Frumusetea e in ochii privitorului.

orice subiect de discutie pe orice tema, mai putin pescuitul rapitorilor

Moderatori: Adelin, johnnybravo, dr.pike, tudor, Moderatori

Avatar utilizator
tdum
veteran
veteran
Mesaje: 1120
Membru din: 30 Ian 2016, 22:34
Localitate: Reşiţa

Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de tdum » 02 Noi 2019, 19:43

,,The beauty is in the eye of the beholder" spun americanii si au dreptate. Astazi, dupa ce am facut o gramada de treaba in gospodarie, am simtit nevoia de deconactare, astfel ca la ora 13:10, mi-am sarutat sotia si echipat de drumetie am luat drumul padurii, pe un traseu care sa includa obiective pe care doream sa le revad si pe care le-am vizitat de nenumarate ori din copilarie si pana acum, fiind un ,,reset" mental si o incarcare psihica cu energii benefice. Din pacate, am plecat singur, fiindca cainii mei sunt prea batrani si ologiti si nu mai tin la drum. Ca sa nu ma simt singur, am luat camera foto cu mine si astfel va invit, daca doriti, sa ma insototi intr-o calatorie virtuala, in care va voi fi ghid de drumetie:

O zi cu vant puternic, care nu poate fi una de pescuit din barca (oricum mi-am luat ieri portia de salai) s-a dovedit una potrivita pentru drumetie, asa ca am parasit civilizatia. Am lasat pe stanga ultima asezare umana:
Imagine

Am lasat in urma si ultimul dig de protectie impotriva torentilor de pe versanti>
Imagine

Am vizitat locul unde era vechea mina in care cu riscuri intram cand eram copil, ea fiind o ruina abandonata inca de atunci. Acum intrarea e surpata complet, si doar o palnie adancita sugereaza ca dedesubt a fost o ,,sala" de unde eu stiu ca se bifurcau galeriile. Sunt printre putinii care mai stiu de existenta ei...
Imagine

Din cauza taierilor masive de padure, torentii au sapat in teren si au antrenat bolovani imensi. Un arbore s-a prabusit, unind ca o punte versantii:
Imagine

Un drum pietruit construit cu sute de ani inainte e functional si azi. El deserveste insa doar hotii de lemne... Toamna l-a acoperit pe alocuri cu un covor de frunze:
Imagine

O veche cruce cioplita in piatra si mascata discret in peisaj, era la locul ei, neobservata de cei mai multi:
Imagine
Imagine

Vechiul pod de lemn cu aspect cat se poate se rustic, construit pe zidarie de piatra e inca la locul sau:
Imagine
Imagine
Imagine

Acesta e drumul nemuritor care serpuieste nestiut de multi pe kilometri de padure:
Imagine

Am lasat drumul pietruit in urma si am urcat la deal, trecand pe langa doua ,,fundatii" - tone de beton despre care nimeni n-a stiut niciodata sa-mi spuna nimic si pe care padurea incearca zadarnic sa le inghita odata cu secretele ce le ascund:
Imagine
Imagine
Imagine

Am vizitat si ,,grota groazei" care ma ingrozea cand eram copil, gandindu-ma ca ar putea adaposti vreo fiara. Era tot goala, dar de la distata tot infricosatoare:
Imagine
Imagine

Batranul pin sub care am adastat si am mancat de atatea ori, nu mi-a supravietuit si l-am gasit la pamant...
Imagine

Muschii, imbraca pretutindeni la aceasta altitudine busteni si bolovani deopotriva, facandu-i pufosi:
Imagine

In drumul meu spre ,,promontoriul groazei" (fiindca e pe marginea unui abis) am trecut pe langa ceva care aduce a constructie si nu cred ca e naturala ci facuta de mana omului, sau a altcuiva si care imi aminteste de documentarele despre ,,extraterestrii antici" locatii misterioase, Puma Punku din Bolivia, etc...
Imagine

Apropiindu-ma de ,,promontoriul groazei" mi se dezvaluia si panorama superba a Resitei, care ma face de fiecare data sa bifez pe itinerarul de drumetie acest reper:
Imagine

Poate nu va dati seama, dar in poza urmatoare, stau chiar pe buza promontoriului, pe marginea abisului si sunt cu mult deasupra corooanelor unor arbori gigantici:
Imagine

