masca lui Gorro- foileton de toamna tarzie

[Stefan Tudose]

episodul II
-sau de unde a pornit totul-

dragii mei, era o vreme cand pana si vajnicul FEII era doar o mladita abia mijita pe un trunchi de salcie de pe malul Herastraului. Cam pe atunci, in tr-un mic apartament de confort 3, in camera din capatul coridorului, pe stanga, se juca linistita o faptura ciudata. Desi vara era in toi si puzderia de copii care se alergau printre nou noutele Dacii 1300, se bucurau de cele trei luni ale vacantei de vara, mica aratare o ardea indoor, pe covor, langa o cutie de Dacii si Romanii. De unul singur, incruntat, bodoganea cuvinte neintelese de nimeni, imaginand lupte surde intre micii soldati din platic. Exista oare un motiv pentu ca aceasta faptura sa stea departe de ochii congenerilor sai?
Adevarul e ca da. Nu mai departe de vacanta de primavara, faptura, care nu era inca de varsta primelor buchii, prinse o pofta nebuna de a se juca prin curte. Se imbraca frumos, iesi din apartament, traversa coridorul intunecat intr-un suflet si cand ajunse in capul scarilor, isi dadu drumul ca un tavalug pe scari in jos. Lovi cu putere ghiveciul unui ficus, dupa care se opri brusc cu nasul in nisa de beton care strajuia usa de intrare in scara. Asta, insa, nu-l deranja atat de tare. Era obisnuit cu trepanatii de genul asta. Se ridica, se scutura de praf si isi sufla cu putere barnaul care tinea loc de nas. Ca o fulgerare, dunga verzuie ii brazda tricoul. Incercand sa o stearga, o intinse si mai tare si iesi nesinchisindu-se din bloc. Terocelul bluzitei purta marturia altor asemenea intamplari. Afara, fetitele culegeau firicele de iarba si musetel printre garaje, iar baietii inecau cativa melci intr-o baltoaca de la capatul blocului. pentru o secunda toti incremenira cu ochii pe faptura. Dupa cateva secunde, pe chipurile fetelor isi facura loc grimase de groaza si pornira strigant speriate in spatele garajelor. Tipetele fetelor atrasera atentia baietilor, care, grupati in jurul baltii incepura sa arunce cu melcii stransi inspre ciudata aratare verzuie. Micile proiectile lipicioase il lovira peste tot, transformandu-l intr-un mic bulgarel lipicios. Cazut pe jos, abia mai auzi tropaiturile baietilor apropiindu-se. Il lasara in pace abia dupa cateva minute de tavaleala prin praf. Mai ramasese nemiscat pret de alte cateva minute bune, dupa care tarandu-se intra in scara blocului. Atunci intelese pentru totdeauna ca el nu va fi niciodata unul de-al lor. Stergandu-si balele cu maneca murdara lua hotararea: cand va creste mare va fi un mare conducator dac si isi va face dreptatea lui, bagand spaima in toti baietii de pe malul baltii care vor mai incerca sa-i faca rau.
-va urma-

[Gerula]

Tudose, nu te mai imprastia pe tot forumul, ramai pe topicul cu pricina. Oricum, se vede ca fara copiuta din Catavencu "imaginatia" ta nu face doi bani, bucata asta e jalnica.