Moderatori: Adelin, dr.pike, tudor, johnnybravo, Moderatori
ochei, da numa daca-mi zici Capitane!pikeman scrie:ma perversule, sa nu zici ca nu razi la final fara sa te gandesti la mine, anume ai scris astaAdi G scrie:ii o onoare! la fel cu aia de MAZIL...
si da, ii un fel de boier de gradu 2, asa ca de amu mi te adresezi cu Boierule
ierau tzarani care luptau pentru domnitori, ca stefan cel mare de exemplu... fapt pentru care aveau mai multe drepturi ca ceilaltzi, si pamanturi proprii.... nici taxe nu prea plateau.... deci tot numa tzarani da oleaca mai jmecheri.... 
bradypus scrie:pe scurt : mazilu ie taran... si taranu´i to taran
sau iejti pokeman ?corect!Ghenadie scrie:AdiG - da, tot numa tarani, da liberi, nu iobagi
Isi lucrau pamantul fara a plati taxe, faceau comert liber, mancau si tuteau cand aveau chef
Aveau datorii militare, dar nu isi aplecau capul in fata la vreun (b)oier
deasemenea, corect!Ghenadie scrie:PS o fi mazilu taran, da nu e razes
edi_curiosul scrie:daca tu nu uiti de bani, nu te uitterrybill scrie:Vreau si eu piesa aia de la Twin Power, sa nu ma uiti. Mersi!
ein nah... lasa vrajeala, ai zis, zis ramane....Ghenadie scrie:Bre, hai ca rastalmacesti
Nu e razes pen ca nu raspunde la "moldoveneeee"
am si scrinshot! lasa, o scotzi tu la capat cumva.... cu mazilii p-aicea.... Organizarea Basarabiei - R?ze?ii ?i mazilii (1812 - 1918)
Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie
În schimb, celelalte clase sociale se vor p?stra aproape intacte. Iar între acestea un loc deosebit îl ocup? clasa ??r?nimii mijlocii, format? din r?ze?i ?i mazili.
R?ze?ii erau descenden?ii marilor proprietari de p?mânt moldoveni. Ei nu formau o clas? propriu-zis?, precum ??ranii, nobilii, mazilii sau duhovnicii. R?ze?ia era o form? veche de posesiune a p?mântului, în virtutea c?reia fiecare r?ze? este proprietarul ereditar al p?mântului s?u. ?i în acest sens ei î?i aveau privilegiile garantate înc? de vechii voievozi ai Moldovei, pe când str?mo?ii lor serveau în regimentele care ap?rau frontiera r?s?ritean? a ??rii. Astfel, chiar ?i la începutul secolului al XX-lea, r?ze?ii din ?inuturile Orhei, Ia?i sau Hotin p?strau înc? amintirea marelui ?i sfântului voievod ?tefan, denumit de ei frecvent „domnitor”, „crai”, „Vod?”, „împ?rat voinic”. ?i to?i ?tiau acela?i lucru: „Noi n-avem nadeluri, da p?mântu ni-i dat di la ?tefan Vod?. Di pi vremea ceia îi ?i datina asta printre noi, s? ni zicem unu la altu c?pitane ?i al?ii s? ni zic? tot a?a, c?-i ocaz stra?nic pentru asta.” (1)
Ei nu erau obliga?i s? munceasc? pe p?mânturile boierilor. Ca urmare, nu puteau presta corvezi nim?nui. Gra?ie acestei independen?e, r?ze?ii, ca ?i mazilii, au p?strat întotdeauna un sentiment de demnitate uman? ?i na?ional?, în ciuda grelelor timpuri prin care treceau.
O vreme r?ze?ii s-au bucurat de o oarecare aten?ie din partea statului rus, care d?dea chiar impresia c? tinde s? le confirme privilegiile. De exemplu, în 1846, în sarcina Sfatului provincial au fost ad?ugate examinarea ?i solu?ionarea chestiunilor despre dreptul la stare social? privilegiat? a locuitorilor Basarabiei: mazili, boierna?i, rupta?i, rupta de visterie, rupta de camar?. Dar, pe m?sur? ce timpul se scurgea ?i autocra?ia ruseasc? se instala tot mai temeinic în Basarabia, drepturile r?ze?ilor vor începe s? fie tot mai mult c?lcate în picioare.