Si iata Resita vazuta de sus, fara drona:
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine

Poteca ce ma conduce spre culme:
Imagine

Pe culme, parca ar fi o livada:
Imagine

Dar nu e, sunt doar o varietate de stejari pitici, dupa mine frumosi, care ma fac sa ma simt un urias:
Imagine

Tot de pe culme, am avut o revelatie. O imagine pe care parca o mai vazusem, dar nu era decat o asemanare in partea de sus cu finalul acela superb din filmul ,,Ultimul mohican", unde trei din protagonisti privesc in zare. In partea de jos a imaginii, e prozaica Romanie - ,,Scheletele" - ramasitele unor falnici copaci doborati:
Imagine
Imagine

Am trecut apoi prin ,,cimitir" cu lacrimi in ochi:
Imagine
Imagine
Imagine

Cioclii erau la datorie si tarau cu tractorul trupurile celor ucisi:
Imagine

As fi vrut sa ma asez putin pe o bancuta la locul de popas unde mai stateam cand eram la cules de ciuperci, dar nu am facut-o. Doream sa scap cat mai repede de zgomotul TAF-urilor si al drujbelor, asa ca am marsaluit urmatorii doi km.
Imagine

Am luat poteca care avea sa ma duca spre culmea culmii dealului pe care eu si prietenii il numim ,,la stanci"
Imagine

Am depasit doi bolovani mari, plati, pusi parca de giganti pe suporti de piatra:
Imagine

Am ajuns intr-un loc aparte, care imi da de fiecare data senzatia de intimitate, ca si cum as fi intr-o odaie familiara, senzatie ce nu poate fi redata in poze ci doar traita pe viu. Eu ii spun templul si cred ca acolo e casa Domnului mult mai mult decat in Catedrala Mantuirii Neamului si tocmai de aceea, am inchis ochii si m-am rugat pentru sanatate, a mea si a celor dragi. Locul are o magie ce nu poate fi surprinsa in poze, totusi:
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine

Am luat drumul spre casa si am trecut pe langa o borna, despre care sincer, nu stiu nimic... Dar e acolo dinainte de nasterea mea:
Imagine
Imagine

Am salutat in drumul de intoarcere si niste stanci imense, poate cele mai mari din toata zona si nu pot banui cum au ajuns in pozitia aceea. Au de cateva ori statura unui om:
Imagine
Imagine

Aproape acasa, am mai facut doua poze inaintea intrarii in ,,civilizatie" Am pus deliberat ghilimelele!
Imagine
Imagine

Am intrat in casa fix la 16:09. Deci, am mers trei ore militareste, asa cum ii sta bine unui sergent in rezerva si am ars o groaza de calorii, dar am venit cu ,,tolba" plina de imagini, (mult mai multe decat am postat aici) bine dispus, caci m-am deconectat de la activitatile cotidiene, dar oarecum trist, caci nu pot fi imun la distrugerea padurii, mediului, climatului si viitorului generatiilor care urmeaza dupa noi.

Deocamdata, aceste frumuseti, minuni ale naturii, (in ochii mei) pe care le-am impartasit cu dumneavoastra, nestiute sau stiute de putini, inca exista. Multe s-au pierdut insa deja si imi pare rau.

Daca v-a placut aceasta postare si vedeti un rost al acestui nou topic, eu va invit stimati colegi sa postati poze asemanatoare cu frumuseti ce merita impartasite.

T.D. Rew.

Avatar utilizator
crapmaniacul
veteran
veteran
Mesaje: 4246
Membru din: 19 Iun 2013, 12:20
Localitate: Bucuresti

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de crapmaniacul » 04 Noi 2019, 10:46

Extrem de pitoresc si aparte peisajul si itinerariul prezentat ...

Avatar utilizator
DEM
veteran
veteran
Mesaje: 556
Membru din: 27 Iun 2012, 15:57
Localitate: bucuresti

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de DEM » 04 Noi 2019, 13:47

:respekt: :respekt: :respekt:
Dumnezeu a creat cerul si pamantul,restul e facut in China.

