uri veritabile, invechite in butoaie de stejar.
In separeu, distinsii reprezentanti se vor putea servi, intr-un cadru intim, din bombonierele de cristal umplute cu varf cu prafuri albe de calitate, sau vor putea fuma la discretie tigarile preparate cu ierburi traditionale, datatoare de buna dispozitie...
Mai tarziu, in barul de noapte al luxosului hotel, inaltii oaspeti vor putea petrece o noapte alba in compania frumoaselor dansatoare mexicane, care vor ramane la dispozitie pana la ivirea zorilor sau si mai mullt daca e nevoie, pana la plecarea ultimului petrecaret...
In tot acest timp, intr-un subsol igrasios si rece, intr-un orasel de undeva din inima tinutului lui Dracula, un batranel sta trist la masa.
Decizia de a nu cheltui banii pe care nu ii avea fusese una nespus de dureroasa. Ar fi putut merge si el la banchetul fastuos de la Cancun, doar a fost invitat chiar de Federatia Mexicana. Ba mai mult, a si achitat taxa de participare, precum si biletele de avion. Insa in ultimul moment s-a razgandit. Vestea ca nu isi va putea sustine in fata distinsului auditoriu discursul in limba franceza, pe care l-a pregatit indelung, fusese devastatoare pentru el.
De aceea a socotit ca e mai intelept sa foloseasca banii pe care nu-i avea la promovarea acestui minunat sport in randul copiilor si tinerilor, al persoanelor cu dizabilitati si al veteranilor, decat sa ii risipeasca intr-o calatorie exotica si fara folos.
Cu toate astea, e trist. Visul de zeci de ani al pescarilor romani de a avea o federatie doar a lor, afiliata international, s-a frant din nou. Obtinuse toate hartiile posibile, insusi ministrul sportului a certificat ca e indreptatit sa fie acolo, dar altii nu l-au dorit. Candva prietenul Szalay, i-a intors spatele... Probabil acum cioneste un pahar de sampanie cu Bentu si chicotesc, savurandu-si tradarea.
La masa e doar el si o sticla de Monopol aproape goala...
Da peste cap ultimul paharel si priveste in gol spe peretele din fata sa, de pe care a cazut de mult tencuiala.
Statu multa vreme asa, cazut in visare, desprins de trista realitate din jur.
Intr-un tarziu se ridica de la masa si inceput sa se invarta prin odaie in pasi de vals. Visa ca o tine in brate pe doamna Varvara Durante si ca o conducea cu autoritate dar si cu blandetea puterii sale masculine, pe ritmurile valsului vienez. Se priveau in ochi si isi zambeau, iar lumea parca s-a oprit sa ii priveasca...
Pe neasteptate, de undeva de deasupra se auzi tipand o voce pitigaiata si neieratatoare, ca de cucuvea:
- Fanica, treci la culcare !
Asta pentru ca exista in statutul cooperatist acesta prevedere "obligatorie" pentru toata lumea 
