Mesaj
de ovidius » 17 Feb 2005, 14:00
Pentru cei care nu au citit.
.....................Dacã........................
Rudyard Kipling (Premiul Nobel, literatura - 1907)
De poti fi calm când toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva;
S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;
De poti visa - si nu-ti faci visul astru;
De poti gândi - dar nu-ti faci gândul tel;
De-ntâmpini si Triumful si Dezastrul
Tratând pe-acesti doi impostori la fel;
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Când munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poti sa strângi agonisita toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-întia data,
Iar ca-i pierdut - nici un cuvânt macar;
De poti sili nerv, inima si vâna
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii când nu mai e stapâna
Decât Vointa, ce le striga: "Sus !"
De poti ramâne tu în marea gloata;
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;
De toti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o întreci gonind mereu,
Al tau va fi Pamântul asta mare,
Dar mai mult: vei fi OM, baiatul meu !
......................Anti Daca...................
Kostas Varnalis
De poti sa faci pe prostul când altul te repede
Facând-o pe desteptul si cu-n cuvânt de-l certi,
De nu te-ncrezi în nimeni si nimeni nu te crede,
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti,
De nu amâni o clipa un rau sa-l împlinesti,
Si daca minti mai tare când altii nu spun drept,
De-ti place în iubire, cu ura sa izbesti,
Si totusi îti pui masca de sfânt si de-ntelept,
De te târasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul,
Si numai interesul îl urci la rang de tel,
De parasesti învinsul si treci cu-nvingatorul,
Si-i vinzi fara sfiala, pe amândoi la fel,
De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacite,
Drept adevar sa-nsele multimea oarba
Si când vorbele si fapta în vânt ti-s risipite,
Tu, dându-le la dracu, poti altele scorni,
De poti sa faci într-una, dintr-un câstig o mie,
Si patura pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ti platesti banutul ce-i luat ca datorie
Dar tu sa fii platitul, gasesti ca-i drept si demn,
De poti sa-ti storci si gândul si inima si nervii
Imbatrânite-n rele, sa faci iar rele noi,
Si sub nehotarâre plecându-te cu servii,
Când toti striga-nainte! doar tu sa strigi-napoi!
Daca stând în multime te-mpaunezi semet,
Dar lânga cel puternic-ngenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni tratându-i cu dispret
Te faci ca tii la dânsii, dar îi înseli amarnic,
Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamântul, cu tot prisosul sau,
Vei fi-ntre Domni, Intâiul, dar niciodata OM.