Avatar utilizator
crapmaniacul
veteran
veteran
Mesaje: 4246
Membru din: 19 Iun 2013, 12:20
Localitate: Bucuresti

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de crapmaniacul » 06 Noi 2019, 12:55

Citind randurile d-lui Damian cu maiestrie si disciplina artistica asezate in pagina de mai sus, ganduri care urmaresc cu acuitate logica fiecare etapa a calatoriei fascinante, mi-a venit in minte un reportaj bine documentat de pe Discovery cred unde cativa arheologi moderni cautau in zilele noastre vestigii naziste in padurile de nepatrus ale Argentinei si Braziliei. In acel reportaj excelent realizat se impleteau dovezi palpabile precum edificii de beton azi inghitite de jungla cu tot felul de speculatii privind motivele si scopurile respectivelor constructii inca foarte bine conservate, dar despre care nu s-au facut multe discutii in perioada recenta.
Pentru amatorii pe subiect se stie deja ca Joseph Mengele a trait in Argentina mai mult de 10 ani dupa incheierea razboiului unde se pare ca activitatile care l-au facut celebru le-a continuat, iar aceasta tara a gazduit multi alti ofiteri germani de rang inalt, un alt exemplu fiind Adolf Eichmann, arhitectul Holocaustului asa cum a fost numit. Se speculeaza fara a se si putea dovedi faptul ca jungla amazoniana inca ascunde vestigii naziste extrem de valoaroase astazi, parte din obiectele jefuite in timpul razboiului de catre nazisti ar fi fost ingropate aici si astazi li s-ar fi pierdut urma ... sau poate nu ...
https://www.theguardian.com/world/2015/ ... ica-jungle
https://www.youtube.com/watch?v=v2dcQiSz1Ko

Adi G
veteran
veteran
Mesaje: 2175
Membru din: 21 Sep 2010, 13:44
Localitate: Malu Garlei

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de Adi G » 06 Noi 2019, 14:59

Whow... de la Resita pana in Argentina si Brazilia.... Da intr-adevar, fascinanta calatorie....

Avatar utilizator
tdum
veteran
veteran
Mesaje: 1120
Membru din: 30 Ian 2016, 22:34
Localitate: Reşiţa

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de tdum » 10 Noi 2019, 14:12

Poza asta are un an vechime, dar stropul de magie al acelei dimineti de noiembrie e vesnic, gratie prietenului care a surprins in imagine ultimele fuioare de ceata... Lac Secu, (Dig construit intre 1962-1964) la doar cativa km de Resita:
Imagine

Am fost primul care am pescuit cu twistere in acest lac, intensiv chiar, dupa revolutia din 89 si o mai fac si in prezent, alaturi de multi, multi altii. Inca prind bine si o fac cu mare placere. Maine, cu noaptea ,,in cap" il vizitez din nou, la o partida de salau, din barcuta mea cea mica...

T.D. Rew.

Avatar utilizator
tdum
veteran
veteran
Mesaje: 1120
Membru din: 30 Ian 2016, 22:34
Localitate: Reşiţa

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de tdum » 11 Noi 2019, 21:42

Acelasi lac, dupa un an (adica azi)
Imagine
Lipseste ceva apa din lac, dar pescuitul a fost bun pentru mine si astazi. Am pus in barca 15 salai, din care 8 s-au intors in mediul lor sa mai creasca. Am pescuit 4 ore, cu maxima placere, intr-o zi frumoasa de toamna tarzie...

T.D. Rew.

Avatar utilizator
tdum
veteran
veteran
Mesaje: 1120
Membru din: 30 Ian 2016, 22:34
Localitate: Reşiţa

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de tdum » 17 Noi 2019, 20:45

Intrucat am avut o zi buna de pescuit in mijlocul saptamanii si am prins (tocmai pe acel shad reparat pe topicul de reparatii) salau, crap-cu naluca in gura si in premiera clean (de fapt doi) la ,,guma", mi-am luat doza de satisfactie in ceea ce priveste pescuitul, asa ca azi, duminica, am luat iarasi drumul padurii, cu intentia de a face un alt traseu, care se va intersecta doar cu primul, cu o atentie sporita la detalii, acum in prag de iarna. O zi cu un vant insistent, un soare discret si temperaturi placute, potrivita pentru drumetie.