Propriet??ile r?ze?ilor deveneau tot mai mult subiecte ale discordiei dintre ei sau cu boierii care emiteau preten?ii nelegitime asupra lor. Ele au stat la originea multor procese. Mul?i r?ze?i au fost astfel deposeda?i de terenurile lor. Îns? în numeroase cazuri ei se prezentau la Tribunal cu documente de proprietate datând chiar din epoca lui ?tefan cel Mare.
Mazilii erau descenden?ii vechilor boieri destitui?i din func?iile lor. Ei constituiau, dup? originea ?i tradi?iile lor, adev?rata nobilime moldoveneasc?. Lor le era asigurat? independen?a material? ?i, prin prisma ei, de asemenea ?i independen?a moral?. Ei au p?strat din cele mai vechi timpuri privilegiile ?i organizarea clasei lor, avându-?i propriul c?pitan, ?i ru?ii, dup? anexarea Basarabiei, nu au putut decât s? confirme aceste privilegii în anii 1818 ?i 1847. Mazilii au conservat vechile statorniciri ale voievozilor moldoveni. Nimeni din lumea satelor nu ?tia mai bine decât ei s? relateze diferitele legende ?i episoade din via?a marilor voievozi moldoveni, în special din via?a ?i faptele lui ?tefan cel Mare. Ei au p?strat mai bine decât orice alt? clas? social? con?tiin?a na?ional? ?i orgoliul na?ional. Astfel, ei nu î?i c?s?toreau niciodat? fetele sau feciorii cu oameni de origine str?in?, nemoldoveni, ?i mai ales nu cu ru?i, considerând aceasta ca o pâng?rire a demnit??ii lor na?ionale.
Pân? în 1905 ru?ii au încercat s? restrâng? drepturile organiza?iei mazililor, tinzând s? le impun? organizarea ??r?neasc? comun?, dar în anii aceia de fr?mânt?ri, 1905-1906, satele de mazili din volostele Corne?ti, Chi?c?reni sau Telene?ti s-au ridicat ca un singur om. Poli?ia local? ?i jandarmii regionali nu au fost capabili s? restabileasc? ordinea, ba chiar au fost f?cu?i prizonieri de r?scula?i. A fost necesar ca însu?i guvernatorul Basarabiei, Haruzin, s? trimit? un regiment de dragoni, care s? procedeze dup? toate regulile strategiei de r?zboi, pentru a învinge. Represiunea a fost crunt?: instigatorii ?i liderii mazililor au fost condamna?i la munc? for?at? ?i deporta?i în Siberia. Abia dup? multe proteste ?i interven?ii, drepturile mazililor au fost totu?i restabilite.
Nereu?ind s? suprime aceste dou? clase purt?toare ale idealurilor na?ionalit??ii române?ti, ru?ii au f?cut îns? tot ce a depins de ei s? le sl?beasc? ?i s? le dezbine. Desigur, ei nu puteau fi decât îngrijora?i de faptul c?, de exemplu, r?ze?ii formau 12% din num?rul ??ranilor în 1861. (2) Dar ei, dispunând de p?mânt cu drept de proprietate, puteau vinde sau schimba loturile pe care le de?ineau, se puteau muta în alte sate sau chiar în ora?e. De aceea a început s? se fac? sim?it? tot mai mult o diferen?iere social? a r?ze?ilor; deja de la mijlocul secolului al XIX-lea, între ei puteau fi întâlni?i mo?ieri, negustori sau or??eni, care de?ineau peste o jum?tate din totalul p?mânturilor r?ze?e?ti. (3) Dar, cu toate acestea, în rândurile acestei categorii, continuau s? predomine micii proprietari ?i r?ze?ii f?r? de p?mânt.