Am trecut peste doua dealuri, pana la limita cu localitatea vecina - Doman.
Imagine

Multe din frunzele de stejar cazute la aceasta vreme de toamna tarzie, au pe ele lipita o sfera dura:
Imagine

Daca nu cumva stiti deja ce este acea sfera, va spun eu. Este caminul unei larve apartinand unei specii de insecte:
Imagine

Ciudat pentru a doua decada a lunii noiembrie, dar totusi azi am vazut un frumos fluture. Si mi-a fost fost companion de drumetie vreo 500 de metri, dupa care istovit s-a asezat pe sol. Ocazie cu care l-am imortalizat:
Imagine

Intrucat la intoarcere traseul avea sa ma conduca prin vecinatatea unor turme de animale, am hotarat sa ma inarmez pentru a face fata unui eventual atac al cainilor ciobanesti care de obicei strajuiesc turmele. Asa ca mi-am cioplit o ,,Catana Mioritica" dintr-o ramura a unui copac doborat de nemernici:
Imagine

Daca tot am pomenit de un copac doborat de nemernici, iata si o modalitate de ascunde (dupa mintea lor) locul faptei:
Imagine

Dupa aprecierea mea, un bolovan de vreo 450 de kg, pus desigur cu un utilaj forestier deasupra locului unde fusese copacul. Deci savarsitorul faptei stia ca este in culpa si cautase sa-si ascunda urmele. Am pus ,,Catana" mea langa bolovan pentru evaluarea dimensiunii acestuia:
Imagine

Un pin, fusese ranit grav cu lama unui utilaj greu si ,,lacrimase"
Imagine

Am cules cu varful cutitului cateva ,,lacrimi" de tamaie pe care obisnuiesc sa le dizolv in acetona si obtin o solutie de care
ma folosesc in diverse aplicatii practice (de ex. impregnez in unele situatii discurile de frictiune din mulinete pentru restaurarea proprietatilor de franare).
Imagine

Conurile coniferelor. Frumusete naturala pura in ochii privitorului, dar si sursa de hrana ale multor vietuitoare, (pasari, veverite, etc.) care se hranesc cu semintele acestor conuri:
Imagine

In poza urmatoare, e locul in care m-am intersectat cu traseul din prima postare de pe acest topic. De data aceasta am un termen de comparatie pentru dimensiunea acestor stanci. Catana mioritica:
Imagine

Iata si ,,obiectul muncii" bietelor ciocanitori. Va dati seama cam cat isi zdruncina creierii pentru a da de o larva? Apropo. E un mister pentru mine, cum de pot ele localiza o larva intr-un canal dintr-un trunchi, ca mai apoi sa dea gaura iar larva sa astepte cuminte sa fie devorata, cand ar avea tot timpul sa se deplaseze in canalul ei, cand simte ca cineva ii bate la ,,usa"
Imagine

In poza de mai jos, e locul in care am facut un popas. E tot in ,,Templu" din postarea initiala. M-am asezat pe muschii aceia caldurosi, am inchis ochii, am meditat putin si jur ca am simtit ca pot comunica fara cuvinte. Am transmis ceea ce am avut pe suflet, n-am primit raspuns, dar am simtit ca am fost ascultat. Poate e magia locului, poate doar autosugestie, dar cand am deschis ochii, m-am simtit ca trezit din somn, putin buimac dar linistit si energizat:
Imagine

Lichenii parca prind putere si sunt mai vigurosi in aceasta perioada. Imbraca pietre si trunchiuri. N-au nici o problema cu frigul ce va veni in curand. Si ei sunt sursa de hrana pentru unele animale pe timpul iernii:
Imagine

La baza unor stanci, se poate observa o poteca ingusta facuta de caprioare. Am sprijinit pentru comparatie de un trunchi de mesteacan binecunoscuta de acum - ,,Catana":
Imagine

Iata si ghinda din care vor rasari viitorii stejari. Dar nu asta e interesant in poza urmatoare, ci prezenta unei furnici. S-a dat sfioasa dupa un ac de pin, si i se vede doar capul. Ne ,,zambeste" discret chiar de langa ghinda din centrul fotografiei. Ati descoperit-o? Daca nu, mariti putin imaginea si o veti descoperi acolo:
Imagine

Larva acestui gandac si a altora o cauta ciocanitorile in trunchiurile arborilor:
Imagine

Cu o singura lovitura de ,,Catana" am despartit in doua un trunchi de pin. Asta nu fiindca as fi eu vreun maestru ci fiindca vremea si intemperiile l-au pregatit de reciclare:
Imagine

Pentru cine nu stie, aceasta este iasca. In tinerete, cand plecam cu prietenii in excursii pe mai multe zile, s-a intamplat sa fim nevoiti sa aprindem focul folosind metode arhaice care presupuneau efort fizic substantial. Asa ca atunci cand mutam tabara, aprindeam o iasca, care ardea mocnit timp indelungat si duceam astfel focul cu noi in viitoarea tabara, scapand de calvarul de a-l reaprinde precum oamenii primitivi.
Imagine

Atentie! urmeaza imagini cu un puternic impact emotional pentru cei care constientizeaza pericolul in care ne adancim (noi omenirea) zi de zi!

Aici era mai demult o poteca ingusta, imbracata cu muschi. Acum e un drum forstier lat, plin de colb, gata de a fi luat de torente si dus la vale! Bietii stejarei de pe margine, au scoarta sfasiata de trunchiurile tarate cu utilajele forestiere. Au rasarit dintr-o ghinda prin voia lui Dumnezeu si vor pieri de tineri, victime colaterale, prin vrerea omului.
Imagine

Padurea pe care o modeleaza omenirea e pe dos. Copacii uscati sunt in picioare, iar cei falnici sunt retezati:
Imagine

Pana aici au ajuns. De luni vor continua:
Imagine

Am vorbit cu padurarul. Cel care taie padurea, a platit la cu bani grei dreptul de exploatare. Unii au luat banii, altii vor face bani de acum incolo, iar noi vom trage ponoasele. Padurea nu e a cuiva, e a planetei si nimeni nu ar avea dreptul sa taie nici un pom macar. In iunie, anul acesta, a fost la stiri o filmare cu apa care navalea pe strada M. Kogalniceanu, care duce spre aceste dealuri, dupa o rupere de nori. De acum va fi tot mai rau!

Pomul din poza de mai jos, ieri era viu. Se simte mirosul sevei sale in aer:
Imagine

M-am intristat si am plecat spre casa. Nu ma mai intorc in aceste locuri pe care nu le mai recunosc. Le stiam de copil si au disparut...

M-am intalnit, asa cum am anticipat si cu turmele de animale. Copil fiind am citit fermecat cartea ,,Ultimul mohican" a lui James Fenimore Cooper si m-a marcat descrierea tehnicilor de deplasare in teren a nativilor americani (impropriu indieni) si abilitatea acestora de a observa si simti mediul si vietatile din preajma, tehnicile de camuflare, etc astfel incat am facut o pasiune la acea vreme pentru punerea in practica a deplasarilor ,,stelth" in teren. Ma antrenam in padurile din zona mea si ajunsesem sa surprind caprioarele in mod repetat. Nu ma auzeau, nu ma simteau! Nu mi-am iesit ,,din mana" nici dupa zeci de ani si azi, cu vantul din fata, m-am apropiat de turma si am trecut pe langa cei doi caini, la vreo 30 de metri, fara sa ma vada fara sa ma auda. A fost o oarecare satisfactie...
Imagine

Nu am folosit ,,Catana Mioritica" pentru vreo lupta, dar am fost pregatit fizic si sufleteste (poate si genetic, stramosii mei fiind Husarii) asa ca am adus-o acasa si ramane o amintire a acestei drumetii.

Am ars si azi o groaza de calorii, pot sa spun ca am revazut si cateva locuri neatinse inca, printre care si ,,Templul" unde ma duc sa meditez, dar sentimentul de amaraciune legat de mutilarea padurii si a naturii ma domina...

T.D. Rew.