În orice caz, ei au p?strat neatinse limba, obiceiurile ?i tradi?iile române?ti, f?când fa?? cu cinste tuturor n?p?stuirilor ?i r?ut??ilor acelui secol. Din acest punct de vedere, ei se încadrau perfect între ??ranii basarabeni ai timpului, care au r?mas neclinti?i în mijlocul tuturor furtunilor. Despre caracterul de aur al ??ranului român vorbea mo?ierul Brjozovski în 1864:
„Spre cinstea ??ranilor din localitate (români), trebuie s? le atribuim urm?toarele calit??i excelente. Obiceiurile lor sunt bazate pe cea mai sincer? stim? fa?? de religie, cinste ?i con?tiin??; cinstea lor în îndeplinirea obliga?iunilor ce ?i-au luat asupra lor f?r? deosebire de faptul cine este contragentul lor – evreu, ?igan, nobil sau altcineva – este gratuit?.
Eu am tr?it în Rusia în multe puncte ale vastului s?u teritoriu, am studiat diferitele popoare ce o compun, dar un popor mai simpatic, cinstit, bun ?i moral, cum sunt moldovenii locali, nu am întâlnit nic?ieri.” (4)
Tot despre sufletul ??ranului român, Vighel scria în 1823: „În mijlocul sclaviei, ??ranii au p?strat o puritate excep?ional? de moravuri ?i nu au fost niciodat? atin?i de exemple rele; ei nu sunt nici ho?i, nici be?ivi; fidelitatea conjugal? ?i castitatea tinerelor sunt virtu?i ancestrale ?i nu exist? exmple de ??ran care s? fi vândut cinstea femeii sau fiicei sale.” (5)
Iar Kru?evan ad?uga: „Dac? privim cu aten?ie fa?a moldoveanului, vedem tr?s?turi ?i forme deosebit de fine, care indic? o ras? veche, nobil?. Aici noi întâlnim fe?e de t?ietur? caracteristic? daco-romanilor, care ne amintesc sculpturile antice din epoca lui Traian. Profilul fin, energic, fruntea înalt?, nasul acvilin roman, p?rul negru buclat, ochii negri, capul mândru a?ezat pe umeri, toate acestea ne amintesc figurile din Forul roman.” (6)
Asupra acestor urma?i ai romanilor, rusificarea nu putea avea nicio înrâurire. În fa?a puhoiului rusificator, poporul Basarabiei prefera s? se risipeasc?, luând drumul bejeniei, cum spunea Za?ciuk:
„Poporul se întorcea în hotarele turce?ti cu aceea?i iu?eal?, cu care pu?in mai înainte tindea s? vin? sub ad?postul Rusiei uniconfesionale.” (7) Dar aceast? popula?ie nu se putea adapta în niciun caz la cultura ruseasc? ?i la felul de via?? rusesc. În acest sens, Kviatkovskaia ?i Ra?kovici recuno?teau: „Moldovenii cu mare greutate î?i însu?eau alfabetul rusesc. ?coala ruseasc? n-a avut succes în Basarabia.” (8)
Elementul rusesc r?mas în Basarabia nu a putut nici el exercita o influen?? cât de cât apreciabil? asupra ??ranilor români în ce prive?te rusificarea. Din contra, ap?rea chiar o situa?ie paradoxal? ?i, probabil, nea?teptat? pentru cei ce nu cuno?teau bine situa?ia din regiune. Numai cunoscând-o, î?i puteau explica faptul c? elementul rusesc sosit de pretutindeni în Basarabia devenea românesc în a doua genera?ie. Românizarea aceasta, vizibil? ?i la alte na?ionalit??i din Basarabia, în special la ucrainieni, a fost determinat? de simplul fapt al coexisten?ei diferitelor na?ionalit??i cu românii majoritari din Basarabia. Ea nu a avut nimic for?at sau opresiv, ci a decurs direct din natura lucrurilor: popula?ia aflat? pe o treapt? superioar? de civiliza?ie îi asimileaz? pe alogenii din preajma sa, mai ales dac? este covâr?itoare numeric. ?i aceasta f?r? a se recurge la vreo metod? de for??, ba chiar în ciuda constrângerilor de tot felul la care era supus? popula?ia autohton?. De altfel, toate acestea se reflect? perfect într-un proverb care avea o mare r?spândire ?i circula?ie în Basarabia secolului al XIX-lea: „Tat?l rus, mama rusoaic?, dar Ivan e moldovean.”