Avatar utilizator
tdum
veteran
veteran
Mesaje: 1120
Membru din: 30 Ian 2016, 22:34
Localitate: Reşiţa

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de tdum » 15 Dec 2019, 21:24

Azi, 15 decembrie, am decis sa fac o drumetie - o ,,vanatoare" in zonele impadurite din vecinatatea Resitei inca neatinse de drujbe si de dorintele lacome ale omenirii. Am ales un traseu care sa ma conduca spre final si in zona care pentru mine este ceea ce am denumit in celelelte postari - ,,Templul" de meditatie. Pana acolo, am adoptat acea tehnica de deplasare in teren despre care v-am pomenit gen ,,stealth" pentru a surprinde vanatul la el acasa si a-l imortaliza in fotografii. Am reusit de cinci ori sa dau de caprioare, dar nu am reusit sa le fotografiez de fiecare data. Se misca foarte repede si pana sa deschid camera... Pa! La a patra intalnire, am fost surprins si eu si ele, fiindca erau dupa o movila la doar 10m si nu ne-am vazut si nu ne-am auzit dacat atunci cand am fost foarte aproape si au tasnit de acolo. In ordinea cronologica a intalnirilor a fost asa: Un tap singuratic, o pereche, un grup de trei, iarasi o pereche si inca o pereche.
Dimineata:
Imagine
Imaginea marita:
Imagine

La pranz:
Imagine
Imaginea marita:
Imagine

Am trecut apoi la dibuirea mistretilor si m-am deplasat (nevazut si neauzit) spre o balta pe care o stiam de zeci de ani, situata destul de bizar, adica la oarecare altitudine, pe o culme de deal. Vara si toamna asta insa din lipsa de ploi balta a secat si au ramas doar doua baltoace:
Imagine

Am ajuns cu intarziere, porcii plecasera de cateva ore de acolo. Urmele erau inca proaspete:
Imagine

Am numarat noua pomi in directia in care a plecat turma, care purtau urme de noroi pe trunchiuri, de la scarpinatul porcilor dupa ce iesisera din baia de noroi. Urmele de pe pomi erau la inaltimi diferite, intre 60cm si un metru, ceea ce sugereaza o turma cu tineret si adulti. Vantul a uscat rapid noroiul de pe scoarta copacilor. Asa arata:
Imagine

Am ajuns in final si aproape de intrarea in ,,Templu" si am facut doua poze sugestive. ,,A fi sau a nu fi"
Imagine
Imagine

Incredibil!!! Azi, 15 decembrie, m-am reantalnit cu acel fluture, (sau cu altul din aceeasi specie) cu care am poze puse pe acest topic in 17 noiembrie. Era in acelasi loc, in ,,Templu" si de acum pentru mine va fi ,,gardianul templului". E ireal, ca o fiinta atat de mica sa treaca cu bine peste noptile cu temperaturi negative. E iarna... In departare am zarit creste inzapezite. Fluturele a disparut brusc cum a si aparut, dar dupa o jumatate de ora, a reaparut si s-a asezat in fata mea, parca anume pentru o poza. El e:
Imagine

O ultima poza (dupa meditatia de rigoare) la iesirea din ,,Templu":
Imagine

Am luat din nou urma unor caprioare si acestea m-au putat spre un loc in care nu mai fusesem niciodata dar pe langa care sigur trecusem de multe ori si am descoperit niste vestigii ciudate, despre care nu am idee ce ar putea fi, turnate din ciment, in inima padurii, nestiute:
Imagine

Am aruncat o pietricica in acel orificiu si zgomotul parea ca nu se mai opreste. S-a lovit de peretii a ceea ce parea a fi o teava metalica si a produs zgomotele caderii pentru circa 35-40 de secunde. Mistere dincolo de cunoasterea noastra...
Imagine

M-am simtit mult mai bine azi, ca n-am mai dat cu ochii de dezastrul pe care il fac taietorii de lemne, ca am ,,vanat" cu spor imagini si am revazut ,,Templul" despre care am inteles ca are un gardian, un ingeras cu aripi, care poate ii va spune plangand Domnului cand securile omului vor lovi primul trunchi din templu.

T.D. Rew.

Avatar utilizator
boje
veteran
veteran
Mesaje: 612
Membru din: 09 Sep 2009, 18:12

Re: Frumusetea e in ochii privitorului.

Mesaj de boje » 16 Dec 2019, 21:32

Am citit cu placere. Cand mai aveti ocazia sa mai scrieti, sa nu ezitati.😊
"There Is a Battle Of Two Wolves Inside Us All.
One is evil, anger, jelousy, greed, resentment, lies, inferiority, ego.
The other is good, joy, peace, love, hope, humility, kindness, empathy, truth.
The wolf that wins? The one you feed! "

Scrie răspuns